3ra-403/19 — contestarea actului administrativ

3ra-403/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-403/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A.Alexandru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I.Țurcan, Iu.Cotruță, N.Simciuc)

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, reprezentat

de Serghei Teleba,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Olga Crețu

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne

cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului și obligarea achitării

indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

împotriva deciziei din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne și a fost menținută hotărârea din 2 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 9 octombrie 2017, Olga Crețu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne

(în continuare IGP al MAI) cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului și

obligarea achitării indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat că la 13

august 2011 a încheiat căsătoria cu soțul Vadim Crețu, care din 27 iunie 1999 și

până în prezent a activat în diferite funcții în cadrul MAI, în prezent activând în

funcția de comandant al Companiei Botanica a Batalionului nr. 2 al Brigăzii de

Patrulare a Inspectoratului Național de Patrulare al IGP, căsătoria fiind

înregistrată de Oficiul Stare Civilă Rîșcani, mun. Chișinău sub nr. 687.

A invocat că din căsătorie și viață în comun, au un copil minor, fiica

Violeta Crețu, născută la xxxx.

1

Din considerentul că dânsa nu este angajată în câmpul muncii și la

moment se află la întreținerea soțului, la 4 septembrie 2017 s-a adresat în

temeiul art. 16 și art. 18 din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale, cu cerere către IGP al MAI prin care a solicitat calcularea și

plata indemnizației lunare pentru creșterea și îngrijirea copilului pe parcursul a

3 ani de la naștere, în cuantum de 30% din venitul mediu lunar realizat de soțul

acesteia – Vadim Crețu, pe parcursul ultimelor 12 luni până la nașterea

copilului.

Dat fiind faptul că în termenul prevăzut de legislație, autoritatea pârâtă nu

a soluționat cererea prealabilă recepționată la 4 septembrie 2017, la 9 octombrie

2017 Olga Crețu a depus prezenta acțiune, solicitând recunoașterea ca fiind

ilegal a refuzului IGP al MAI de a da răspuns în modul și termenul prevăzut de

lege la cererea din 4 septembrie 2017, precum și obligarea IGP al MAI de a-i

calcula și achita indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani, în cuantum de 30% din venitul mediu lunar de 9053,09 lei,

realizat de soțul Vadim Crețu.

Prin hotărârea din 2 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Olga Crețu a fost admisă,

fiind recunoscut ca fiind ilegală inacțiunea IGP al MAI la cererea adresată de

către Olga Crețu la 4 septembrie 2017. S-a obligat IGP al MAI de a-i calcula și

de a-i achita lunar Olgăi Crețu, indemnizația pentru îngrijirea și creșterea

copilului Violeta Crețu, până la vârsta de 3 ani în cuantum de 30% din venitul

mediu lunar realizat de către soțul Vadim Crețu.

Prin decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de IGP al MAI și a fost menținută hotărârea din 2 februarie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au constatat că soția se

consideră aflată la întreținerea soțului asigurat dacă, la data apariției dreptului la

indemnizație de maternitate, nu este angajată în muncă și nu are venit asigurat,

fapt care se confirmă prin carnetul de muncă sau prin declarația prezentată pe

propria răspundere că nu este persoană asigurată. Prin urmare, în cazul în care

soția se află la întreținerea soțului salariat, indemnizația de maternitate se

stabilește pe numele soției la locul de lucru de bază al soțului, faptul că

persoana în cauză este soția angajatului se va confirma prin buletinul de

identitate și adeverința de căsătorie.

În continuare, instanțele ierarhic inferioare au considerat temeinică

acțiunea înaintată de Olga Crețu, din considerentul că angajații IGP al MAI sunt

asigurați în sistemul public obligatoriu prin efectul legii, și astfel pârâtul care

are calitatea de angajat, îi revine obligația de a achita reclamantei indemnizația

pentru creșterea copilului minor până la vârsta de 3 ani. Or, neacordarea

indemnizației pentru concediul pentru creșterea copilului minor, încalcă dreptul

reclamantei ca cetățean al Republicii Moldova, drept ce este stipulat în art. 47

alin.(1) din Constituția Republicii Moldova, care stabilește că statul este obligat

2

să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure

sănătatea și bunăstarea lui și familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea,

locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare.

Ca efect a celor relatate, instanțele de judecată au considerat că, prin

acțiunile sale neîntemeiate, pârâtul IGP al MAI a lezat dreptul reclamantei la

proprietate garantată de art. 46 din Constituție, ceea ce constituie și o violare a

prevederilor a art. 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților

Fundamentale, cât și a art. 1 al Protocolului adițional la Convenție, coroborat cu

art. 14 din Convenție.

Prin urmare, instanțele de judecată au conchis în favoarea obligării IGP al

MAI să-i achite Olgăi Crețu indemnizația lunară pentru creșterea copilului

Violeta Crețu, în cuantum de 30% din venitul mediu lunar realizat de către soțul

Vadim Crețu, pe parcursul a 3 ani după nașterea copilului. Or, indemnizația

pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani urmează a fi încasată din

contul pârâtului – angajat, adică aceasta urmează a fi încasată de la locul de

muncă al soțului, după expirarea concediului postnatal.

Subsecvent, având în vedere că în termenul prevăzut prin norma

imperativă de la art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000, autoritatea pârâtă nu a soluționat cererea prealabilă

depusă de către reclamantă, instanțele au recunoscut ca fiind ilegală inacțiunea

IGP al MAI la cererea adresată de către Olga Crețu la 4 septembrie 2017.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, la 4 februarie 2019 IGP al MAI, reprezentat de Serghei

Teleba le-a contestat cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

actelor judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea

unei hotărâri noi, de respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în referința la cererea de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la

dosar, suplimentar invocându-se că prin adoptarea actelor judecătorești adoptate

în prezentul litigiu s-ar putea aduce atingere drepturilor și intereselor unei

persoane neantrenate în proces și, anume Casei Naționale de Asigurări Sociale,

iar neantrenarea în proces atunci când se aduce atingere intereselor acesteia

reprezintă o violare vădită a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6

CEDO și constituie temei legal de casare a hotărârilor cu trimiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță.

Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de admitere integrală a acțiunii (f.d.85-88).

Prin referința depusă la 28 februarie 2019, Olga Crețu reprezentată de

către avocatul Denis Ipatii a solicitat declararea recursului depus de IGP al MAI

ca inadmisibil, tardiv, nefondat și neîntemeiat, deoarece acesta nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

3

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul

cod a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform

prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile

prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate reiese că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate

a recursului prin prisma prevederilor art. 258 alin. (3) din Codul administrativ,

adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului

administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 mai 2018

(f.d.63), dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la

dosar lipsesc. Astfel, recursul declarat la 4 februarie 2019 (f.d.85) este în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de IGP al MAI, reprezentat de

Serghei Teleba în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IGP al MAI,

reprezentat de Serghei Teleba nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

5

considera inadmisibil recursul declarat de IGP al MAI, reprezentat de Serghei

Teleba.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, reprezentat de Serghei Teleba se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

6