2ra-293/19 — Încasarea prejudiciului material si moral cauzat de un izvor de pericol sporit

2ra-293/19 — Încasarea prejudiciului material si moral cauzat de un izvor de pericol sporit (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-293/19

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Central, judecător – S. Aramă

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat, judecători – L. Caraianu, M. Galupa, Șt. Starciuc

Î N C H E I E R E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Angela Perciun și avocatul

acesteia – Valeriu Stănescu,

în cauza civilă la cererea înaintată de Angela Perciun, Valeria Perciun și Angela

Perciun în interesele lui XXX XXX împotriva lui Marin Pînzaru cu privire la

repararea prejudiciului material și moral cauzat de un izvor de pericol sporit,

împotriva deciziei din 08 octombrie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost admis apelul declarat de avocatul stagiar Alexandru Corlăteanu, în interesele lui

Marin Pînzaru, casată hotărârea din 15 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul

Central, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 28 septembrie 2017, Angela Perciun, Valeria Perciun și Angela Perciun în

interesele lui XXX XXX, au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Marin Pînzaru cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat de un

izvor de pericol sporit.

În motivarea acțiunii au menționat că, la 04 septembrie 2017, Marin Pînzaru a

fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (1) din

Codul contravențional - încălcarea de către conducătorul de vehicul a regulilor de

circulație rutieră soldată cu deteriorarea neînsemnată a vehiculelor, fiind sancționat

cu amendă în mărime de 18 u.c., echivalentă a 900,00 (nouă sute,00) lei și 5 puncte

de penalizare, Angelei Perciun fiindu-i atribuită calitatea procesuală de parte

vătămată. La momentul producerii accidentului rutier, Angela Perciun se afla în

automobil împreună cu copii ei XXX XXX și Valeria Perciun.

Astfel, drept urmare a impactului produs, Angelei Perciun i-a fost cauzat

prejudiciu material prin deteriorarea esențială a automobilului ce-i aparține, precum

și cauzate suferințe psihice și fizice ușoare atât ei, cât și copiilor ei – XXX XXX și

Valeria Perciun. Conform înscrisurilor aferente constatării faptei contravenționale,

precum și deciziei de sancționare cu privire la faptul invocat, se confirmă în mod

incontestabil culpa lui Marin Pînzaru.

1

În ceea ce ține de cuantumul prejudiciului material cauzat mijlocului de

transport în urma accidentului rutier produs, reclamanții consideră că acesta

urmează a fi recuperat de către compania de asigurare, în temeiul poliției de

asigurare obligatorie a lui Marin Pînzaru, însă situația dată, a generat cheltuieli

suplimentare, care urmează a fi acoperite de către pârât, cum ar fi: cheltuielile de

transport real suportate în vederea inițierii procedurii de despăgubire în temeiul

cererii adresate Companiei de Asigurare „Grawe Carat Asigurări” SA, în cuantum

de 16841,61 lei, cheltuieli legate de efectuarea expertizei independente de Uniunea

Experților Evaluatori Independenți din Republica Moldova în cuantum de 500,00

lei, precum și prejudiciul moral cauzat de un izvor de pericol sporit.

Potrivit reclamanților, Marin Pînzaru a manifestat dezinteres și refuză să repare

prejudiciul material și moral cauzat prin acțiunile sale culpabile, prejudicii care s-au

manifestat prin stare de stres și frustrare, ținând seama de împrejurările în care s-a

produs fapta contravențională, precum și prin consecințele afective. Or, prejudiciul

afectiv constă în suferințe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune,

care cuprind suferințele psihice determinate de rănirea, mutilarea, desfigurarea, de

limitarea etc, sau privarea temporară de anumite drepturi, cât si orice alte suferințe

psihice similare.

Astfel, deoarece repararea prejudiciului moral în acest caz este prevăzută de

legislație, odată ce norma de drept enunțată reglementarea expres dreptul la dauna

morală a persoanei prejudiciate în urma comiterii unei contravenții administrative,

reclamanții au solicitat ca Marin Pînzaru să fie obligat la plata despăgubirilor

morale, considerând că ar fi echitabil să fie stabilit prejudiciul moral cauzat în

cuantum de 25 000 lei pentru fiecare reclamant – Angela Perciun, fiul minor XXX

XXX și fiica Valeria Perciun, care are grad de dizabilitate accentuat, precum și

prejudiciul material în sumă de 1550 lei.

Prin hotărârea din 15 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,

acțiunea înaintată de Angela Perciun, Valeria Perciun și Angela Perciun în

interesele lui XXX XXX împotriva lui Marin Pînzaru cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat de un izvor de pericol sporit a fost admisă.

S-a încasat de la Marin Pînzaru în beneficiul Angelei Perciun suma de 1550,00

(una mie cinci sute cincizeci, 00) lei drept compensare a prejudiciului material,

suma de 158,00 (una sută cincizeci și opt, 00) lei, drept compensare a cheltuielilor

de judecare a cauzei.

Pretenția reclamanților cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat a fost

admisă în parte. S-a încasat de la Marin Pînzaru în beneficiul Angelei Perciun suma

de 15 000 (cincisprezece mii, 00) lei, drept compensare a prejudiciului moral; în

beneficiul Valeriei Perciun suma 15 000 (cincisprezece mii, 00) lei, drept

compensare a prejudiciului moral; în beneficiul lui XXX XXX suma 15 000

(cincisprezece mii, 00) lei, drept compensare a prejudiciului moral.

Pentru a pronunța soluția respectivă, prima instanță a motivat hotărârea prin

faptul că reclamanta Angela Perciun a prezentat probe pertinente, în vederea

stabilirii cuantumului cheltuielilor de transport suportate - dosar daune la compania

de asigurare, în cuantum de 1050,00 lei, precum și cheltuielile suportate pentru

antrenarea și completarea dosarului de daune - expertiza independentă în cuantum

de 500,00 lei.

Potrivit hotărârii primei instanțe, în urma accidentului produs, Marin Pînzaru nu

s-a interesat de starea sănătății victimei, nu a încercat să o ajute material, mai ales că

2

Angela Perciun îi avea în automobil în calitate de pasageri pe copiii săi - Valeria

Perciun, care este cu grad de dizabilitate accentuat, fapt confirmat prin certificatul

de dizabilitate și capacitate de muncă, și XXX XXX în vârstă de 7 (șapte) ani, fapt

prin care Marin Pînzaru a demonstrat față de Angela Perciun și copiii acesteia, un

comportament nerespectuos, acțiuni prin care au fost frustrați.

De asemenea, după producerea accidentului, la 25 septembrie 2017, reclamanții

au fost evaluați medical și psihologic, constatându-se la Angela Perciun - stare

psihoemoțională caracteristică unui stres posttraumatic, la Valeria Perciun -

hiperprosexie ușoară pe fondalul stresului posttraumatic, nivel înalt al anxietății și

frustrării, iar la XXX XXX - funcția prosexică ușor alterată pe fondal de stres,

anxietate și frică, semne caracteristice stresului posttraumatic.

Astfel, prima instanță a constatat că cel care a acționat ilicit este Marin Pînzaru,

respectiv subiect care urmează să repare, atât prejudiciul material cauzat părții

vătămate - Angela Perciun, cât și moral Valeriei Perciun, lui XXX XXX și Angelei

Perciun, ultimii fiind subiecți direcți supuși unui izvor de pericol sporit, prin

coliziunea mijloacelor de transport. Mai mult ca atât, fapta ilicită imputată lui Marin

Pînzaru, este fapta prin care acesta a încălcat normele dreptului obiectiv, lezând

drepturile subiective și interesele nepatrimoniale ale persoanelor vătămate, fiind

manifestat, atât prin acțiune, cât și inacțiune, or, acțiunea este constatată prin

vinovăția declarată a acestuia de coliziunea produsă, iar inacțiunea pârâtului se

manifestă prin abținerea de a repara, atât prejudiciul material cauzat părții vătămate,

cât și cel moral cauzat celor care au fost supuși acestui risc sporit, respectiv

abținerea dată constituie fapta ilicită ce cade sub incidența prevederilor art.1398,

1410 din Codul civil.

Prin decizia din 08 octombrie 2018 a Curții de Apel Comrat, a fost admis apelul

declarat de avocatul stagiar Alexandru Corlăteanu, în interesele lui Marin Pînzaru,

casată hotărârea din 15 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, fiind

pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii; s-a încasat din contul lui

Marin Pînzaru în beneficiul Angelei Perciun 3000 (trei mii) lei cu titlu de prejudiciu

moral cauzat și 158 (una sută cincizeci și opt) lei drept compensare a cheltuielilor

judiciare legate de citare publică a pârâtului, în rest pretențiile reclamantei Angela

Perciun cu privire la încasarea prejudiciului material și moral s-au respins ca

nefondate. Pretențiile reclamanților Valeria Perciun și Angela Perciun în interesele

lui XXX XXX cu privire la încasarea prejudiciului moral, s-au respins ca nefondate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că concluziile primei instanțe

nu au suport faptic și de drept, or prima instanță nu a intrat în esența litigiului și nu a

stabilit temeiul și condițiile răspunderii delictuale a pârâtului față de reclamanții

XXX XXX și Valeria Perciun. Totodată instanța de fond exagerat a apreciat

cuantumul prejudiciului moral pretins de reclamanta Angela Perciun.

Astfel, instanța de apel a stabilit că în calitate de victimă pe cauza

contravențională a fost recunoscută Angela Perciun, iar Valeria Perciun și fiul

minor XXX XXX nu au vreo calitate procesuală în procesul contravențional intentat

în privința lui Marin Pînzaru în baza art. 242 alin. (1) din Codul contravențional.

Mai mult, chiar în cererea de chemare în judecată se indică că prejudiciul

material urmează a fi recuperat de compania de asigurări, însă reclamanta Angela

Perciun a eșuat în a demonstra necesitatea efectuării unei evaluări a prejudiciului în

urma accidentului, pe când conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 414

din 22.12.2006, asigurătorul este obligat să constate pagubele și să achite

3

despăgubirea de asigurare în termenele stabilite prin prezenta lege, astfel pretenția

Angelei Perciun cu privire la încasarea prejudiciului material este neîntemeiată.

Colegiul judiciar a considerat fondate pretențiile reclamantei Angela Perciun

privind recuperarea prejudiciului moral, concluzionând însă, că cuantumul solicitat

este unul exagerat. Or, fiind parte vătămată, reclamanta Angela Perciun a suferit

stări de stres și frustare, însă ținând cont de faptul că potrivit procesului-verbal au

fost stabilite doar deteriorări neînsemnate a autovehiculului condus de partea

vătămată Angela Perciun, nu și careva vătămări fizice, instanța de apel a conchis că

suma de 25000 lei solicitată de reclamantă este una exagerată.

La 19 decembrie 2018, Angela Perciun și avocatul acesteia – Valeriu Stănescu

au contestat cu recurs decizia din 08 octombrie 2018 a Curții de Apel Comrat,

solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii din 15 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Cimișlia, sediul Central. Suplimentar, recurenții au solicitat examinarea

publică a recursului cu participarea obligatorie a părților în ședința de judecată,

făcând trimitere la prevederile art. 444 din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Potrivit recurenților, instanța de apel a ignorat faptul că la momentul producerii

accidentului rutier în automobilul recurentei se aflau copiii acesteia, care au suferit

în egală măsură. Astfel, instanța a interpretat eronat noțiunea de „victimă”, aplicând

o lege care nu trebuia să fie aplicată, și anume prevederile art. 387 alin. (1) din

Codul contravențional. Respectiv, acest fapt a dus la tragerea concluziilor greșite pe

marginea prezentului litigiu, instanța de apel diminuând cuantumul prejudiciului

moral încasat în beneficiul recurentei și respingând integral pretențiile copiilor ei.

La 26 februarie 2019, Marin Pînzari, prin intermediul avocatului Ruslan

Dobrioglo, a depus referință la cererea de recurs, solicitând a considera inadmisibilă

cererea de recurs declarată de Angela Perciun și avocatul acesteia – Valeriu

Stănescu.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Angela

Perciun și avocatul acesteia – Valeriu Stănescu este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Comrat a fost pronunțată la

08 octombrie 2018 și expediată participanților la proces la 13 noiembrie 2018 (f.d.

152), fiind recepționată de recurenți la 20 noiembrie 2018 (f.d. 163). Astfel, având

în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 08 octombrie 2018 a

Curții de Apel Comrat a fost înregistrat la 19 decembrie 2018, în conformitate cu

art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

Cu referire la cerința recurenților de a examina cererea de recurs în ședință

publică cu participarea obligatorie a părților, Completul ține să menționeze faptul că

4

art. 444 din Codul de procedură civilă stabilește că recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces; completul din 5 judecători poate decide

invitarea unor participanți sau reprezentanți ai acestora pentru a se pronunța asupra

problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs. Astfel, ținând cont de faptul

că prezentul recurs se examinează la etapa admisibilității, Completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră inoportună examinarea acestei cerințe a recurenților la această etapă, or,

examinarea admisibilității recursului fără participarea părților, în esență nu poate să

afecteze accesul liber la justiție.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

5

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Angela Perciun și avocatul acesteia – Valeriu

Stănescu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Angela Perciun și avocatul

acesteia – Valeriu Stănescu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Nicolae Craiu,

Svetlana Filincova

6