2ra-246/19 — încasarea prejudiciului material și cheltuielilor de jduecată

2ra-246/19 — încasarea prejudiciului material și cheltuielilor de jduecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-246/2019

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud: E. Buzu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: B. Bîrca, S. Iorgov, E. Clim)

Î N C H E I E R E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră împotriva lui Vădim Garpatii, intervenient

accesoriu Ministerul Apărării al Republicii Moldova cu privire la încasarea

prejudiciului material și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și a

fost menținută hotărârea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central

c o n s t a t ă :

La 06 septembrie 2017, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Vădim Garpatii, intervenient accesoriu

Ministerul Apărării al RM cu privire la încasarea prejudiciului material și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 20 aprilie 2010 Vădim Garpatii a înaintat

cerere privind participarea la concursul de admitere la Institutul Militar al Forțelor

Armate „Alexandru cel Bun”, specialitatea „Grăniceri”.

Reclamantul a susține că, ulterior, la 20 august 2010, între Ministerul Apărării

al RM și Vădim Garpatii a fost semnat contractul de îndeplinire a serviciului

militar.

Conform pct. I lit. a) al contractului, pârâtul s-a obligat să îndeplinească

serviciul militar prin contract în cadrul Forțelor Armate ale RM o perioadă de 9 ani

(perioada instruirii și 5 ani calendaristici după finisarea instruirii).

De asemenea, a indicat că conform Hotărârii nr. 980 din 19 octombrie 2010

emise de Guvernul RM, în baza Institutului Militar al Forțelor Armate „Alexandru

cel Bun” a fost creată Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”,

care desfășură activități de pregătire a cadrelor în domeniul apărării naționale.

1

Potrivit art. 9 al Legii nr. 345 din 25 iulie 2003 cu privire la apărarea

națională, Forțele Armate ale RM erau compuse din Armata Națională, Trupele de

Grăniceri și Trupele de Carabinieri.

Astfel, Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” nemijlocit

efectua instruirea persoanelor care ulterior erau încadrați în serviciul militar prin

contract în cadrul Serviciul Grăniceri.

A menționat că la data de 01 iulie 2012, Serviciul Grăniceri a fost reorganizat

în Poliția de Frontieră, care a devenit succesorul misiunii, funcțiilor, atribuțiilor,

drepturilor și obligațiilor Serviciului Grăniceri, conform art. 60 alin. (2) al Legii nr.

283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră.

Reclamantul a relatat că după absolvirea instituției de învățământ, la data de

28 iulie 2014, Vădim Garpatii a înaintat cerere către Departamentul Politiei de

Frontieră privind angajarea în serviciu, în cadrul Poliției de Frontieră.

Astfel, la 28 iulie 2014, prin ordinul Șefului Departamentului Poliției de

Frontieră nr. 842/ps, Vădim Garpatii a fost angajat în funcția de Șef de schimb al

unității control al frontierei a sectorului poliției de frontieră „Otaci” al Direcției

regionale Nord.

A indicat că, ulterior între Departamentul Poliției de Frontieră și pârât a fost

semnat contractul privind îndeplinirea serviciului în cadrul Poliției de Frontieră pe

o perioadă nedeterminată.

Totodată, potrivit angajamentului semnat, pârâtul și-a asumat obligația să

activeze în cadrul Poliției de Frontieră o perioadă de 5 ani după absolvirea

Academiei Militare „Alexandru cel Bun”, iar în cazul eliberării din serviciu până la

expirarea termenului dat s-a obligat să restituie cheltuielile pentru instruirea

profesională menționată.

Or, la 21 aprilie 2015, Vădim Garpatii a depus raport către Departamentul

Poliției de Frontieră, prin care a solicitat demisia din funcția de șef de schimb al

unității control al frontierei al SPF „Otaci” al Direcției regionale Nord, din proprie

inițiativă.

Prin urmare la 21 aprilie 2015, conform ordinului Șefului Departamentului

Poliției de Frontieră nr. 394/ps, Vădim Garpatii a fost eliberat din serviciu în

conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 283 din 28 decembrie

2011 cu privire la Poliția de Frontieră.

Totodată, prin același ordin fiind stabilită obligațiunea pârâtului de a restitui

cheltuielile aferente pregătirii sale profesionale cu perioada rămasă până la 5 ani

după absolvirea Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”,

obligațiune ce derivă din art. 35 alin. (2) al Legii nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 cu

privire la statutul militarului, art. 39 alin. (11) al Legii nr. 283 din 28 decembrie

2011 cu privire la Poliția de Frontieră (în vigoare la data eliberării), pct. 1 lit. a) al

contractului de îndeplinire a serviciului militar încheiat între pârât și Ministerul

Apărării al RM din 20 august 2010 și din angajamentul privind activitatea în

Poliția de Frontieră după absolvirea Academiei Militare „Alexandru cel Bun”.

Având în vedere faptul că pârâtul din cei 5 ani obligatorii și-a îndeplinit

serviciul doar 268 de zile, consideră reclamantul că acesta urmează să restituie

cheltuielile pentru instruirea la Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru

cel Bun” în mărimea calculată prin împărțirea sumei cheltuielilor generale la

perioada aflării în serviciu, ceea ce constituie suma de 204 243, 42 lei.

2

A mai invocat că în scopul prevenirii unui eventual litigiu și soluționării

cauzei pe cale amiabilă, la 19 august 2016, în adresa pârâtului a fost expediată

somația nr. 35/20/2-2136, prin care s-a solicitat restituirea benevolă a

despăgubirilor materiale, informându-1 pe pârât că, în caz contrar, va fi înaintată

acțiune în instanță pentru încasarea prejudiciului material, însă până la depunerea

acțiunii în instanța de judecată, suma pretinsă nu a fost achitată.

A solicitat încasarea de la Vădim Garpatii a prejudiciului material în mărime

de 204 243,42 de lei și cheltuielile de judecată în mărime de 652,63 de lei.

Prin hotărârea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliție

de Frontieră împotriva lui Vădim Garpatii, intervenient accesoriu Ministerul

Apărării al RM cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 204

243,42 de lei și cheltuielile de judecată în mărime de 652,63 de lei.

La 24 mai 2018, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus cerere

de apel împotriva hotărârii din 16 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

prin care a solicitat casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie

admisă integral acțiunea.

Prin decizia din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și a fost menținută

hotărârea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Instanța de apel pentru a respinge apelul, făcând referire la art. 13 alin. (7), 35

alin. (11) din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, art.

6, 27 alin. (3) din Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei

nr. 1245 din 18 iulie 2002, art. 39 alin. (11) din Legea cu privire la Poliția de

Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011, și-a argumentat concluzia prin faptul că

prin prisma acestor norme rezultă expres că vor achita cheltuielile de instruire doar

militarii care au absolvit instituții de învățământ militar și cărora raporturile de

serviciu le-au încetat în primii 5 ani de activitate din motive imputabile lor.

Totodată, instanța de apel a specificat că la 20 aprilie 2010 Vădim Garpatii a

înaintat cerere privind participarea la concursul de admitere la Institutul Militar al

Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” la specialitatea Serviciul „Grăniceri”, iar la

data de 20 august 2010, între Vădim Garpatii și Ministerul Apărării a fost semnat

contractul de îndeplinire a serviciului militar.

A reținut instanța că conform pct. 1 lit. a) al contractului, pârâtul s-a obligat să

îndeplinească serviciul militar prin contract în Forțele Armate ale RM pe un

termen de 9 ani, în condițiile stabilite de legislația în vigoare cu privire la modul de

îndeplinire a serviciului militar.

De asemenea, instanța de apel a reținut că prin hotărârea Guvernului nr. 980

din 19 octombrie 2010, începând cu 1 noiembrie 2010, s-a creat Academia Militară

a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” în baza Institutului Militar al Forțelor

Armate „Alexandru cel Bun” care desfășoară activități de pregătire a cadrelor în

domeniul apărării naționale, iar potrivit art. 9 al Legii nr. 345 din 25 iulie 2003 cu

privire la apărarea națională, Forțele Armate erau compuse din Armata Națională,

Trupele de Grăniceri și Trupele de Carabinieri.

Curtea a specificat că contractul de instruire din 20 august 2010 a fost încheiat

între Vădim Garpatii și Ministerul Apărării, iar instituția de învățământ - Academia

Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” se afla în subdiviziunea

Ministerului Apărării al RM.

3

A menționat că la data de 01 iulie 2012, Serviciul Grăniceri a fost reorganizat

în Poliția de Frontieră, care a devenit succesorul misiunii, funcțiilor, atribuțiilor,

drepturilor și obligațiilor Serviciului Grăniceri art. 60 alin. (2) al Legii nr. 283 din

28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră.

Astfel, Serviciul Grăniceri a fost reorganizat în Poliția de Frontieră, care a

trecut în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

Totodată, instanța de apel a reținut că după absolvirea Academiei Militare a

Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, la 28 iulie 2014, prin ordinul Șefului

Departamentului Poliției de Frontieră nr. 842/ps, Vădim Garpatii a fost numit în

funcția de Șef de schimb al unității control al frontierei a sectorului poliției de

frontieră „Otaci” al Direcției regionale Nord și tot la aceiași dată între

Departamentul Poliției de Frontieră și Vădim Garpatii a fost semnat contractul

privind îndeplinirea serviciului în cadrul Poliției de Frontieră pe o perioadă

nedeterminată.

Mai mult, s-a menționat în decizie că la 21 aprilie 2015, Vădim Garpatii a

depus raport către Departamentul Poliției de Frontieră, prin care a solicitat să fie

demisionat din funcția de șef de schimb al unității control al frontierei al SPF

„Otaci” al Direcției regionale „Nord” din proprie inițiativă. Astfel, la 21 aprilie

2015, prin ordinul Șefului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 394/ps, Vădim

Garpatii a fost eliberat din serviciu în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1)

lit. a) al Legii nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră.

Conform materialelor cauzei, instanța de apel a constatat că prin Ordinul nr.

342 ef. din 22 mai 2015 al Șefului adjunct al IGP, colonel de poliție Gheorghe

Cavcaliuc, Vădim Garpatii a fost numit în bază de contract, în funcția de Ofițer de

investigații al Biroului „C” al Serviciului Poliției Criminale al Secției investigații

infracțiuni a IP Șoldănești al IGP al MAI, iar conform certificatului nr. 4434 din 10

octombrie 2017, eliberat de către Șefului Secției resurse umane al IP Șoldănești,

comisar Ion Volciuc, Vădim Garpatii activează în Poliție din 22 mai 2015, la

momentul eliberării certificatului deținând funcția de ofițer de investigații al

Serviciului investigare fraude economice a Secției investigații infracțiuni al

Inspectoratului de Poliție Șoldănești al IGP al MAI, numit prin ordinul IGP al MAI

nr. 627ef. din 05 decembrie 2016.

Astfel, făcând referire și la prevederile art. 2, 4 alin. (2) din Legea nr. 158 din

iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, pct. 8 din

Anexa nr. 6 și pct. 2) la Hotărârea Guvernului RM nr. 201 din 11.03.2009 privind

punerea în aplicare a Legii nr. 158 din 04 iulie 2008, instanța de apel a

concluzionat în asupra netemeiniciei pretențiilor Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră privind încasarea cheltuielilor pentru instruire în temeiul prevederilor

suscitate, deoarece, Vădim Garpatii, deși, din inițiativă personală și motive

imputabile lui, la 21 aprilie 2015 a fost eliberat din serviciului Poliției de Frontieră,

la data de 22 mai 2015, după o perioadă de peste o lună, acesta s-a reangajat în

cadrul Inspectoratului General al Poliției, ca consecință rezultă că Vădim Garpatii

și-a continuat relațiile de muncă în cadrul serviciului public dar într-o altă

autoritate publică din cadrul aceluiași Minister al Afacerilor Interne al RM, astfel

că termenul de la 5 ani pe care acesta s-a obligat să-l activeze în serviciul public de

fapt nu s-a întrerupt și își continuă curgerea.

Corespunzător, instanța de apel a conchis ca fiind corectă soluția primei

instanțe de a respinge ca fiind neîntemeiate cerințele Inspectoratului General al

4

Poliției de Frontieră în partea încasării din contul lui Vădim Garpatii a sumei de

204 243, 42 lei cu titlu de despăgubire materială și încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 652,63 lei.

La 21 decembrie 2018 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus

cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe,

prin care a solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiate și ilegale

hotărârile instanțelor de judecată, deoarece instanțele au examinat superficial

cauza, fără a reține spre examinare argumentele și probele prezentate în susținerea

poziției, precum și a aplicat și interpretat eronat normele de drept material,

aplicabile speței.

A reiterat în susținerea recursului motive de fapt și de drept similare celor

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare, specificând că prin

ordinul de eliberare din funcția intimatului i-a fost imputată obligațiunea de a

restitui cheltuielile aferente pregătirii sale proporțional cu perioada rămasă până la

5 ani după absolvirea Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”.

Recurentul a mai specificat că toate obligațiile intimatului față de Serviciul

Grăniceri au devenit obligațiile față de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră, ca succesor al misiunii, funcțiilor, atribuțiilor drepturilor și obligațiilor

Serviciului Grăniceri (conform art. 60 alin. (2) din Legea nr. 283 din 28 decembrie

2011), respectiv consideră că are dreptul de a înainta acțiunea în instanță.

De asemenea a specificat că Poliția de Frontieră nu este parte componentă a

Poliției și în privința polițistului de frontieră nu sunt aplicabile prevederile Legii

nr. 320 din 27 decembrie 2012, dar sunt aplicabile prevederile Legii nr. 283 din 28

decembrie 2011.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 11 octombrie 2018.

La data de 09 noiembrie 2018 decizia din 11 octombrie 2018 emisă de Curtea

de Apel Chișinău a fost publicată pe pagina web „Portalul instanțelor naționale de

judecată”.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, la data de 13 noiembrie

2018 decizia integrală a instanței de apel a fost expediată participanților la proces

(f.d. 162).

Astfel, recursul, declarat la data de 21 decembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

5

b) aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar

fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în

6

recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7