2ra-258/19 — eliberarea de la plata restanței

Dosarul nr. 2ra-258/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (M. Bușuleac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (E. Dvurecenschii, N. Veleva, V. Movilă)

ÎNCHEIERE

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serghei Boico,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Boico

împotriva Nataliei Boico, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Vladislav Constantiniuc cu privire la eliberarea de la plata datoriei la pensia

alimentară,

împotriva deciziei din 06 septembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care

s-a respins cererea de apel depusă de Serghei Boico și s-a menținut hotărârea din

05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 14 iunie 2017 Serghei Boico a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Natalia Boico, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Vladislav

Constantiniuc cu privire la eliberarea de la plata datoriei la pensia alimentară în

sumă de 37108 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a relatat că din căsătorita cu Natalia Boico,

au un fiu, XXXXX.

A menționat că în anul 2004 a fost desfăcută căsătoria încheiată cu Natalia

Boico, iar în la sfârșitul lunii mai a anului 2013, a aflat de la executorul

judecătoresc Nadejda Condrea despre ordonanța judecătorească din 18 octombrie

2006 a Judecătoriei Cahul, emisă la cererea Nataliei Buico, în baza căreia a fost

încasată pensia pentru întreținerea copilului minor XXXXX a.n.XXXXX în

cuantum de ¼ din salariu sau alte venituri și taxa de stat în sumă de 75 de lei.

La fel, a indicat că de la data emiterii ordonanței judecătorești

18 octombrie 2006 și până în luna mai 2013 s-a format restanța la achitarea pensiei

alimentare în mărime de 27806 lei.

A invocat că timp de 7 ani nu a fost informat despre ordonanța judecătorească

și despre restanța la pensia de întreținere, iar din cauza stării de sănătate era în

imposibilitate să conteste suma restantă. Astfel, din luna iunie a anului 2013 a

început să achite reieșind din posibilitățile sale, câte 200 de lei lunar.

1

Reclamantul a relevat că, în noiembrie 2013 a aflat că Natalia Boico s-a

adresat în instanța de judecată cu acțiune privind modificarea cuantumului pensiei

de întreținere, iar prin decizia din 24 iunie 2014 a Curții de Apel Cahul a fost

încasată pensiei de întreținere a copilului minor în cuantum fix, în mărime de 500

de lei lunar, începând cu 23 iulie 2013.

În acest context, reclamantul a accentuat că începând cu data de 23 iulie 2013

și până la 21 iunie 2014, a achitat integral pensia de întreținere a copilului minor

în cuantumul stabilit.

Totodată, a precizat că datoria acumulată pentru perioada anterioară, în

mărime de 37108,89 de lei, nu s-a format din vina lui, deoarece el nu a știut despre

ordonanța judecătorească privind încasarea pensiei de întreținere, iar pârâta

cunoștea despre starea sa de sănătate și timp de 7 ani nu i-a comunicat despre

existența acesteia. Astfel, datoria acumulată a permis aplicarea sechestrului pe

apartamentul său.

Reclamantul a menționat că nu este în stare să achite datoria acumulată din

cauza stării de sănătate și lipsei de mijloace financiare.

Astfel, a indicat că din cauza stării de sănătate nu-și poate găsi un loc de

muncă bine plătit, iar sursele de venit pe care le percepe le întrebuințează pentru

tratament și menținerea stării sănătății.

Ținând cont de faptul că fiul său în prezent are 21 de ani, iar starea de sănătate

și situația materială nu-i permit să achite restanța la pensie de întreținere,

consideră că acestea sunt motive întemeiate pentru a fi admisă cererea sa de

chemare în judecată. Cu atât mai mult că, la 05 iunie 2017 a primit de la executorul

judecătoresc Vladislav Constantiniuc încheierea din 30 mai 2017, conform căreia

la 19 iunie 2017 va avea loc licitația în legătură cu vânzarea apartamentului său,

iar dânsul va rămâne fără locuință.

Serghei Boico a solicitat eliberarea sa de la plata datoriei la pensia alimentară

în mărime de 37108 lei.

Prin hotărârea din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 08 februarie 2018 Serghei Boico a depus cererea de apel împotriva

hotărârii din 05 februarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin care a

solicitat casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 06 septembrie 2018 a Curții de Apel Cahul a fost respins

apelul declarat de Serghei Boico și menținută hotărârea din 05 februarie 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central.

La 07 decembrie 2018, Serghei Boico, a declarat recurs împotriva deciziei

din 06 septembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea integrală a

hotărârii instanței de fond și deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii, eliberându-l de plata restanței la pensia de întreținere a

copilului în sumă de 37108 lei, sau micșorarea acesteia.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel, deoarece instanța ierarhic inferioară a apreciat probele arbitrar,

nu a aplicat legea care trebuia aplicată, precum și a săvârșit și alte încălcări care

au dus la soluționarea greșită a cauzei, astfel fiind încălcat dreptul său la un proces

echitabil stipulat la art.6 CEDO.

2

În același context, a relevat că instanța de apel nu a examinat integral și luat

în considerație toate probele și circumstanțele importante pentru soluționarea justă

a cauzei. Astfel circumstanțele menționate pot fi considerate ca motive întemeiate

de admitere a prezentei cereri de recurs.

Recurentul a menționat că în conformitate cu art.118 Cod de procedură civilă

a prezentat destule probe prin care se confirmă că starea sănătății și starea

materială nu îi permite, fiind invalid de gradul doi, să lichideze restanța la pensia

de întreținere.

Totodată a menționat că restanța la pensia de întreținere în sumă de 37 108

lei, este extrem de mare și care s-a format nu din vina sa, or, de șapte ani recurentul

nu a cunoscut despre existența ordonanței judecătorești privind încasarea pensiei

de întreținere și până în 2013 nimeni nu l-a informat despre restanță.

În aceste circumstanțe consideră că poate fi eliberat de la plata restanței sau

această sumă să fie măcar micșorată.

A susținut că ambele instanțe de judecată nu au luat în vedere probele

prezentate de către recurent și au apreciat critic toate argumentele sale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Cahul a fost pronunțată la

06 septembrie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

24 octombrie 2018, date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

fiind anexate la materialele dosarului.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Serghei Boico la

07 decembrie 2018, se consideră în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

3

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serghei Boico, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în

cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Serghei Boico.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serghei Boico.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5