2ra-1692/18 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei de intretinere

2ra-1692/18 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei de intretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1692/18

prima instanță, Judecătoria Orhei, sediul Rezina (Ig. Negreanu)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nadejda Sașco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Sașco

împotriva lui Iurie Sașco, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei Rezina cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului

copilului minor, încasarea pensiei de întreținere și evacuarea din locuință,

împotriva deciziei din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Nadejda Sașco și s-a menținut hotărârea din data de

18 octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina,

c o n s t a t ă:

La data de 25 octombrie 2016, Nadejda Sașco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Sașco Iurie cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanta, Nadejda Sașco a indicat că, a încheiat

căsătoria cu pârâtul, Iurie Sașco la data de 22 octombrie 2000. Din considerente că

tentativele de a influența pozitiv asupra pârâtului au eșuat, reclamanta consideră că

familia nu poate fi păstrată.

La data de 16 martie 2017, reclamanta a depus o cerere de concretizare, prin

care a solicitat stabilirea domiciliului copiilor minori, Daniela Sașco a.n.

xxxxxși Adriana Sașco, a.n. xxxxx, cu mama Nadejda Sașco.

În motivarea cererii de concretizare, reclamanta, Nadejda Sașco a indicat că,

împreună cu pârâtul Iurie Sașco, au 2 copii minori, iar deoarece motivul desfacerii

căsătoriei este comportamentul lui Iurie Sașco, domiciliul copiilor minori urmează

a fi stabilit cu mama.

Prin încheierea protocolară din 16 martie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul

Rezina a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu, Direcția Asistență Socială

și Protecție a Familiei Rezina.

La data de 16 august 2017, reclamanta Nadejda Sașco a depus o cerere de

concretizare, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului

1

copiilor minori, Daniela Sașco a.n. xxxxxși Adriana Sașco, a.n. xxxxx,

cu mama Nadejda Sașco, încasarea pensiei de întreținere pentru copii minori, în

mărime de 2 000 lei, pentru fiecare copil, începînd cu 25 octombrie 2016 și

evacuarea lui Iurie Sașco din familie și locuință.

În motivarea cererii de concretizare reclamanta, Nadejda Sașco a indicat că,

deoarece pârâtul nu este angajat în câmpul muncii, urmează a fi încasată pensia de

întreținere pentru copii minori, în mărime de 2 000 lei, pentru fiecare copil.

Prin hotărârea din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Sașco împotriva lui

Iurie Sașco, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei

Rezina cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și

încasarea pensiei de întreținere. S-a desfăcut căsătoria înregistrată la data de

22 octombrie 2000 la Primăria Ghiduleni, județul Orhei, Republica Moldova între

Nadejda Sașco și Iurie Sașco, înregistrată în registrul actelor de stare civilă cu nr.12.

S-a stabilit domiciliul copiilor minori, Daniela Sașco a.n.xxxxxși Adriana Sașco a.n.

xxxx, cu mama Nadejda Sașco. S-a încasat din contul lui Iurie Sașco, în beneficiul

Nadejdei Sașco, pensie pentru întreținerea copiilor minori, Daniela Sașco și Adriana

Sașco, în cuantum fix, a câte 1 000 lei lunar, pentru fiecare copil, începînd cu 16

august 2017, pînă la atingerea de către copii a majoratului. S-a încasat din contul

Nadejdei Sașco și a lui Iurie Sașco, taxa de stat, în cuantum de 100 lei, fiecare, pentru

desfacerea căsătoriei și eliberarea adeverinței de divorț. S-a încasat din contul lui

Iurie Sașco în beneficiul statului, taxa de stat, în mărime de 150 lei. În rest, pretențiile

din cerere s-au respins, ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Nadejda Sașco și s-a menținut hotărârea din 18 octombrie 2017 a

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

În consolidarea soluției, instanța de apel a indicat că, în prima instanță, la

materialele cauzei nu au fost anexate probe cu referire la faptul dacă intimatul Iurie

Sașco este angajat în câmpul muncii și dispune de un salariu, sau ar dispune de alte

venituri regulate, capabile să asigure o pensie de întreținere a copiilor minori,

suficientă și proporțională, motiv pentru care cuantumul pensiei de întreținere

urmează a fi determinat în sumă fixă, de către instanța judecătorească, ținându-se

cont de starea materială și familială a părților, de alte circumstanțe importante și

păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului.

Instanța de apel pornind de la premisa că, intimatul, Iurie Sașco nu are o sursă

permanentă de venit, dar totodată este obligat, în virtutea calității sale de părinte, să

asigure copiilor săi dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială, la un nivel

respectiv, pentru a nu leza interesele copiilor minori, a menționat că, prima instanță

corect a încasat din contul intimatului Iurie Sașco în beneficiul apelantei, Nadejda

Sașco, pensia pentru întreținere a copiilor minori în sumă bănească fixă, a câte 1 000

lei, lunar, pentru fiecare copil.

La fel, instanța de apel a indicat că, instanța de fond corect a admis parțial

pretenția cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilor minori, ținând cont

de informația Biroului Național de Statistică, conform căruia valoarea minimă de

existență, în medie, pentru o lună, pentru un copil în vârsta de 1-6 ani, a constituit

1 482,2 lei, iar pentru un copil în vârstă de la 7-17 ani, a constituit 1 963,4 lei.

2

Totodată, instanța de apel a respins ca nefondate, argumentele apelantei,

Nadejda Sașco, precum că, cu doi ani anterior adresării în instanța de judecată, a fost

închisă școala din sat, iar copiii și-au continuat studiile gimnaziale și liceale în

municipiul Chișinău, fapt ce presupune cheltuieli mai mari, neprezentând certificate,

prin care să confirme că, copiii minori își fac studiile în mun. Chișinău.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a dispus încasarea

pensiei de întreținere, începând cu 16 august 2017, dar nu de la data adresării în

instanța de judecată, 25 octombrie 2016. Or, la data adresării în instanță,

25 octombrie 2016, Nadejda Sașco nu a formulat vreo pretenție cu privire la

încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori și numai la 16 august 2017,

reclamanta Nadejda Sașco și-a modificat pretențiile, solicitând stabilirea

domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere.

Cu referire la pretenția cu privire la evacuarea lui Iurie Sașco din familie și

din casa luată în locațiune, instanța de apel a indicat că, este una neîntemeiată, or

părțile din litigiu nu dețin cu drept de proprietate acest imobil și nici nu a fost

solicitată partajarea bunului imobil sau aplicarea măsurilor de protecție a victimei

violenței în familie, care se examinează separat, în procedura prevăzută de capitolul

XI Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de apel a invocat că, prima instanță a dat o apreciere

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, adoptând o hotărâre legitimă în

corespundere cu cerințele legii.

La data de 26 iunie 2018, Nadejda Sașco a declarat recurs împotriva deciziei

din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul

Rezina și a deciziei din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea pensiei de întreținere pentru copii

minori, în mărime de 2 000 lei, pentru fiecare copil, începînd cu 25 octombrie 2016

și evacuarea lui Iurie Sașco din familie.

În motivarea cererii de recurs, recurenta Nadejda Sașco a indicat că, la data de

25 octombrie 2016 a depus cerere de chemare în judecată cu privire la desfacerea

căsătoriei, fără a fi asistată de un avocat.

Recurenta a menționat că, la prima ședință, în instanța de fond, judecătorul a

concretizat cu cine va fi stabilit domiciliul copiilor minori și cine va achita pensia

pentru întreținerea copiilor minori. Astfel, recurenta, Nadejda Sașco a invocat că,

instanțele ierarhic inferioare au ignorat faptul că, în prima ședință a instanței de fond

a solicitat încasarea din contul lui Iurie Sașco a pensiei pentru întreținerea copiilor

minori, în mărime de 2 000 lei, pentru fiecare copil și stabilirea domiciliului copiilor

minori cu mama.

Recurenta, Nadejda Sașco a invocat că, cererea de concretizare a pretențiilor

a prezentat-o mai târziu din motiv că, pe parcursul examinării litigiului a depus

cerere de urgentare a examinării cauzei. Mai mult, prin cererea de concretizare a

pretențiilor a solicitat încasarea pensiei începînd cu 25 octombrie 2016.

3

Recurenta a invocat că, copii minori nu locuiesc în sat și își continuă studiile

în mun. Chișinău, iar cheltuielile de întreținere a copiilor minori depășesc suma de

2 000 lei lunar.

La fel, recurenta a indicat că, la 25 august 2018 a solicitat evacuarea lui Iurie

Sașco din familie și din locuința luată în locațiune, însă această pretenție nu a fost

examinată de instanțele ierarhic inferioare.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

27 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

proces, la data de 05 aprilie 2018, conform informației anexate la materialele cauzei

(f.d.83) dar, careva date despre recepționarea acesteia de către participanții la proces,

la materialele cauzei, lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că, recursul a fost declarat

de Nadejda Sașco la 23 iunie 2018, cu respectarea termenului indicat la art. 434 alin.

(1) Cod de procedură civilă.

La data de 27 iulie 2018, în adresa intimatului, Iurie Sașco și a intervenientului

accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Rezina a fost expediată

copia recursului declarat de către Nadejda Sașco, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, însă pînă la examinarea recursului, intimatul, Iurie Sașco și

intervenientul accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Rezina nu

au depus referințe, prin care să-și expună opinia asupra cererii de recurs depuse de

către recurenta Nadejda Sașco.

Examinând temeiurile recursului declarat de Nadejda Sașco, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Respectiv, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

4

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Nadejda Sașco, se referă

la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat de Nadejda Sașco nu rezultă că, instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

5

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat de către Nadejda Sașco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nadejda Sașco împotriva

deciziei din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de Nadejda Sașco împotriva lui Iurie Sașco,

intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Rezina cu

privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea

pensiei de întreținere și evacuarea din locuință.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6