2ra-204/19 — Înlăturarea obstacolelor si încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Înlăturarea obstacolelor si încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-204/19 — Înlăturarea obstacolelor si încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-204/19
Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud: C. Prisacari)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)
ÎNCHEIERE
06 februarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Maria
Botnariuc,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Asandi
împotriva Mariei Botnariuc cu privire la înlăturarea obstacolelor și încasarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost
admis apelul declarat de Vladimir Asandi, a fost casată hotărârea din 27 aprilie 2018 a
Judecătoriei Edineț, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre,
c o n s t a t ă:
La data de 19 octombrie 2017 reclamantul Vladimir Asandi a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Mariei Botnariuc cu privire la înlăturarea obstacolelor
și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, locuiește în sat. Zăbriceni, rl.
Edineț și este vecin cu Maria Botnariuc.
A susținut că, în anul 1975 în sat a fost construită o conductă de apă care
traversează prin curtea Marei Botnariuc, iar de la ultima vine în curtea sa.
A specificat că, conducta de apă se află în pământ la o adâncime de 0,75 m, iar
de la Maria Botnariuc și până la dânsul are o lungime de 14 m.
A afirmat că, în anul 2015 conductele de apă au fost schimbate în curtea pârâtei.
Totodată, în curtea acesteia a fost construită fântâna în care se află robinetul care
deschide apa în mai multe direcții. Pentru modificările operate a plătit pârâtei suma de
1517 de lei.
A precizat că, în anul 2015 când a fost reparată conducta de apă, Maria Botnariuc
nu a avut careva pretenții, însă ulterior la data de 02 august 2017, aceasta a închis
1
robinetul traseului de apă spre gospodăria sa, respectiv nu se mai poate folosi de apă.
A menționat că, prin cererea prealabilă din 05 septembrie 2017, i-a propus
pârâtei benevol să deschidă apa, deoarece are o vârstă înaintată și nu mai are putere să
aducă apă de la fântână. Răspuns la cererea prealabilă nu a primit și nici robinetul de
apă nu a fost deschis.
A solicitat obligarea Mariei Botnariuc să înlăture obstacolele în folosirea
conductei de apă prin redeschiderea robinetului de la conducta de apă ce alimentează
gospodăria sa, precum și încasarea de la Maria Botnariuc în beneficiul său a
cheltuielilor de judecată în mărime de 150 de lei.
Prin hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, acțiunea
depusă de Vladimir Asandi, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul
declarat de Vladimir Asandi, a fost casată hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei
Edineț, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă acțiunea
depusă de Vladimir Asandi, a fost obligată Maria Botnariuc să înlăture obstacolele în
folosirea bunului prin redeschiderea robinetului de la conducta de apă ce alimentează
gospodăria lui Vladimir Asandi, conform contorului nr. 59958 și a fost încasat de la
Maria Botnariuc în beneficiul lui Vladimir Asandi cheltuielile de judecată în sumă de
150 de lei.
Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, dreptul de a trece prin
proprietatea străină, constituie o restricție a dreptului de proprietate, justificată de o
utilitate generală. Necesitatea instituirii unui asemenea drept pentru proprietarul unui
teren și obligarea vecinilor să suporte această povară este dictată de situația naturală a
terenului și anume situarea acestuia într-un loc înfundat, care face imposibilă ieșirea
directă la calea de acces comună pentru folosirea conductelor de alimentare cu apă,
conductelor de energie electrică, gaze, telecomunicații, precum și alte instalații
asemănătoare. Mai mult, un teren se consideră înfundat nu numai atunci când nu are
nici o ieșire la calea de acces comună, ci și atunci când ieșirea este insuficientă pentru
necesitățile exploatării terenului sau când ieșirea nu se poate face direct fără
inconveniente grave, precum ar fi de exemplu suportarea unor cheltuieli excesive.
La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel
Bălți a relevat că instanța de fond eronat a concluzionat că în cazul admiterii acțiunii
pîrîta ar fi obligată de a suporta ingerințe nejustificative în exercitarea dreptului său de
proprietate, în beneficiul lui Vladimir Asandi. Or, ingerințele de a acorda posibilitatea
de a instala conductă de apă în gospodăria sa, pentru alimentarea cu apă a gospodăriei
lui Vladimir Asandi, este dictată de lege.
Totodată, instanța de apel a menționat că, instalarea conductei de apă a lui
Vladimir Asandi prin gospodăria Mariei Botnariuc a avut loc cu achitarea din contul
reclamantului/apelant a tuturor cheltuielilor. Mai mult ca atât, apelantul Vladimir
Asandi achită pentru consumul apei în baza cartelei de consum conform contorului nr.
59958 instalat de către ÎM „Servicii Zăbriceni-Onești”.
În concluzie, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de
Apel Bălți a învederat că, deși intimată a prezentat actul de constatare întocmit de
comisia constituită de către administrația publică locală, prin care a fost constatat faptul
2
deteriorării traseului de apă din gospodăria Mariei Botnariuc pe porțiunea îndreptată
spre gospodăria lui Vladimir Asandi, acesta nu atestă vina lui Asandi Vladimir în
deteriorarea dată și nici îndreptățite acțiunile Mariei Botnariuc de deconectare a
conductei de apă, chiar dacă aceasta se află pe proprietatea sa. Or, atribuțiile de
conectare și de verificare a conductelor de apă îi revin ÎM „Servicii Zăbriceni-Onești”,
care colectează bani de la consumatori și la necesitate înlătură avariile produse.
La data de 03 decembrie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Maria Botnariuc
a declarat recurs împotriva deciziei din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți,
solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și
menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a stabilit greșit motivul
litigiului dintre părți și a interpretat eronat prevederile art. 377, 392 Cod civil.
A afirmat că, legea prevede atingerea minimă, însă la caz, din actul de constatare
întocmit de administrația publică locală, rezultă că atingerea adusă proprietății sale de
către Vladimir Asandi nici pe departe nu poate fi apreciată ca minimă, deoarece
scurgerea continuă a apei din conducta deteriorată a lui Vladimir Asandi și care trece
de-a lungul terenului și casei, a dus la demolarea peretelui casei.
A specificat că, prin decizia contestată a fost obligată să deschidă robinetul, însă
apa ce se scurge din conducta deteriorată continuă să-i deterioreze peretele casei,
fiindu-i astfel îngrădit dreptul de a se folosi liber de proprietatea sa.
A subliniat că, instanța de apel eronat a menționat în pct. 32 a decizie contestate
că, ingerința de a acorda posibilitatea de a instala conducta de apă în gospodăria sa
pentru alimentarea cu apă a gospodăriei lui Vladimir Asandi este dictată de lege,
deoarece i-a permis acestuia să instaleze conducta de apă în gospodăria sa, deci acesta
este obligat de lege să repare conducta sa în caz că sa deteriorat. De altfel, faptul că
Vladimir Asandi i-a achitat cheltuielile de conectare a conductei cu apă nu-i dă dreptul
să nu repare conducta sa pentru a fi menținută în stare normală.
A punctat că, concluzia instanței de apel precum că lipsește vinovăția lui
Vladimir Asandi în deteriorarea conductei, deoarece ÎM „Servicii Zăbriceni-Onești”
are atribuții de conectare și verificare a conductei, este contrară prevederilor art. 17
alin. (1) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr.
303 din 13 decembrie 2013.
A precizat că, Vladimir Asandi nu a prezenta nici o probă că s-a adresat ÎM
„Servicii Zăbriceni-Onești” cu cerere de înlăturare a neajunsurilor la conducta avariată,
iar ultima i-ar fi refuzat. Deci, anume în aceasta și constă vina lui Vladimir Asandi în
menținerea conductei în stare deteriorată.
A indicat că, apa a fost întreruptă pentru a se apăra de urmările ce au survenit în
urma neglijenței intimatului.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 18 septembrie
2018.
Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la data de 24 octombrie 2018
3
(f.d. 98).
Astfel, recursul, declarat la data de 03 decembrie 2018, este în termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Maria Botnariuc nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
4
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie
să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,
la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri
(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de
Maria Botnariuc, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Maria Botnariuc ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de Maria Botnariuc se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Mariana Pitic
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
5