2rac-8/19 — constatarea nulitatii actului juridic

2rac-8/19 — constatarea nulitatii actului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2rac-8/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac)

Î N C H E I E R E

06 februarie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Promeditatio”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Promeditatio” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Sandex-Tehno” și Întreprinderea Mixtă „Rediagro” Societate cu Răspundere

Limitată, intervenient accesoriu Consiliul municipal Chișinău cu privire la

constatarea nulității actului juridic,

împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Promeditatio” și

menținută hotărârea din 18 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 18 aprilie 2017 S.R.L. „Promeditatio” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva S.R.L. „Sandex-Tehno” și Î.M. „Rediagro” S.R.L., intervenient accesoriu

Consiliul municipal Chișinău cu privire la declararea nulității actului juridic.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este proprietarul complexului

imobiliar din str. Sarmizegetusa, 12, mun. Chișinău, precum și deținătorul dreptului

de folosință asupra terenului din str. Sarmizegetusa, 12/1, mun. Chișinău. Între zona

carosabilă a străzii Sarmizegetusa și complexul imobiliar deținut, prin decizia

Consiliului mun. Chișinău din 23 decembrie 2014, a fost format un bun imobil

separat – terenul public cu suprafața de 0,0655 ha, cu numărul cadastral XXX. Pe

suprafața acestui lot de teren sunt amplasate neautorizat diverse gherete și tarabe,

deținătorii cărora desfășoară în mod ilegal activitate comercială.

A menționat că una dintre gheretele amplasate ilegal este și cea deținută de

către pârâtul Î.M. „Rediagro” S.R.L., care desfășoară activitate comercială, neavând

încheiat niciun contract cu Primăria mun. Chișinău privind folosința terenului cu

numărul cadastral XXX, însăși instalarea gheretei pe respectivul lot de teren este

ilegală.

1

Centrul de Sănătate Publică din mun. Chișinău a informat despre faptul că

activitatea de comerț a Î.M. „Rediagro” S.R.L. în ghereta nr.3A cu suprafața de 6

m.p., a fost autorizată în temeiul contractului de locațiune nr.3A din 01 martie 2013,

prelungit prin acordul nr. 1 din 12 decembrie 2014, până la 30 noiembrie 2017.

Potrivit pct.1.1 al respectivului contract, S.R.L. „Sandex-Tehno” a transmis în

locațiune Î.M. „Rediagro” S.R.L. un spațiu comercial situat în piața din

str.Sarmizegetusa 12/1, mun. Chișinău – ghereta nr.3A cu suprafața de 6 m.p, însă în

realitate ghereta, nu este amplasată în cadrul pieței, dar în afara ei, pe lotul aflat în

proprietatea administrației publice locale.

Consideră reclamantul că pârâții au simulat încheierea unui contract de

locațiune, avantajele fiind corespunzătoare fiecărei părți, pârâtul S.R.L. „Sandex-

Tehno” încasează chiria ca un adevărat gestionar de piață agricolă, deși în realitate

ghereta respectivă este amplasată într-o zonă adiacentă pieței asupra căreia nu are

niciun drept, iar pârâtul Î.M. „Rediagro” S.R.L. activează în baza autorizațiilor

acordate de autoritățile publice ca fiind un agent economic al cărui loc de comerț se

încadrează în hotarele de 0,153 ha ale pieței din str. Sarmizegetusa, 12/1 gestionată

de S.R.L. „Sandex-Tehno”.

La interpelările reclamantului, Consiliul mun.Chișinău a comunicat despre

faptul că tarabele, gheretele, pavilioanele amplasate pe terenul dat sunt instalate

ilegal or, Consiliul mun. Chișinău nu a emis niciun act de transmitere în posesia

pârâtului S.R.L. „Sandex-Tehno” a lotului de teren cu numărul cadastral XXX,

astfel încât ghereta nr.3A, obiect al contractului de locațiune din 01 martie 2013, a

fost amplasată fără autorizarea proprietarului de drept al terenului.

Lotul cu numărul cadastral XXX, adiacent imobilului deținut de reclamant, are

destinația de teren public, conform certificatului eliberat de OCT Chișinău acesta

având modul de folosință – amenajat. În realitate însă, din cauza gheretei amplasate

ilegal de pârâtul S.R.L. „Sandex-Tehno” și închiriate de pârâtul Î.M. „Rediagro”

S.R.L., acest teren este împânzit de deșeuri rezultate din activitatea pârâtului,

pietonii pentru a parcurge sectorul respectiv, sunt nevoiți să circule direct pe

carosabil, fiind astfel pusă în pericol viața și sănătatea acestora și periclitată

circulația rutieră în regiune.

S.R.L. „Promeditatio” solicită constatarea nulității contractului de locațiune nr.

3A, încheiat la 01 martie 2013 între S.R.L. „Sandex-Tehno” și Î.M. „Rediagro”

S.R.L.

Prin încheierea din 10 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în

proces a fost atras Consiliul municipal Chișinău, în calitate de intervenient

accesoriu.

Prin hotărârea din 18 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Promeditatio” împotriva

S.R.L. „Sandex-Tehno” și Î.M. „Rediagro” S.R.L., intervenient accesoriu Consiliul

mun. Chișinău cu privire la declararea nulității actului juridic.

Prin decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca

neîntemeiat apelul declarat de S.R.L. „Promeditatio”, cu menținerea hotărîrii din 18

august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel instanța de apel a constatat că instanța de fond a judecat

pricina sub toate aspectele, a stabilit și elucidat toate circumstanțele importante ale

2

cauzei, a apreciat corect probele administrate, hotărîrea primei instanțe fiind legală

și întemeiată, emisă cu respectarea normelor de drept material și procedural.

A specificat că, faptul că ghereta nr. 3, transmisă în locațiune nu este amplasată

în cadrul pieței agricole, așa cum este specificat în contract, dar înafara ei, pe terenul

cu numărul cadastral XXX care aparține administrației publice locale, nu poate servi

drept temei de a declara nul contractul de locațiune în temeiul art. 220 (1) și art.221

alin. (2) Cod civil, adică în baza normelor de drept material invocate de reclamant.

Or, la caz nu s-a stabilit că contractul a cărui nulitate se invocă este unul simulat sau

că clauzele acestuia contravin legii. Totodată, în conduita părților stabilită prin actul

juridic contestat, nu au fost constatate acțiuni sau inacțiuni ilicite, care ar determina

nulitatea contractului semnat.

Instanța de apel a mai indicat că reieșind din prevederile art.217 alin. (1) Cod

civil, reclamantul nu a demonstrat că întrunește condițiile și că este îndreptățit să

invoce nulitatea contractului de locațiune nr. 3A din 01 martie 2013, încheiat între

S.R.L. „Sandex-Tehno” și Î.M. „Rediagro” S.R.L. Or, S.R.L.„Promeditatio” nu

deține nici un drept asupra terenului care face obiectul acestui contract, respectivul

teren constituind proprietatea municipală.

La 13 august 2018 S.R.L. „Promeditatio” a declarat recurs solicitând casarea

deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrii din 18 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Ca temei de declarare a recursului a menționat prevederile art.432 alin.(2) lit.a)

Cod de procedură civilă, instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată,

anume prevederile art.art. 11 lit. b), c), 206, 216, 217 alin.1, 315, 753, 875 Cod civil,

cît și art.432 alin. (2) lit.c) Cod de procedură civilă, instanța a interpretat în mod

eronat legea.

În motivarea recursului recurentul a indicat dezacordul cu soluția instanțelor

ierahic inferioare, menționînd că S.R.L. „Promeditatio” a invocat și probat că actul

juridic contestat este fondat pe o cauză ilicită, anume de a induce în eroare

autoritățile de resort pentru a obține autorizarea frauduloasă a activității comerciale

în incinta unei unități de comerț amplasate cu încălcarea legislației în domeniu. În

același timp, a susținut și probat că obiectul contractului de locațiune încheiat între

pîrîți este ilicit și nu este determinat.

În conformitate cu art.434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 10 mai 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 28 mai

2018 (f.d. 22, vol. II), însă la dosar lipsește confirmarea recepționării deciziei de

către părți.

Prin urmare recursul declarat la 13 august 2018 de către S.R.L. „Promeditatio”,

se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 12 septembrie 2018 în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat de S.R.L. „Promeditatio”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței la recurs.

În conformitate cu art.439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

3

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de S.R.L. „Promeditatio”, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de S.R.L. „Promeditatio”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

4

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de S.R.L. „Promeditatio”

5

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă și respectiv este inadmisibil.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Promeditatio”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chica-Doneva

Victor Burduh

6