2rac-479/18 — declararea nulității actului juridic

dosarul nr.2rac-479/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Galușceac)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Floreni”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Promeditatio” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Sandex Tehno” și Societății pe Acțiuni „Floreni”, intervenient accesoriu Primăria

municipiului Chișinău cu privire la declararea nulității actelor juridice,

împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Promeditatio”, s-a casat

hotărârea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a

pronunțat o hotărâre nouă prin care cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Promeditatio” s-a admis,

c o n s t a t ă:

La 06 februarie 2017, SRL „Promeditatio” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Sandex-Tehno” și SA „Floreni” cu privire la declararea

nulității contractelor de locațiune nr.84A din 20 decembrie 2010 și nr.84A din 15

octombrie 2016.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, este proprietara complexului

imobiliar din str. Sarmizegetusa,12, mun. Chișinău, înregistrat sub nr. cadastral

XXXXX, precum și deținătoarea dreptului de folosință asupra terenului din str.

Sarmizegetusa, 12/1, mun. Chișinău, înregistrat sub nr. cadastral XXXXX. Între zona

carosabilă a străzii Sarmizegetusa și complexul său imobiliar a fost format, prin

decizia Consiliului municipal Chișinău din 23 decembrie 2014, un bun imobil separat

- terenul public cu suprafața de 0,0655 ha, înregistrat sub nr. cadastral XXXXX

SRL „Promeditatio” a notat că, pe suprafața terenului menționat este amplasată

o gheretă în care pârâta SA „Floreni” își desfășoară activitatea comercială fără a

avea vreun contract de locațiune încheiat cu autoritățile administrației publice

locale.

Prin urmare, a menționat că în data de 16 iunie 2016, a solicitat Centrului de

1

Sănătate Publică al mun. Chișinău retragerea autorizației sanitare de funcționare a

pârâtei SA „Floreni”, însă prin răspunsul din data de 08 iulie 2016, a fost informată

despre faptul că autorizația de funcționare a fost emisă în temeiul contractului de

locațiune încheiat între societățile pârâte.

Prin încheierea din 13 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediu Centru în

proces a fost atrasă Primăria mun. Chișinău, în calitate de intervenient accesoriu de

partea reclamantului.

În data de 03 iulie 2017, societatea reclamantă a depus cerere de extindere a

pretențiilor, prin care a solicitat constatarea nulității contractelor de locațiune nr.84A

încheiate între SRL „Sandex-Tehno” și SA „Floreni” la 20 decembrie 2010 și

respectiv la 15 octombrie 2016, invocând că actele juridice contestate sunt fondate

pe o cauză ilicită, și anume, de a induce în eroare autoritățile de resort, pentru a

obține autorizarea frauduloasă a activității comerciale în incinta unor unități de

comerț amplasate cu încălcarea legii.

În opinia societății reclamante, obiectul contractelor de locațiune încheiate între

societățile pârâte este ilicit și nedeterminat.

Prin hotărârea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Promeditatio” împotriva SRL

„Sandex Tehno” și SA „Floreni”, intervenient accesoriu Primăria municipiului

Chișinău cu privire la declararea nulității actelor juridice, s-a respins.

Prin decizia din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SRL „Promeditatio”, s-a casat hotărârea din 09 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Promeditatio”, s-a admis.

S-a constatat nulitatea contractului de locațiune nr.84 A, încheiat la 20

decembrie 2010 între SRL „Sandex Tehno” și SA „Floreni”.

S-a constatat nulitatea contractului de locațiune nr.84 A, încheiat la 15

octombrie 2016 între SRL „Sandex Tehno” și SA „Floreni”.

În consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, SRL „Sandex-Tehno”,

fiind gestionar al pieței din mun. Chișinău, str. Sarmizegetusa,12/1, a cunoscut la

momentul încheierii ambelor contracte de locațiune despre faptul că, ghereta cu

suprafața de 9 m.p. nu este amplasată pe teritoriul pieței, ci în afara ei, adică este

neautorizată.

De asemenea, despre amplasarea neautorizată a gheretei nr.84A a cunoscut și

SA „Floreni”. Or, societatea intimată a acceptat în data de 15 octombrie 2016 să

semneze un contract nou de locațiune care, la pct. l prevede în mod identic cu pct.1.1

al contractului încheiat în data de 20 decembrie 2010, că locatorul SRL „Sandex-

Tehno” se obligă să dea în folosință temporară locatarului SA „Floreni” un spațiu

comercial situat în mun. Chișinău, str. Sarmizegetusa,12/1 - ghereta nr. 84 A cu

suprafața de 9 m.p.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, societățile intimate la încheierea

contractelor contestate au introdus intenționat în pct.1.1 al acestora mențiunea că,

ghereta nr.84A ar fi amplasată în piața din str. Sarmizegetusa 12/1, mun. Chișinău

pentru ca activitatea de comerț a locatarului să fie autorizată în ansamblu cu alte

unități de comerț, dar nu în mod individual pe trotuarul străzii adiacente.

Cu referire la art. 217 alin. (2), din Codul civil, Curtea de Apel Chișinău a notat

că, societatea reclamantă-apelantă fiind un terț, are dreptul să solicite nulitatea

2

absolută a contractelor, deoarece invocă interese recunoscute de lege, iar pe lângă

interesul de a-și exercita dreptul la protecția proprietății în raport cu bunurile imobile

din mun. Chișinău, str. Sarmizegetusa 12, are drept de acces neîngrădit într-un spațiu

recunoscut prin lege ca fiind teren destinat uzului public.

La 20 septembrie 2018, SRL „Floreni”succesor în drepturi a SA „Floreni” a

declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului declarat, recurenta a menționat că, instanța de apel

eronat a concluzionat precum, că actele de exercitare a dreptului de proprietate, în

privința terenurilor învecinate pot fi contestate de proprietarul terenului vecin, în

aceleași temeiuri ca și titularul dreptului.

Acțiunea cu privire la apărarea dreptului de proprietate poate fi intentată în

instanța de judecată numai de către titularul acestui drept. Or, articolul 374 alin.(l) din

Codul civil prevede expres că, proprietarul este în drept să-și revendice bunurile

aflate în posesiunea nelegitimă a altuia.

Prin urmare, odată ce terțul SRL „Promeditatio” nu este proprietar al bunului

imobil pe care se află ghereta SRL „Floreni”, nu-i este vătămat niciun drept al său

prevăzut de lege.

În opinia recurentei, odată ce intimata nu dispune de niciun drept asupra

terenului din str. Sarmizegetusa,12/1, mun. Chișinău, ce constituie proprietatea mun.

Chișinău, nu este justificat nici dreptul la intentarea acțiunii prin prisma art.217 din

Codul civil. Or, intimata urma să probeze că dispune de un careva drept asupra

terenului care face obiectul acestui contract.

Instanța de recurs constată că, decizia din data de 21 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost recepționată de către recurentă la 23 iulie 2018. Astfel, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, prin prisma art. 434 din Codul de procedură civilă consideră recursul depus

la data de 20 septembrie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

3

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Argumentele recurentei precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat

normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost

determinate de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect de instanța de

apel cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul

juridic în litigiu.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenta nu a invocat nici un argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol completul

reține că, recursul declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din

decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă

după ce recurenta a avut posibilitatea de a fi auzită de prima instanță și de instanța

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare

în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

4

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate,a aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Floreni”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Promeditatio” împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Sandex Tehno” și Societății pe Acțiuni „Floreni”,

intervenient accesoriu Primăria municipiului Chișinău cu privire la declararea

nulității actelor juridice, împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5