3ra-63/19 — contestarea actului administrativ

3ra-63/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosarul nr.3ra-63/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Arhip)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Chișinău și

Primăria municipiului Chișinău,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Rusnac

împotriva Consiliului municipal Chișinău și Primăriei municipiului Chișinău cu privire

la contestarea actului administrativ, recunoașterea dreptului și obligarea de a emite actul

administrativ,

împotriva deciziei din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău

și s-a menținut hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 27 februarie 2017, Victor Rusnac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului municipal Chișinău și Primăriei municipiului Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ, recunoașterea dreptului și obligarea de a emite actul

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, este veteran în urma acțiunilor de luptă pentru

apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova, fapt ce se atestă prin

legitimația nr. 31155.

A notat reclamantul că de bunuri imobile cu statut de spațiu locativ sau alt domiciliu

nu dispune, motiv pentru care este atestat la evidență în ap. xxxx, xxxxx, apartament

care aparține fostei soții și cu care a divorțat din anul 1993.

Din motivul lipsei spațiului locativ, în luna decembrie 2006, Victor Rusnac s-a

adresat Primăriei municipiului Chișinău prin intermediul Preturii sect. Botanica cu cerere

privind eliberarea unei scrisori de garanție pentru primirea creditului preferențial, în

vederea construirii casei individuale de locuit, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1146 din

15 octombrie 2004 cu privire la creditele preferențiale pentru unele categorii de

populație.

Astfel, comisia Consiliului municipal Chișinău pentru realizarea procedurii de

selectare a persoanelor care solicită credite preferențiale a stabilit că, Rusnac Victor face

1

parte din categoria veteranilor în urma acțiunilor de luptă pentru apărarea integrității

teritoriale și independenței Republicii Moldova, de careva credite preferențiale anterior

nu a beneficiat și are dreptul la spațiu locativ. Prin decizia nr. 66/64 din 24 ianuarie 2006,

Comisia a recomandat Consiliului municipal Chișinău să-i elibereze reclamantului

scrisoarea de garanție pentru garantarea rambursării creditului preferențial în suma de

82 000 de lei.

Ulterior, prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 66/5 din 15 februarie 2007

„Cu privire la eliberarea scrisorilor de garanție pentru acordarea creditelor preferențiale

unor categorii de populație”, Rusnac Victor a fost inclus sub nr. 64 în lista participanților

la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii

Moldova, care beneficiază de înlesniri la acordarea creditelor bancare preferențiale

pentru construcția, procurarea sau reparația casei de locuit/apartamentului.

Corespunzător, în data de 02 martie 2007 i-a fost eliberată scrisoarea de garanție cu nr.

04-109/9905 în vederea acordării creditului preferențial în sumă de 82 000 de lei pentru

construcția casei individuale de locuit. Însă, acordarea propriu-zisă a creditului a fost

tergiversată mai mult, din motivul lipsei resurselor financiare.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 836, din 13 septembrie 2010 cu privire la acordarea

indemnizațiilor unice pentru construcția sau procurarea spațiului locativ, sau restaurarea

caselor vechi ale unor categorii de cetățeni, s-a dispus acordarea indemnizației unice

pentru construcția unei case individuale ori a unei locuințe cooperatiste sau pentru

procurarea spațiului locativ, sau pentru restaurarea caselor vechi, unor categorii de

cetățeni care nu au beneficiat de credite preferențiale de la instituțiile financiare și nu au

fost asigurați cu spațiu locativ la situația din 22 octombrie 2004, conform normelor legale

stabilite, beneficiarilor care, conform situației din 01 ianuarie 2010, dețin scrisori de

garanție eliberate de autoritățile administrației publice locale, precum și beneficiarilor

care nu dețin scrisori de garanție eliberate de autoritățile administrației publice locale,

începând cu 01 ianuarie 2014.

A menționat reclamantul că deoarece în temeiul pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr.

836 din 13 septembrie 2010, scrisorile de garanție eliberate de autoritățile administrației

publice locale pentru obținerea creditelor preferențiale până la 01 ianuarie 2010 sunt

valabile pentru și până la obținerea indemnizațiilor respective, la solicitarea dânsului,

Viceprimarul municipiului Chișinău în data de 24 decembrie 2010 i-a comunicat că, va

beneficia de indemnizație în cuantum de 41 000 lei, conform listei beneficiarilor de

indemnizații incluși în ordinea primirii scrisorilor de garanție, însă acordarea acestora se

eșalonează pe o perioadă de cinci ani.

Ulterior, prin răspunsul din 22 octombrie 2016, Comisia pentru selectarea

persoanelor care solicită indemnizații unice, i-a comunicat reclamantului că, în urma

examinării actelor depuse pentru obținerea indemnizației unice pentru construcția unei

case individuale s-a decis că, dânsul face parte din categoria participanților la acțiunile de

luptă pentru apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova, nu a

beneficiat anterior de credit preferențial, este domiciliat în xxxx, dar este asigurat cu

spațiu locativ, astfel în privința acestuia nu se confirmă necesitatea de obținere a

indemnizației unice.

De asemenea, prin răspunsul nr. R-2010/1/16 din 09 decembrie 2016, la care a fost

anexat procesul-verbal al Comisiei menționate, Viceprimarul municipiului Chișinău a

invocat că, la luarea deciziei respective Comisia a luat in considerație deținerea de către

Rusnac Victor a căsuței de livadă amplasată în xxx, xxxxx.

2

A opinat reclamantul că, căsuța de livadă amplasată în extravilanul xxx, xxxx, nu

poate fi calificată drept locuință în sensul legii, inclusiv din considerentul că, aceasta nu

corespunde exigențelor normative prevăzute pentru calificarea construcției drept locuință.

Mai mult, aceasta a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile în data de 08 februarie

2005, în timp ce, dreptul reclamantului la acordarea indemnizației unice pentru

construcția casei de locuit a fost determinat la situația din 22 octombrie 2004.

Nefiind de acord cu răspunsul primit și cu conținutul procesului-verbal nr. 1/21-4-14

din 22 octombrie 2016, în data de 06 ianuarie 2017, Rusnac Victor a depus cerere

prealabilă în adresa pârâților, iar din considerentul nesatisfacerii solicitărilor formulate,

reclamantul prin cererea de chemare în judecată, a solicitat recunoașterea dreptului de a

obține indemnizație unică pentru construcția casei individuale de locuit ca veteran în

urma acțiunilor de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și independenței

Republicii Moldova; anularea procesului-verbal nr. 1/21-4- 14 din 22 octombrie 2016 a

Comisiei Consiliului municipal Chișinău pentru selectarea persoanelor care solicită

indemnizații unice; precum și obligarea Consiliului municipal Chișinău și Primăriei

municipiului Chișinău de a emite actul administrativ privind alocarea indemnizației unice

pentru construcția casei de locuit individuale, în ordinea primirii scrisorii de garanție

pentru obținerea creditelor preferențiale.

Ulterior, reclamantul a înaintat cerere suplimentară privind majorarea pretențiilor,

prin care a solicitat recunoașterea dreptului de a obține indemnizație unică pentru

construcția casei individuale de locuit ca veteran în urma acțiunilor de luptă pentru

apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova; recunoașterea drept

ilegal refuzul pârâților de a emite actul administrativ în vederea alocării indemnizației

unice pentru construcția casei individuale; anularea procesului-verbal nr. 1/21-4-14 din

22 octombrie 2016 a Comisiei Consiliului municipal Chișinău pentru selectarea

persoanelor care solicită indemnizații unice; anularea proceselor-verbale ale Comisiei

Consiliului municipal Chișinău pentru selectarea persoanelor care solicită indemnizații

unice, nr. 8 din 09 aprilie 2012; nr. 10 din 26 martie 2013; nr. 14(13)-1/14 din 27 mai

2014; precum și obligarea Consiliului municipal Chișinău și Primăriei municipiului

Chișinău de a emite actul administrativ privind alocarea indemnizației unice pentru

construcția casei de locuit individuale, în ordinea primirii scrisorii de garanție pentru

obținerea creditelor preferențiale.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată înaintată de Victor Rusnac a fost admisă.

S-a recunoscut dreptul lui Victor Rusnac de a obține indemnizație unică pentru

construcția casei individuale de locuit ca veteran în urma acțiunilor de luptă pentru

apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova.

S-au anulat procesele-verbale ale Comisiei Consiliului municipal Chișinău pentru

selectarea persoanelor care solicită indemnizații unice nr. 8 din 09 aprilie 2012; nr. 10 din

26 martie2013; nr. 14(13)-1/14 din 27 mai 2014 și nr. 1/21-4-14 din 22 octombrie 2016.

S-a recunoscut ca fiind nefondat refuzul Primăriei municipiului Chișinău nr. R-

2010/2/16, R-108/17, R-108/1/17 din 26 ianuarie 2017.

S-a obligat Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău de a

emite actul administrativ privind alocarea lui Victor Rusnac a indemnizației unice pentru

construcția casei de locuit individuale, în ordinea primirii scrisorii de garanție pentru

obținerea creditelor preferențiale, conform deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.

66/5 din 15 februarie 2007 „Cu privire la eliberarea scrisorilor de garanție pentru

3

acordarea creditelor preferențiale unor categorii de populație”.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 06 decembrie 2017, Consiliul

municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău au declarat apel, prin care au

solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii contestate, cu pronunțarea unei

hotărâri noi prin care acțiunea depusă de Victor Rusnac să fie respinsă integral.

Prin decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău și s-a

menținut hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 20 noiembrie 2018, Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului

Chișinău a depus cerere de recurs, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului declarat recurenții au invocat ilegalitatea deciziei recurate,

menționând că în baza hotărârii Guvernului nr. 836 din 13 septembrie 2010, se acordă

indemnizații unice pentru construcția unei case de locuit ori pentru procurarea spațiului

locativ sau restaurarea caselor vechi unor categorii ce dețin conform situației din 01

ianuarie 2010, scrisori de garanție eliberate de autoritățile administrației publice locale

pentru obținerea creditelor preferențiale, dar care nu au beneficiat de creditul preferențial

de la instituțiile financiare și nu au fost asigurate cu spațiu locativ. Sursele financiare

pentru achitarea acestor indemnizații sunt alocate din contul bugetului de stat. Statul își

asumă obligația de a asigura indemnizația menționată.

Au notat recurenții că la indicația Guvernului Republicii Moldova nr. 1134-1326 din

19 noiembrie 2010, Ministerul Finanțelor de comun acord cu Ministerul Justiției prin

scrisoarea nr. 08-03/393/1839 din 02 decembrie 2010, au stabilit, că au dreptul la

indemnizații unice pentru construcția sau procurarea spațiului locativ doar persoanele

deținătoare a scrisorilor de garanție pentru obținerea creditelor preferențiale care nu au

fost asigurate cu spațiu locativ după data de 22 octombrie 2004 și nu au fost asigurate cu

mai mult de șase metri pătrați pentru fiecare membru al familiei, fie din fondul de stat

și/sau municipal, fie procurat din mijloacele proprii. Sursele financiare pentru achitarea

acestor indemnizații sunt alocate din contul bugetului de stat.

În opinia recurenților, din prevederile citate rezultă că scrisorile de garanție au fost

eliberate persoanelor care nu au mai mult de șase metri pătrați pentru fiecare membru al

familiei, conform situației din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova

a Hotărârii Guvernului nr. 1146 din 15 octombrie 2004.

Însă, în situația în care deținătorii scrisorilor de garanție au deja o locuință, ei nu mai

au dreptul de a primi indemnizația unică, deoarece nu corespund tuturor condițiilor

pentru acordarea indemnizației. În legătură cu acest fapt, Comisia a analizat actele și a

evaluat starea lucrurilor cu privire la confirmarea sau neconfirmarea necesității de

obținere a indemnizației și a constatat faptul că reclamantul-recurentul a fost asigurat cu

spațiu locativ. Prin urmare, norma legală privind acordarea îndemnizațiilor solicitanților,

nu este aplicabilă intimatului.

Prin referința depusă la 16 ianuarie 2018, Victor Rusnac a menționat că recursul

declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău, este

nefondat, temei din care a solicitat a fi respins.

Instanța de recurs constată că, decizia din data de 25 septembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces în data de 22

octombrie 2018 (f.d. 183). Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 din Codul de procedură

4

civilă, consideră recursul depus la data de 20 noiembrie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Argumentele recurenților precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat

normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost determinate

de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect de instanța de apel cu

argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în

litigiu.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenții nu au invocat nici un argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson

împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol completul reține că, recursul

declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale

5

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și

nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă după

ce recurenții au avut posibilitatea de a fi auziți de prima instanță și de instanța de apel,

fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996,

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurenților le-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De

fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,a

aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău și

Primăria municipiului Chișinău împotriva deciziei din 25 septembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Victor Rusnac împotriva Consiliului municipal Chișinău și Primăriei municipiului

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, recunoașterea dreptului și

obligarea de a emite actul administrativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6