2ra-32/19 — cu privire la anularea deciziei în partea privatizării lotului și anularea contractului de vânzare - cumpărare

Dosarul nr. 2ra-32/19 Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Cucerescu Instanța de apel: CA Chișinău – A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru ÎNCHEIERE 23 ianuarie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Nina Vascan Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursului declarat de către Gheorghe Vlas, reprezentat de avocatul Valentin Barbă, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Vlas împotriva Consiliului municipal Chișinău, Nataliei Mazur, lui Vladimir Mazur, Valentinei Trifanova și Irinei Rebricova cu privire la anularea deciziei în partea privatizării lotului de teren și anularea contractului de vânzare – cumpărare, împotriva deciziei din data de 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de către Gheorghe Vlas, s-a menținut hotărârea suplimentară din data de 26 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, constată: La 29 august 2012 Gheorghe Vlas a depus cerere de chemare în judecată, completată ulterior, împotriva Consiliului municipal Chișinău, Nataliei Mazur, Vladimir Mazur, Valentinei Trifanova și Irinei Rebricova cu privire la anularea în parte a deciziei nr. 4/14-21 din data de 15 mai 2012, în partea ce se referă la permiterea vânzării lotului de teren cu suprafața de 192 m.p.

Irinei Rebricova și Valentinei Trifanova, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 52 din 18 ianuarie 2013 încheiat între Irina Rebricova, Valentina Trifanova pe de o parte și Natalia Mazur, Vladimir Mazur pe de altă parte. ( f.d. 4-5, 76-77, vol.I) În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că deține cu drept de proprietate lotul de pământ cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de 600 m.p. situat în mun. Chișinău, str. xxxxx. Prin decizia nr. 4/14-21 din data de 15 mai 2012 Consiliul municipal Chișinău a autentificat Irinei Rebricova și Valentinei Trifanova dreptul de proprietate privată comună, conform cotelor-părți deținute din imobil de 5/6 și, respectiv de 1/6, asupra lotului de pământ cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de 751 m.p.

din str. xxxxx, inclusiv 192 m.p. ca urmare a cumpărării la preț normativ, pentru deservirea și exploatarea casei de locuit particulare. Gheorghe Vlas a menționat că decizia nr. 4/14-21 din data de 15 mai 2012 în partea autentificării excedentului de 192 m.p. din lotul de pământ situat pe str. xxxxx este ilegală, deoarece, lotul de pământ în litigiu este situat între terenul 1 deținut cu drept de proprietate de acesta și terenul posedat de către Irina Rebricova și Valentina Trifanova. Prin urmare, dreptul de a participa la privatizarea respectivului lot de pământ l-a avut, în egală măsură și Gheorghe Vlas. Mai mult, reclamantul și-a manifestat în mai multe rânduri intenția de a participa fie la privatizarea fie la arendarea lotului în litigiu, însă, chiar și în aceste condiții, autoritățile locale nu au ținut cont de reglementările legale și au înstrăinat lotul de pământ cu suprafața de 192 m.p.

Irinei Rebricova și Valentinei Trifanova, fără organizarea licitației publice. La 18 ianuarie 2013 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 52 între Irina Rebricova, Valentina Trifanova pe de o parte și Natalia Mazur, Vladimir Mazur pe de altă parte, potrivit căruia casa de locuit și terenul au fost vândute Nataliei Mazur și lui Vladimir Mazur. Reclamantul în susținerea pretenției privind ilegalitatea contractului de vânzare – cumpărare a terenului a indiciat că actul de înstrăinare a fost încheiat după emiterea ilegală a deciziei nr. 4/14-21 din 15 mai 2012. Astfel, în condițiile în care decizia contravine unor norme imperative și actul subsecvent cum este contractul de vânzare – cumpărare nr. 52 din 18 ianuarie 2013 este nul.

Prin hotărârea din data de 06 iunie 2014 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Vlas. ( f.d. 124-125, vol.I) Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 18 februarie 2015 a respins apelul declarat de către Gheorghe Vlas, a menținut hotărârea din data de 06 iunie 2014 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău. (f.d. 163, 164-166, vol.I) Prin decizia Curții Supreme de Justiție din data de 09 septembrie 2015 s-a admis recursul declarat de către Gheorghe Vlas, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din data de 18 februarie 2015 cu remiterea cauzei la rejudecare la Judecătoria Centru, mun. Chișinău. ( f.d.

184-190, vol.I) În cadrul rejudecării cauzei Gheorghe Vlas și-a concretizat pretențiile, solicitând anularea contractului de vânzare – cumpărare nr.1606 din 14 mai 2014 încheiat între Natalia Mazur, Vladimir Mazur și Ștefan Aramă, obiectul contractului fiind bunul imobil aflat în litigiu, totodată solicitând atragerea în proces, în calitate de pârât pe Ștefan Aramă. (f.d. 250, vol.I) Prin încheierea din data de 02 decembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a admis demersul lui Gheorghe Vlas, s-a atras în calitate de copârât Ștefan Aramă. ( f.d. 15-16, vol.II) Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din data de 11 ianuarie 2016 s-a restituit cererea de chemare în judecată suplimentară privind anularea contractului de vânzare – cumpărare nr.1606 din 14 mai 2014 încheiat între Natalia Mazur, Vladimir Mazur și Ștefan Aramă, pe motivul neîndeplinirii indicațiilor instanței, prin neprezentarea dovezii de achitare a taxei de stat.

( f.d. 45, vol.II) Încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din data de 11 ianuarie 2016 a fost contestată de către Gheorghe Vlas. Prin încheierea din data de 01 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea lui Gheorghe Vlas de retragere a recursului, s-a încetat procedura în ordine de recurs intentată împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău. ( f.d. 52-54, vol.II) 2 Judecătoria Centru, mun. Chișinău prin hotărârea din data de 20 mai 2016 a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Gheorghe Vlas, a încasat de la Gheorghe Vlas în beneficiul lui Ștefan Aramă cheltuielile de judecată pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 3 000 lei.

( f.d. 85, 87-91, vol.II) Împotriva hotărârii primei instanțe, la data de 20 iunie 2016 atât Gheorghe Vlas, reprezentat de avocatul Oleg Canțer, cât și Ștefan Aramă, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu, au depus apel. ( f.d. 94, 95, vol.II) Gheorghe Vlas a solicitat casarea hotărârii instanției de fond cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. Ștefan Aramă a solicitat casarea în parte a hotărârii instanței de fond cu adoptarea unei noi hotărâri de încasare de la Gheorghe Vlas în folosul său a tuturor cheltuielilor de judecată și în contul statului taxa de stat 3 % din valoarea acțiunii neachitată de acesta la depunerea acțiunii. Prin încheierea din data de 03 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către Gheorghe Vlas, s-a acordat termen pentru a prezenta dovada achitării taxei de stat, calculată din valoarea contractului contestat.

(f.d. 119-120, vol. II) Prin încheierea din data de 15 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea lui Gheorghe Vlas cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, s-a acordat un termen suplimentar pentru prezentarea dovezii achitării taxei de stat. (f.d. 142, 143-146, vol. II) Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din data de 26 aprilie 2017, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din data de 10 octombrie 2018, a restituit cererea de apel depusă de Gheorghe Vlas. Tot la data de 26 aprilie 2017 Curtea de Apel Chișinău prin încheiere separată a ridicat cauza de la examinare în ordine de apel, restituind-o în prima instanță pentru emiterea unei hotărâri suplimentare referitor la cheltuielile de judecată.

( f.d.158, 159-161, vol. II) Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 26 iunie 2017 s-a soluționat chestiunea cheltuielilor de judecată, s-a încasat de la Gheorghe Vlas în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 25 000 lei, accesorie pretenției privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 52 din 18 ianuarie 2013. ( f.d. 167-168, vol. II) Hotărârea suplimentară din data de 26 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost contestată cu apel de către Gheorghe Vlas. Curtea de Apel Chișinău, judecând apelul declarat de către Gheorghe Vlas asupra hotărârii suplimentare cu respectarea normelor de drept procedural ce prevede citarea participanților la proces și în limitele prevăzute de art. 373 al Codului de procedură civilă, prin decizia din data de 06 martie 2018 l-a respins, a menținut hotărârea suplimentară din data de 26 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

( f.d. 206, 207-212, vol.II) Împotriva deciziei instanței de apel adoptate asupra hotărârii suplimentare, la data de 09 iulie 2018 și suplimentar la data de 04 septembrie 2018 a depus recurs Gheorghe Vlas, reprezentat de avocatul Valentin Barbă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din data de 06 martie 2018 și a hotărârii suplimentare a primei instanțe din data de 26 iunie 2017. ( f.d. 19-21, 23-26, vol.III) 3 În motivarea recursului Gheorghe Vlas a indicat că instanțele de judecată au aplicat eronat normele de drept material referitor la impunerea taxei de stat, ori reclamanții în acțiunile născute din raporturi de contencios administrativ sunt scutiți de la plata taxei de stat.

Recurentul a mai invocat faptul discriminării lui în prezentul proces prin impunerea achitării taxei de stat la finalul procesului. Suplimentar a mai menționat că chestiunea privind încasarea cheltuielilor de judecată a fost examinată în lipsa sa. În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 06 martie 2018, potrivit cererii anexate la materialele dosarului Gheorghe Vlas a făcut cunoștință cu decizia instanței de apel, la data de 22 iunie 2018. ( f.d 120) În aceste circumstanțe recursul depus la data de 09 iulie 2018 de către Gheorghe Vlas, reprezentat de avocatul Valentin Barbă, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Gheorghe Vlas, reprezentat de avocatul Valentin Barbă este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către 4 instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4). Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către Gheorghe Vlas, reprezentat de avocatul Valentin Barbă, asemenea aspecte nu se regăsesc. În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gheorghe Vlas, reprezentat de avocatul Valentin Barbă inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul, declarat de către Gheorghe Vlas, reprezentat de avocatul Valentin Barbă, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Nina Vascan Maria Ghervas 5