ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 23.01.2019

2rac-26/19 — incasarea datoriei de baza, a dobanzii de intarziere si a penalitatii

HOTĂRÂRE

23.01.2019

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: incasarea datoriei de baza, a dobanzii de intarziere si a penalitatii
Temei legal: incasarea penalitatii contractuale si a dobanzii de intarziere in raportul de furnizare a gazelor naturale consumatorilor

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

2rac-26/19 — incasarea datoriei de baza, a dobanzii de intarziere si a penalitatii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-26/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (judecător A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători M. Guzun, V. Buhnaci și L. Pruteanu)

D E C I Z I E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând recursul declarat de „Moldovagaz“ SA,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Moldovagaz“

SA împotriva ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ cu

privire la încasarea datoriei de bază, a penalității, a dobânzii de întârziere și a taxei

de stat,

împotriva deciziei din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

apelul declarat de „Moldovagaz“ SA a fost admis și a fost modificată hotărârea din

01 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 26 octombrie 2016, „Moldovagaz“ SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din

Chișinău“ cu privire la încasarea datoriei de bază în sumă de 8 031, 69 lei, a

penalității în sumă de 530, 26 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 975, 48 lei și

a taxei de stat în sumă de 286, 12 lei (f.d. 6-8).

În motivarea acțiunii, reclamanta „Moldovagaz“ SA a relatat că la

22 octombrie 2013, a încheiat cu pârâta ÎS „Colegiul Național de Viticultură și

Vinificație din Chișinău“ contractul de furnizare a gazelor naturale consumatorilor

noncasnici nr. 3706, prin care s-a obligat să-i furnizeze ÎS „Colegiul Național de

Viticultură și Vinificație din Chișinău“ gaze naturale la adresa de pe str. Grătiești

nr. 1, com. Stăuceni, mun. Chișinău.

Reclamanta a susținut că în perioada ianuarie – martie 2016, i-a livrat ÎS

„Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ gaze naturale în

volumul și condițiile prevăzute în contractul nr. 3706 din 22 octombrie 2013.

Reclamanta a invocat că în conformitate cu pct. 139 din Regulamentul

pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărârea Agenției

Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 415 din 25 mai 2011, plata

gazelor naturale consumate se efectuează în baza facturii emise lunar de către

furnizor și înmânată consumatorului final sau expediată prin poștă.

Reclamanta a precizat că lunar a emis atât facturi de plată, cât și facturi

fiscale, expediindu-le prin poștă ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație

din Chișinău“.

În continuare, reclamanta a punctat că potrivit pct. 3.3 din contractul

nominalizat, plata costului gazelor naturale furnizate se efectuează în lei, prin

transfer bancar pe contul curent al „Moldovagaz“ SA pentru livrarea reală a

gazelor, determinată conform datelor echipamentului de măsurare a gazelor, în

prima jumătate a lunii curente – nu mai târziu de data de 16, iar pentru volumul de

gaze furnizat în a doua jumătate a lunii, determinat conform datelor

echipamentului de măsurare a gazelor – nu mai târziu de data-limită indicată în

factura de plată a contravalorii gazelor naturale consumate, cu perfectarea actului

de predare-primire a gazelor și a facturii fiscale.

Astfel, reclamanta a menționat că ÎS „Colegiul Național de Viticultură și

Vinificație din Chișinău“ a încălcat în mod sistematic pct. 3.3 din contract,

întârziind executarea integrală a obligației pecuniare de achitare la timp a prețului

gazelor naturale furnizate, ceea ce a generat acumularea datoriei de bază în sumă

de 8 031, 69 lei.

De asemenea, reclamanta a făcut trimitere la pct. 146 din Regulamentul

pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărârea Agenției

Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 415 din 25 mai 2011, care

stipulează că furnizorul este în drept să aplice consumatorilor finali penalitate

pentru fiecare zi de întârziere a plății pentru gazele naturale consumate, începând

cu prima zi după data-limită de plată indicată în factură.

Astfel, reclamanta a indicat că potrivit pct. 3.4 din contract, în caz de

neachitare până la data-limită indicată în factură a contravalorii gazelor naturale

consumate, ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ va

plăti „Moldovagaz“ SA o penalitate în mărimea ratei de refinanțare stabilită de

către Banca Națională a Moldovei, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu

prima zi după data-limită de plată a facturii și până la data efectuării plății.

Reclamanta a arătat că penalitatea ce urma a fi plătită de ÎS „Colegiul

Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“, potrivit pct. 3.4 din contract,

este în sumă de 530, 26 lei.

Mai mult, reclamanta a afirmat că ÎS „Colegiul Național de Viticultură și

Vinificație din Chișinău“ este obligată, în temeiul art. 602 și 619 din Codul civil,

să-i plătească dobânda de întârziere în sumă de 975, 48 lei.

Prin hotărârea din 01 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea înaintată de „Moldovagaz“ SA a fost admisă parțial (f.d. 57-59). S-a

încasat în beneficiul „Moldovagaz“ SA, din contul ÎS „Colegiul Național de

Viticultură și Vinificație din Chișinău“, datoria de bază în sumă de 8 031, 69 lei și

taxa de stat în sumă de 240, 93 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 10 august 2017, „Moldovagaz“ SA a declarat apel împotriva hotărârii din

01 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 67).

Prin decizia din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

„Moldovagaz“ SA a fost admis și hotărârea din 01 august 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, a fost modificată prin majorarea până la suma de 270 de

lei a cuantumului pretenției admise privind încasarea taxei de stat, în rest, hotărârea

primei instanțe fiind menținută fără modificări (f.d. 98-103).

În consolidarea soluției emise în privința respingerii pretenției reclamantei

„Moldovagaz“ SA privind încasarea din contul ÎS „Colegiul Național de

Viticultură și Vinificație din Chișinău“ a penalității, prima instanță a constatat

absența clauzei penale în contractul de furnizare nr. 3706 din 22 octombrie 2013,

iar instanța de apel a reținut lipsa unei prevederi contractuale ce ar stabili în mod

expres modalitatea prin care consumatorul ÎS „Colegiul Național de Viticultură și

Vinificație din Chișinău“ urmează a fi penalizat pentru neexecutarea obligației ce îi

incumbă.

Aici, instanța de apel a observat că penalitatea contractuală nu poate fi

calculată pornind de la rata de refinanțare a Băncii Naționale.

În consolidarea soluției emise în privința pretenției reclamantei

„Moldovagaz“ SA privind încasarea din contul ÎS „Colegiul Național de

Viticultură și Vinificație din Chișinău“ a dobânzii de întârziere, prima instanță a

remarcat că obligația asumată de ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație

din Chișinău“ nu este purtătoare de dobândă de întârziere, iar instanța de apel a

menționat că dobânda de întârziere nu poate fi calculată din motivul formulării

clauzei penale anume în sensul algoritmului prevăzut la art. 619 alin. (2) din Codul

civil.

La 07 iunie 2018, „Moldovagaz“ SA a declarat recurs împotriva deciziei din

15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a acesteia și a

hotărârii din 01 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, precum și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admise integral pretențiile

reclamantei „Moldovagaz“ SA împotriva pârâtei ÎS „Colegiul Național de

Viticultură și Vinificație din Chișinău“ privind încasarea penalității și a dobânzii de

întârziere, precum și pretenția privind încasarea taxei de stat în cuantumul ce nu a

fost compensat prin hotărârile instanțelor de judecată ierarhic inferioare (f.d. 109-

115).

În motivarea recursului, recurenta „Moldovagaz“ SA a invocat caracterul

eronat al constatării primei instanțe privind absența clauzei penale în contractul de

furnizare nr. 3706 din 22 octombrie 2013, cât și al constatării instanței de apel

referitoare la lipsa unei prevederi contractuale ce ar stabili în mod expres

modalitatea prin care consumatorul ÎS „Colegiul Național de Viticultură și

Vinificație din Chișinău“ urmează a fi penalizat pentru neexecutarea obligației ce îi

incumbă.

Aici, recurenta a declarat că, conform pct. 146 din Regulamentul pentru

furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărârea Agenției Naționale

pentru Reglementare în Energetică nr. 415 din 25 mai 2011, cuantumul penalității

este negociabil, dar nu poate depăși rata de refinanțare stabilită de Banca Națională

a Moldovei, iar pct. 3.4 din contractul enunțat prevede penalitatea în mărimea ratei

de refinanțare stabilită de către Banca Națională a Moldovei, pentru fiecare zi de

întârziere, cuantum ce este în acord cu legislația în vigoare.

Astfel, recurenta a relevat că potrivit art. 87 alin. (8) din Legea cu privire la

gazele naturale nr. 108 din 08 iulie 2016, pentru achitarea cu întârziere a

consumului de gaze naturale, consumatorii finali plătesc penalitate în mărime

determinată și în modul stabilit prin contract în urma negocierilor. Cuantumul

penalității este negociabil, dar nu poate depăși rata medie anuală ponderată a

dobânzii la creditele noi acordate în monedă națională de băncile comerciale,

pentru un an, înregistrată în anul precedent și publicată în raportul Băncii Naționale

a Moldovei.

Totodată, recurenta a menționat că potrivit pct. 9.3 din contractul de

furnizare a gazelor naturale consumatorilor noncasnici nr. 3706 din

22 octombrie 2013, dacă ulterior încheierii contractului intră în vigoare noi acte

normative ori se modifică cele existente, care stabilesc reguli noi de furnizare,

utilizare și facturare a gazelor naturale, părțile contractante vor aplica noile reguli,

iar „Moldovagaz“ SA va notifica în scris ÎS „Colegiul Național de Viticultură și

Vinificație din Chișinău“ cu privire la modificările operate în legislație.

Recurenta a indicat că, calculul penalității a fost efectuat pentru perioada

02 mai 2016 – 25 octombrie 2016, cu aplicarea ratei medii anuale ponderate a

dobânzii la creditele noi acordate în monedă națională de băncile comerciale pentru

anul 2015, care este 13, 67%.

În continuare, recurenta a menționat că a calculat dobânda de întârziere în

conformitate cu art. 619 alin. (1) și 585 din Codul civil, pornind de la rata de bază

stabilită de Banca Națională, soluție confirmată prin jurisprudența constantă a

Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 19 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de „Moldovagaz“ SA a fost considerat admisibil (f.d. 122).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Având în vedere că dispozitivul deciziei recurate a fost pronunțat la

15 mai 2018, iar recursul a fost declarat la 07 iunie 2018, instanța de recurs

consideră că recurenta „Moldovagaz“ SA s-a conformat prevederilor legale și s-a

încadrat în termenul prevăzut la art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

„Moldovagaz“ SA urmează a fi admis, se casează hotărârea din 01 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, și decizia din 15 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în partea pretențiilor privind încasarea penalității, a dobânzii de

întârziere și a taxei de stat, și se pronunță o nouă hotărâre în această parte, de

admitere parțială a pretenției privind încasarea penalității, și anume în sumă de

428, 36 lei, în beneficiul „Moldovagaz“ SA, din contul ÎS „Colegiul Național de

Viticultură și Vinificație din Chișinău“, iar în rest, în partea penalității în sumă de

101, 9 lei, de respingere a pretenției ca fiind neîntemeiată, și de admitere integrală

a pretenției privind încasarea dobânzii de întârziere, și anume în sumă de 975, 48

lei, în beneficiul „Moldovagaz“ SA, din contul ÎS „Colegiul Național de

Viticultură și Vinificație din Chișinău“, precum și de încasare în beneficiul

„Moldovagaz“ SA, din contul ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație

din Chișinău“, a taxei de stat în sumă de 596, 84 lei, și se menține în rest decizia

din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 01 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din următoarele raționamente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Potrivit art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică legalitatea acesteia în

limitele invocate în recurs.

În speță, Colegiul subliniază că decizia din 15 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost contestată doar de către „Moldovagaz“ SA, care critică concluziile

instanțelor ierarhic inferioare referitoare la respingerea pretențiilor privind

încasarea în beneficiul său, din contul ÎS „Colegiul Național de Viticultură și

Vinificație din Chișinău“, a penalității în mărime de 530, 26 lei și a dobânzii de

întârziere în mărime de 975, 48 lei.

Astfel, aria de control de către instanța de recurs asupra legalității deciziei

din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 01 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, se va rezuma la legalitatea aplicării de către

instanțele ierarhic inferioare a normelor de drept material și procesual la

respingerea pretențiilor enunțate.

În continuare, asumându-și concluziile instanțelor ierarhic inferioare privind

temeinicia pretenției formulate de „Moldovagaz“ SA împotriva ÎS „Colegiul

Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ cu privire la încasarea datoriei

de bază în sumă de 8 031, 69 lei, născute din contractul de furnizare a gazelor

naturale consumatorilor noncasnici nr. 3706 din 22 octombrie 2013, Colegiul

reține următoarele.

În conformitate cu art. 572 alin. (2) din Codul civil, obligația trebuie

executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul

stabilit.

Conform art. 624 alin. (1) din Codul civil, clauza penală este o prevedere

contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul,

în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau

un alt bun.

Prin finalitățile sale, clauza penală constituie un mijloc de garantare a

executării obligațiilor și se manifestă prin faptul că îl îndeamnă pe debitor, sub

sancțiunea sumelor stipulate în clauză penală, la executarea reală a contractului.

Potrivit pct. 3.4 din contractul de furnizare a gazelor naturale consumatorilor

noncasnici nr. 3706 din 22 octombrie 2013, încheiat între „Moldovagaz“ SA și ÎS

„Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“, în caz de neachitare

până la data-limită indicată în factură a contravalorii gazelor naturale consumate,

ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ va plăti

„Moldovagaz“ SA o penalitate în mărimea ratei de refinanțare stabilită de către

Banca Națională a Moldovei, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi

după data-limită de plată a facturii și până la data efectuării plății (f.d. 10-13).

Aici, Colegiul consideră necesar să releve că semnificația clauzei penale este

evaluarea convențională a despăgubirilor datorate creditorului pentru neexecutarea

obligației, părțile fiind libere de a stabili prin acordul lor de voință configurația

clauzei penale. În cazul dedus judecății, „Moldovagaz“ SA și ÎS „Colegiul

Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ au convenit că evaluarea

convențională a despăgubirilor datorate „Moldovagaz“ SA de către ÎS „Colegiul

Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ se va afla în conexiune directă

cu rata de refinanțare stabilită de Banca Națională, în prezent denumită rată de

bază.

O atare formulare a clauzei penale este legală și nu urmează să producă

dificultăți de interpretare. Or, rata de bază se aprobă în calitate de rată de referință

pentru principalele operațiuni de politică monetară pe termen scurt și este un

mecanism viabil de evaluare convențională a prejudiciului material cauzat

creditorului, fiind aplicat inclusiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

De exemplu, în cauza Prodan v. Republica Moldova (hotărârea din 18 mai 2004),

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a indicat că pentru a evalua prejudiciul

material cauzat creditorului, este realist de a folosi ca punct de referință rata medie

a dobânzii indicate de Banca Națională.

Astfel, Colegiul relevă că prima instanță eronat a constatat absența clauzei

penale în contractul de furnizare nr. 3706 din 22 octombrie 2013, încheiat între

„Moldovagaz“ SA și ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din

Chișinău“, iar instanța de apel greșit a reținut lipsa unei prevederi contractuale ce

ar stabili în mod expres modalitatea prin care consumatorul ÎS „Colegiul Național

de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ urmează a fi penalizat pentru

neexecutarea obligației ce îi incumbă.

Totodată, Colegiul reține că dreptul „Moldovagaz“ SA, în calitate de

furnizor de gaze naturale, de a aplica consumatorilor penalități este prevăzut la pct.

146 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin

Hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 415 din 25

mai 2011, care stipulează că furnizorul este în drept să aplice consumatorilor finali

penalitate pentru fiecare zi de întârziere a plății pentru gazele naturale consumate,

începând cu prima zi după data-limită de plată indicată în factură, dar penalitatea

nu poate depăși mărimea stabilită prin Legea cu privire la gazele naturale.

În speța dedusă judecății, „Moldovagaz“ SA a solicitat penalitatea pentru

perioada 02 mai 2016 – 25 octombrie 2016.

Noua lege cu privire la gazele naturale, și anume Legea nr. 108 din

27 mai 2016, a intrat în vigoare la data de 08 iulie 2016.

Conform art. 87 alin. (8) din Legea cu privire la gazele naturale nr. 108 din

27 mai 2016, pentru achitarea cu întârziere a consumului de gaze naturale,

consumatorii finali plătesc penalitate în mărime determinată și în modul stabilit

prin contract în urma negocierilor. Cuantumul penalității este negociabil, dar nu

poate depăși rata medie anuală ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în

monedă națională de băncile comerciale, pentru un an, înregistrată în anul

precedent și publicată în raportul Băncii Naționale a Moldovei. La solicitarea

consumatorilor finali, furnizorii vor renegocia cuantumul penalității stabilite în

contractele încheiate cu consumatorii finali, cu respectarea plafonului maxim

stabilit.

Așadar, Colegiul constată prin efectul Legii cu privire la gazele naturale nr.

108 din 27 mai 2016, cuantumul penalității nu poate depăși rata medie anuală

ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în monedă națională de băncile

comerciale, pentru un an, înregistrată în anul precedent și publicată în raportul

Băncii Naționale a Moldovei, dar interdicția depășirii plafonului este condiționată

de solicitarea consumatorului final privind renegocierea cuantumului penalității

stabilite în contractul încheiat cu furnizorul de gaze naturale.

În condițiile în care consumatorul ÎS „Colegiul Național de Viticultură și

Vinificație din Chișinău“ nu a solicitat renegocierea cuantumului penalității

stabilite în contractul încheiat cu furnizorul „Moldovagaz“ SA, penalitatea

urmează a fi calculată anume în mărimea ratei de bază stabilite de către Banca

Națională pentru perioada 02 mai 2016 – 25 octombrie 2016, și nu sub plafonul

ratei medii anuale ponderate a dobânzii la creditele noi acordate în monedă

națională de băncile comerciale, înregistrate în anul 2015.

În context, Colegiul reliefează că în perioada 28 aprilie 2016 – 25 mai 2016,

rata de bază era de 15%, în perioada 26 mai 2016 – 03 iulie 2016, era de 13%, în

perioada 04 iulie 2016 – 28 septembrie 2016, era de 10%, iar în perioada

29 septembrie 2016 – 26 octombrie 2016, era de 9, 5%.

Deci, în baza pct. 3.4 din contractul de furnizare a gazelor naturale

consumatorilor noncasnici nr. 3706 din 22 octombrie 2013, pentru perioada

02 mai 2016 – 25 mai 2016, care cuprinde 23 zile de întârziere la rata de 15%

anual, penalitatea este în sumă de 75, 92 lei; pentru perioada

26 mai 2016 – 03 iulie 2016, care cuprinde 38 zile de întârziere la rata de 13%

anual, penalitatea este în sumă de 108, 65 lei; pentru perioada

04 iulie 2016 – 28 septembrie 2016, care cuprinde 86 zile de întârziere la rata de

10% anual, penalitatea este în sumă de 189, 44 lei; și pentru perioada

29 septembrie 2016 – 25 octombrie 2016, care cuprinde 26 zile de întârziere la rata

de 9, 5% anual, penalitatea este în sumă de 54, 35 lei.

Astfel, în total, penalitatea care urmează a fi încasată din contul ÎS „Colegiul

Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“, în beneficiul „Moldovagaz“

SA, în virtutea neachitării de către ÎS „Colegiul Național de Viticultură și

Vinificație din Chișinău“ a costului gazelor naturale furnizate, pentru perioada

02 mai 2016 – 25 octombrie 2016, este în sumă de 428, 36 lei.

În această ordine de idei, Colegiul notează că, calculul prezentat de recurenta

„Moldovagaz“ SA este irelevant, fiindcă se bazează pe rata medie anuală

ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în monedă națională de băncile

comerciale, înregistrate în anul 2015, și nu pe rata de bază, mărimea căreia în

perioada 02 mai 2016 – 25 octombrie 2016, a fost modificată de patru ori de către

Banca Națională.

Drept urmare, Colegiul consideră că pretenția „Moldovagaz“ SA privind

încasarea din contul ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din

Chișinău“ a penalității în sumă de 530, 26 lei este parțial întemeiată, aceasta

urmând a fi încasată în sumă de 428, 36 lei.

În conformitate cu art. 619 alin. (1) din Codul civil, obligațiilor pecuniare li

se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste

rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este

admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Conform art. 585 din Codul civil, în cazul în care, conform legii sau

contractului, obligația este purtătoare de dobândă, se plătește o dobândă egală cu

rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o

altă rată.

Dobânda de întârziere nu reprezintă o clauză penală legală (penalități de

întârziere), deoarece penalitatea se percepe indiferent de natura prestației datorate

(pecuniară sau de altă natură). Dobânda de întârziere este plata pentru folosirea

surselor financiare străine, iată de ce, în situații practice creditorul poate pretinde

plata penalității, cât și dobânzii de întârziere. Creditorul obligației pecuniare nu

trebuie să dovedească dauna cauzată prin întârzierea executării, deoarece stabilirea

acestor daune se face anticipat, de regulă, în baza art. 619 din Codul civil, dacă o

lege specială sau contractul părților nu prevăd altă mărime a dobânzii.

Așadar, prima instanță eronat a constatat că obligația asumată de ÎS

„Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ nu este purtătoare de

dobândă de întârziere, iar instanța de apel greșit a reținut că dobânda de întârziere

nu poate fi calculată din motivul formulării clauzei penale anume în sensul

algoritmului prevăzut la art. 619 alin. (2) din Codul civil.

Colegiul consideră că, calculul dobânzii de întârziere pe care l-a prezentat

„Moldovagaz“ SA este corect, bazându-se pe scadența obligațiilor ÎS „Colegiul

Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ de plată lunară a prețului

gazelor naturale furnizate, cât și pe rata de bază fixată de Banca Națională.

Astfel, Colegiul consideră că pretenția „Moldovagaz“ SA privind încasarea

din contul ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“ a

dobânzii de întârziere în sumă de 975, 48 lei este întemeiată, aceasta urmând a fi

încasată integral.

Potrivit art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții.

Art. 94 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede că dacă, fără a trimite

cauza spre rejudecare, modifică hotărârea atacată sau pronunță o nouă hotărâre,

instanța ierarhic superioară poate schimba corespunzător repartizarea cheltuielilor

de judecată.

La depunerea cererii de chemare în judecată, reclamanta „Moldovagaz“ SA

formulat pretenții în sumă totală de 9 537, 43 lei, pentru care a achitat taxa de stat

în sumă de 286, 12 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 3482 din

24 octombrie 2016 (f.d. 4).

Având în vedere că acțiunea „Moldovagaz“ SA urmează a fi admisă parțial,

și anume în sumă de 9 435, 53 lei, adică în proporție de 98, 93%, cheltuielile

acesteia de judecată în primă instanță, compuse din taxa de stat, urmează a fi

încasate în sumă de 283, 06 lei, ceea ce reprezintă 98, 93% din taxa de stat în sumă

de 286, 12 lei.

În consecință, având în vedere că la depunerea cererii de apel,

„Moldovagaz“ SA a achitat taxa de stat în sumă de 180, 71 lei, fapt confirmat prin

ordinul de plată nr. 4408 din 11 decembrie 2017 (f.d. 76), cheltuielile acesteia de

judecată în instanța de apel, compuse din taxa de stat, urmează a fi încasate din

contul ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău“, în

beneficiul „Moldovagaz“ SA, în sumă de 178, 78 lei, ceea ce reprezintă 98, 93%

din taxa de stat în sumă de 180, 71 lei.

Luând în considerare că la depunerea cererii de recurs, „Moldovagaz“ SA a

achitat taxa de stat în sumă de 135 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 2130

din 06 iunie 2018 (f.d. 108), iar această sumă constituie minimul pe care

„Moldovagaz“ SA trebuia să-l plătească, pentru a exercita calea recursului,

cheltuielile acesteia de judecată în instanța de recurs, compuse din taxa de stat,

urmează a fi încasate din contul ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație

din Chișinău“, în beneficiul „Moldovagaz“ SA, în sumă de 135 lei.

Colegiul relevă că excedentul taxei de stat va fi încasat prin modificarea

corespunzătoare a hotărârii din 01 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, și a deciziei din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul

declarat de „Moldovagaz“ SA împotriva deciziei din 15 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău urmează a fi admis, se casează hotărârea din 01 august 2017 a