2ra-164/19 — constatarea faptului încălcării dreptulu la executare în termen rezonabil, repararea prejudiciului cauzat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea faptului încălcării dreptulu la executare în termen rezonabil, repararea prejudiciului cauzat
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-164/19 — constatarea faptului încălcării dreptulu la executare în termen rezonabil, repararea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-164/19
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – R. Pascari
Instanța de apel: CA Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol
ÎNCHEIERE
23 ianuarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Nina Vascan
Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Mihail Guzic și
Ministerul Justiției,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Mihail Guzic
împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău
și executorul judecătoresc Victor Cațer cu privire la constatarea faptului încălcării
dreptului de executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea
prejudiciului cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din data de 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-au respins apelurile declarate de către Mihail Guzic și Ministerul Justiției, s-a
menținut hotărârea din data de 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani,
constată:
La 21 martie 2018 Mihail Guzic s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul municipal
Chișinău, executorul judecătoresc Victor Cațer, solicitând constatarea faptului
încălcării dreptului de executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,
repararea prejudiciului cauzat în mărime de 150 000 lei și încasarea cheltuielilor de
judecată în mărime de 4 595 lei. (f.d. 4-21, vol. II)
În motivarea acțiunii Mihail Guzic a indicat că din anul 1993 a fost angajat în
funcție de polițist operativ a Brigăzii de poliție cu Destinație specială „Fulger” în
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, începând cu luna iunie 2005 este pensionar al
Ministerului Afacerilor Interne.
Prin hotărârea din data de 05 mai 2009 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
cererea de chemare în judecată înaintată de către Mihail Guzic, s-a recunoscut dreptul
lui Mihail Guzic împreună cu membrii familiei la asigurarea cu spațiu locativ
conform legislației locative în vigoare, s-a obligat Consiliul municipal Chișinău să-i
acorde lui Mihail Guzic și membrilor familiei lui spațiu locativ sub forma unui
apartament sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislația
locativă în vigoare.
Curtea Supremă de Justiție prin decizia din data de 16 septembrie 2009 a respins
recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău, a menținut hotărârea Curții de
Apel Chișinău din data de 05 mai 2009.
1
La 09 octombrie 2009 Mihail Guzic s-a adresat cu cereri către Șeful oficiului de
executare a sectorului Centru, Primarul general al municipiului Chișinău și
Consiliului municipal Chișinău, prin care a solicitat executarea hotărârii Curții de
Apel Chișinău din 05 mai 2009.
Prin încheierea nr. 12-884/09 din 12 iunie 2009 executorul judecătoresc a primit
spre executare documentul executoriu și a stabilit un termen de 15 zile Consiliului
municipal Chișinău de a executa benevol hotărârea Curții de Apel Chișinău din 05
mai 2009.
Mihail Guzic a menționat că prin răspunsul parvenit de la Direcția Generală
locativ comunală și amenajare a Consiliului municipal Chișinău a fost informat că
organele publice locale, din motivul că sunt mai multe hotărâri judecătorești
irevocabile neexecutate și din lipsa de surse financiare, nu poate executa
hotărârea instanței de judecată.
În opinia reclamantului i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 6 al
Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art.
l al Protocolului adițional la aceeași Convenție, ori toate eforturile întreprinse
conform legislației în vigoare în realizarea dreptului lezat nu au dat rezultate,
iar hotărârea judecătorească a rămas neexecutată până în prezent.
Prin urmare, Mihail Guzic consideră că pentru perioada de neexecutare din 03
iulie 2012 -21 martie 2018 a suferit un prejudiciu moral, manifestat prin încordare
psihică, stare de stres, estimat de către acesta la suma de 150 000 lei.
Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani prin hotărârea din data de 28 iunie 2018
a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Mihail Guzic, a constatat
încălcarea dreptului lui Mihail Guzic prevăzut de art. 6 al Convenției pentru
Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 al Protocolului 1
adițional la Convenție de către Statul – Republica Moldova, cauzată prin
neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 05 mai
2009, a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în
beneficiul lui Mihail Guzic suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat
pentru neexecutarea hotărârii judecătorești menționate și cheltuielilor de judecată în
mărime de 3 000 lei, în rest a respins ca fiind neîntemeiate pretențiile formulate.
( f.d. 168-169, 175-184, vol.I)
Prin decizia din data de 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au
respins apelurile declarate de către Mihail Guzic și Ministerul Justiției, s-a menținut
hotărârea din data de 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. ( f.d. 69,
70-77, vol.II)
Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 20 noiembrie 2018 a depus recurs
Mihail Guzic, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanței și în această parte a emite o nouă
hotărâre privind admiterea integrală a pretenției cu privire la repararea prejudiciului
moral. ( f.d. 81-94, vol.II)
În motivarea recursului Mihail Guzic a indicat că suma prejudiciului moral
dispusă spre încasare nu este una echitabilă suferințelor psihice suportate de către
acesta pentru perioada de neexecutare a hotărârii judecătorești.
La aprecierea sumei dispuse spre încasare instanțele de judecată nu au luat în
calcul și importanța cauzei, ori pentru Mihail Guzic are o importanță deosebită,
obiectul litigiului fiind asigurarea cu spațiu locativ.
2
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 26 decembrie 2018 a
depus recurs Ministerul Justiției, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri
privind respingerea acțiunii. (f.d. 98-102, vol. II)
Ministerul Justiției în susținerea recursului a invocat că instanțele de judecată au
interpretat eronat normele de drept material, ori Legea nr. 87 din data de 21 aprilie
2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la
judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești, nu acordă dreptul la acordarea prejudiciilor, în
lipsa dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu în urma încălcării dreptului
garantat de lege.
Mihail Guzic în afara motivațiilor referitor la neexecutarea hotărârii
judecătorești nu a prezentat nici un alt element de probă, care ar confirma
culpabilitatea organelor de executare în procesul de executare, ori din
comportamentul executorului judecătoresc nu rezultă neîndeplinirea tuturor măsurilor
necesare în vederea executării documentului executoriu.
La 16 ianuarie 2019 Mihail Guzic a depus referință la cererea de recurs depusă
de către Ministerul Justiției, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind
inadmisibil. ( f.d.106-115)
În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 23 octombrie 2018.
Completul Colegiului menționează că atât Mihail Guzic, cât și Ministerul
Justiției s-au conformat prevederilor legale și au contestat decizia instanței de apel în
termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele
cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Mihail
Guzic și de către Ministerul Justiției sunt inadmisibile din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, completul Colegiului
atestă, că recurenții indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele
de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei.
Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de
reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recursuri nu
pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele
expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă
părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se
3
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursurile
declarate de către Mihail Guzic și de către Ministerul Justiției, asemenea aspecte nu
se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează că recursurile în cauză conțin
obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de
judecată, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recursuri nu pot constitui
temei de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum
formal invocă recurenții și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a
considera recursurile declarate de către Mihail Guzic și de către Ministerul Justiției
inadmisibile.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,
alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursurile, declarate de către Mihail Guzic și de către Ministerul Justiției, se
consideră inadmisibile .
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Nina Vascan
Maria Ghervas
4