3ra-78/19 — contestarea actului administrativ

3ra-78/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-78/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Olga Boțan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Vitalie Cotorobai, Liuba Pruteanu, Ana Panov)

ÎNCHEIERE

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail

Poalelungi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 26 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care s-a

admis acțiunea depusă de Mihail Poalelungi,

constată:

La 16 iulie 2018, Mihail Poalelungi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale (denumirea prescurtată CNAS) cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, prin Hotărârea Parlamentului Republicii

Moldova nr. 41 din 16 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr. 95-104 (6490-6499), a fost eliberat din funcția de judecător și

președinte al Curții Supreme de Justiție, în baza cererii de demisie.

Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 117/7 din 06 martie

2018, art. 6, 7 și 12 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, a fost numit în

funcția de judecător și ales Președinte al Curții Constituționale din 16 martie 2018.

Deopotrivă, reclamantul a relevat că, până la momentul actual, în baza art. III

din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014, beneficiază de pensie în mărimea stabilită

până la data intrării în vigoare a legii menționate și care nu a fost recalculată.

Astfel, în temeiul articolului 32 alin. (1) și (3) din Legea cu privire la statutul

judecătorului, precum și în baza cererii depuse la Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Buiucani, mun. Chișinău, urma a-i fi recalculată pensia, începând cu data

de 16 martie 2018, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al Președintelui

Curții Supreme de Justiție în exercițiu, la moment și pentru viitor.

1

În acest sens, reclamantul a menționat că, numirea sa în funcția de judecător

al Curții Constituționale, precum și alegerea în funcția de Președinte al acesteia, nu

afectează plata pensiei în condițiile articolului 2 alin. (1) din Legea cu privire la

statutul judecătorului.

Prin scrisoarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani,

mun. Chișinău, din 13 aprilie 2018, cererea sa a fost acceptată și reclamantul a fost

invitat pentru a depune suplimentar copia buletinului de identitate, extrasul din

ordinul de eliberare din funcție și copia carnetului de muncă. Ulterior, dosarul său

cu privire la plata pensiei, a fost transmis la Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Centru, mun. Chișinău, unde a și depus suplimentar copia actelor solicitate.

La fel, reclamantul a notat că, deoarece cuantumul pensiei sale nu era

recalculat conform normelor de drept expuse supra, s-a adresat către CNAS cu

cerere prealabilă, în vederea soluționării pozitive a acestei probleme. Prin

scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova nr. P-

1392/18 din 10 iulie 2018, cererea prealabilă a fost respinsă, invocându-se faptul

ca activitatea sa în funcția de judecător și Președinte a Curții Constituționale nu i-ar

permite plata integrală a pensiei.

Prin urmare, reclamantul a considerat refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova ca fiind unul ilegal și care contravine normelor de

drept.

În această ordine de idei, reclamantul Mihail Poalelungi a solicitat anularea,

ca fiind ilegală în fond și emisă contrar prevederilor legii, scrisoarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova nr. P-1392/18 din 10 iulie

2018; și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova la

recalcularea pensiei sale, începând cu 16 martie 2018, ținându-se cont de mărimea

salariului lunar al Președintelui Curții Supreme de Justiție în exercițiu.

Prin hotărârea din 26 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

(f.d. 31, 41-46) s-a admis acțiunea depusă de Mihail Poalelungi, s-a anulat ca fiind

ilegal în fond și emis contrar prevederilor legii actul Casei Naționale de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova nr. P-1392/18 din 10 iulie 2018; și s-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova să recalculeze pensia lui

Mihail Poalelungi, din 16 martie 2018, ținându-se cont de mărimea salariului lunar

al Președintelui Curții Supreme de Justiție în exercițiu.

Prin decizia din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 83, 84-92)

s-a respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 26 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe

dispozițiile art. 9 alin. (1) din Codul civil; art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 16

alin. (1), 24 alin. (3), art. 25 alin. (1) lit. b), art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea

contenciosului administrativ; art. 24/1 alin. (5), art. 32 alin. (1) și (3) din Legea cu

privire la statutul judecătorului; art. 10/1 din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013

privind salarizarea judecătorilor și procurorilor; art. III din Legea nr. 60 din 04

aprilie 2014 privind modificarea și completarea unor acte legislative; și art. 21

alin. (4/2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională.

Instanțele inferioare și-au argumentat concluzia prin faptul că, funcția de

judecător al Curții Constituționale nu poate fi asimilată funcției de judecător din

autoritatea judecătorească. Or, Curtea Constituțională nu este parte a autorității

2

judecătorești reglementată prin Capitolul IX, titlul III din Constituție. Astfel,

judecătorului demisionat nu i se mai menține statutul de judecător.

În această consecvență, instanțele de fond au conchis că, numirea

reclamantului Mihail Poalelungi în funcția de judecător al Curții Constituționale

nu a avut loc în temeiul Legii cu privire la statutul judecătorului, iar această

circumstanță denotă inaplicabilitatea art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014, în

partea interdicției de recalculare a pensiei, deoarece reclamantul nu continuă să

activeze în funcția de judecător.

La 06 decembrie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 96-98,

99).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea, menționând în acest sens că, la 13 septembrie 2012, intimatului i-a

fost stabilită pensia în proporție de 80% față de salariul de funcție a Președintelui

Curții Supreme de Justiție, luând în considerație vechimea în muncă a acestuia ca

judecător de 23 ani 03 luni. Iar, odată cu majorarea salariului judecătorilor

efectuată prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013, acestuia i s-a efectuat recalcularea

pensiei. Ulterior, de la 01 ianuarie 2014, ținând cont de majorarea salariului

judecătorilor prin Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013, pensia intimatului a fost

recalculată reieșind din salariul Președintelui Curții Supreme de Justiție.

Astfel, recurenta a opinat că, prin prisma art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20

iulie 1995 (în redacția modificărilor operate prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014),

de la 16 mai 2014, pensiile pentru vechime în muncă se calculează și se plătesc

doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu

atingerea plafonului de vârstă.

În cazul în care judecătorii demisionați sunt numiți iarăși în funcția de

judecător, plata pensiei se suspendă.

Totodată, recurenta a evidențiat că, legislația în vigoare nu face distincții între

pensiile judecătorilor Curții Constituționale și pensiile judecătorilor instanțelor

judecătorești. Respectiv, legislația națională în vigoare stabilește reguli comune cu

privire la stabilirea și recalcularea pensiei judecătorilor, indiferent al Curții

Constituționale sau ai instanțelor judecătorești, cu excepțiile prevăzute de lege.

În altă ordine de idei, recurenta a notat că, trecerea judecătorului de la Curtea

Supremă de Justiție la Curtea Constituțională, în lipsa unor prevederi expres

prevăzute de lege, nu schimbă condițiile de plată și recalculare a pensiei stabilite în

temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995.

Respectiv, în sensul art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014, judecătorii

care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător

vor primi pensie în mărimea stabilită până la intrarea în vigoare a legii. Astfel,

odată cu intrarea în vigoare a acestei Legi, judecătorii care și-au stabilit pensia

până la 16 mai 2014 primesc pensii în mărimea stabilită și se vor recalcula,

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, doar

judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu

atingerea plafonului de vârstă.

În aceste circumstanțe, în condițiile din speță, nu există temei de a recalcula

intimatului pensia pentru vechime în muncă ca judecător din salariul Președintelui

Curții Supreme de Justiție în exercițiu, deoarece acesta la moment ocupă funcția de

3

judecător la Curtea Constituțională.

În această ordine de idei, recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a

solicitat casarea deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 26 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea

unei hotărâri noi în sensul respingerii acțiunii depuse de Mihail Poalelungi.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

4

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul

de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare

datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs atestă că, în speță, calea de atac a fost demarată în interiorul

termenului legal, deoarece actul judecătoresc de dispoziție recurat datează cu 08

noiembrie 2018, iar cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la 06

decembrie 2018, adică în termen de la data pronunțării deciziei Curții de Apel

Chișinău (f.d. 99).

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și

temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările

recurentului, propunerile respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depuse de Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în

recurs, în esența lor, sunt similare alegațiilor inserate în cererea de apel (f.d. 57-

59). Astfel se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor

din cererea de apel, iar drept consecință nu pot fi reținute de către completul de

admisibilitate a instanței de recurs, deoarece recursul împotriva deciziei instanței

de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de

dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în

cererea de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate,

limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în

ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla

expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului

cu indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea

lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent,

recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate

instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

5

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate

în cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu

se regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai

mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de

apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile

de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Casa Națională de Asigurări Sociale nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de

apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit

de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de

instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest

capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a

fost depusă după ce Casa Națională de Asigurări Sociale a avut posibilitatea de a

fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din 08

6

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale împotriva deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Mihail Poalelungi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7