3ra-1288/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra–1288/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. A. Cucerescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Tudor Panțîru

către Casa Națională de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și

menținută hotărârea din 14 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

c o n s t a t ă:

La 27 februarie 2018, Tudor Panțîru s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 130/6 din 12 februarie 2013, a fost numit în funcția de

judecător al Curții Constituționale, iar prin Decizia Plenului Curții Constituționale

din 12 mai 2017, a fost ales în funcția de Președinte al Curții Constituționale, pe un

termen de 3 ani.

În vederea exercitării dreptului la asigurări sociale, reieșind din statutul

judecătorului Curții Constituționale, asimilat pentru determinarea indemnizațiilor

și pensiilor poziției vicepreședintelui Curții Supreme de Justiție, a sesizat cu o

cerere Casa Națională de Asigurări Sociale.

Urmare a nesoluționării în termen a cererii și în scopul restabilirii drepturilor

violate, în instanța de judecată a fost intentată acțiunea privind anularea actului

administrativ și obligarea recalculării pensiei.

Prin hotărârea din 13 mai 2014 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea a

fost admisă integral, cu obligarea pârâtei la recalcularea, începând cu 22 februarie

2013 până la data de 31 decembrie 2013, a pensiei pentru vechimea în muncă din

mărimea salariului judecătorului Curții Constituționale.

1

Ulterior, la 4 ianuarie 2018, prin scrisoarea nr. PCC-01/2, a solicitat Casei

Naționale de Asigurări Sociale recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă din

mărimea salariului de funcție al Președintelui Curții Constituționale, începând cu

data de 12 mai 2017.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 11-03/03/-116 din 02

februarie 2018, cererea a fost respinsă, prezumat din lipsa temeiului ce ar justifica

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă din salariul funcției de Președinte al

Curții Constituționale.

În opinia reclamantului, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 11-

03/03/-116 din 02 februarie 2018 este neîntemeiat, bazat pe interpretarea cauzal-

extinctivă a normelor de drept material și respectiv lipsit de consistență și suport

juridic, iar pe cale de consecință pasibil anulării, cu restabilirea dreptului violat și

obligarea autorității emitente la calcularea pensiei pentru vechimea în muncă

determinată din mărimea salariului de funcție al Președintelui Curții

Constituționale, începând cu data de 12 mai 2017 și recalcularea ulterioară a

pensiei în dependență de majorarea treptată a salariului Președintelui Curții

Constituționale.

Cu referire la prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 328 din 23 decembrie

2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, reclamantul a indicat că,

salariul de funcție al judecătorului din cadrul Curții Constituționale se stabilește în

cuantum de 5,0 salarii medii pe economie. Totodată, în temeiul art. 5 din aceeași

Lege, pentru exercitarea funcției de președinte al Curții Constituționale, titularul

funcției beneficiază de un spor calculat în raport procentual față de salariul de

funcție în cuantum de 20%.

Astfel, reclamantul a solicitat instanței de judecată de a recunoaște ca fiind

ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale la recalcularea pensiei pentru

vechimea în muncă din mărimea salariului Președintelui Curții Constituționale,

începând cu data de 12 mai 2017; de a obliga Casa Națională de Asigurări Sociale

să recalculeze începând cu data de 12 mai 2017 pensia pentru vechimea în muncă a

reclamantului din mărimea salariului de funcție al Președintelui Curții

Constituționale; de a obliga Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze

ulterior pensia pentru vechimea în muncă a reclamantului Tudor Panțiru în

dependență de majorarea treptată a salariului de funcție al Președintelui Curții

Constituționale, conform Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor.

Prin hotărârea din 14 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

acțiunea înaintată de Tudor Panțîru a fost admisă integral. S-a recunoscut

neîntemeiat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 11-03/03-116 din

02.02.2018 privind recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă din mărimea

salariului Președintelui Curții Constituționale începând cu data de 12 mai 2017. S-a

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze începând cu data de 12

mai 2017 pensia pentru vechimea în muncă a lui Tudor Panțîru din mărimea

salariului de funcție al Președintelui Curții Constituționale. S-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să recalculeze ulterior pensia pentru vechimea în

muncă a lui Tudor Panțîru în dependență de majorarea treptată a salariului de

funcție al Președintelui Curții Constituționale, conform Legii nr. 328 din

23.12.2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor.

2

Prin decizia din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel a Casei Naționale de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din

14 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

La 03 august 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432

al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv

asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității

soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

3

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4