2ra-77/19 — recunoasterea dreptului de proprietate

Dosarul nr.2ra-77/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (I. Chironeț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

16 ianuarie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandra Suvac,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandra Suvac

împotriva lui Igor Oistric privind recunoașterea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Alexandra Suvac, cu menținerea hotărîrii din 11

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă :

La 06 decembrie 2016 Alexandra Suvac a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Igor Oistric privind recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la xxxxxx a încheiat căsătoria cu

Grigorii Miron. Prin decizia Primăriei comunei Tohatin nr.7 din 08 aprilie 1993 le-

a fost repartizat în proprietate comună un lot cu destinație grădini, cu suprafața de

xxxxxx. La 26 ianuarie 1998 lotul a fost trecut în Registrul cadastral al

deținătorilor de terenuri la nr.xxxxx pe numele soțului Grigorii Miron.

La xxxxxxx a desfăcută căsătoria cu Grigorii Miron, iar la xxxxxxx ultimul a

decedat.

În timpul vieții Grigorii Miron a testat toată averea sa, inclusiv terenul cu

destinație grădini nepotului său de la soră, pîrîtului Igor Oistric.

A solicitat de la notar să-i elibereze certificatul de proprietate asupra ½ din

terenul cu destinație grădini, însă acesta a refuzat, motivînd că titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren a fost eliberat la 04 noiembrie 2005,

după desfacerea căsătoriei.

Deoarece terenul le-a fost atribuit ambilor soți în timpul căsătoriei, terenul cu

destinație grădini le aparține cu drept de proprietate în devălmășie.

Reclamanta Alexandra Suvac a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate

asupra ½ cotă-parte din terenul cu destinație grădini, cu numărul cadastral

xxxxxxx, situat în xxxxxxxxx.

1

Prin hotărîrea din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

s-a respins, ca fiind tardivă, acțiunea înaintată de Alexandra Suvac împotriva lui

Igor Oistric cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate.

S-a încasat din contul lui Alexandra Suvac în folosul lui Igor Oistric

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2500 lei, în rest cerințele s-au respins

ca neîntemeiate.

S-a încasat din contul lui Alexandra Suvac în folosul statului cheltuielile

suportate de instanță pentru citarea și chemarea părților în instanța de judecată în

mărime de 22,70 lei.

Prin decizia din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de către Alexandra Suvac, ca neîntemeiat.

S-a menținut hotărîrea din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, prin care s-a respins acțiunea înaintată de Alexandra Suvac împotriva lui

Igor Oistric cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

constatat că instanța de fond a ajuns la concluzia justă și întemeiată privind

respingerea cerințelor reclamantei, din motivul expirării termenului de 3 ani de

prescripție, prevăzut de art.25 alin.8 din Codul familiei. Mai mult, reclamanta nu a

solicitat instanței repunerea acțiunii în termen.

Colegiul instanței de apel a ajuns la concluzia că hotărîrea primei instanțe este

întemeiată, fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept material și cu

respectarea normelor de drept procedural.

La 08 noiembrie 2018 Alexandra Suvac a declarat recurs, cu respectarea

termenului de 2 luni prevăzut de art.434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

A solicitat casarea deciziei din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărîrii din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, cu

emiterea unei hotărîri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat dezacordul său cu deciziile adoptate de

instanțele inferioare și a menționat că acestea nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, așa cum în conformitate cu art. 22 Codul familiei dînsa este coproprietarul

terenului agricol, care a fost primit de către soțul său în timpul căsătoriei.

La 22 noiembrie 2018, în adresa intimatului, a fost expediată copia recursului

declarat de Alexandra Suvac, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței

la recurs.

În conformitate cu art.439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandra Suvac, este

2

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandra Suvac, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redau încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

3

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Alexandra Suvac

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă și respectiv este inadmisibil.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexandra Suvac.

4

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5