2ra-45/19 — repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-2478/18

2ra-45/19

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (N. Mazur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Eduard Palamarciuc

reprezentat de avocatul Alexandru Tonu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Olga Andreico

împotriva lui Eduard Palamarciuc și Aliona Palamarciuc, cu privire la repararea

prejudiciului material, moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Eduard Palamarciuc reprezentat de avocatul

Alexandru Tonu și s-a menținut hotărârea din 26 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 21 octombrie 2013 Olga Andreico a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Eduard Palamarciuc și Aliona Palamarciuc privind repararea

prejudiciului material și moral în mărime de 3000 de lei și compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că a devenit

coproprietar al apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX, mun. XXXXX în baza

contractului de vânzare-cumpărare, transmitere a locuinței în proprietate privată

nr. 3005 din 10 iulie 2007.

A relatat că pe parcursul anului 2013 vecinii ei, Eduard Palamarciuc și Aliona

Palamarciuc, care sunt proprietarii apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX,

mun. XXXXX, au demarat lucrări de reconstrucție și extindere a apartamentului lor

în lipsa actelor permisive de construcție și fără respectarea condițiilor și exigențelor

tehnice necesare la efectuarea unor astfel de lucrări, iar în urma efectuării lucrărilor

de reconstrucție, apartamentul său a fost prejudiciat.

Reclamanta a relevat că efectuarea neautorizată de către pârâți a lucrărilor de

reconstrucție și extindere a apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX, mun.

XXXXX se confirmă prin scrisoarea Preturii sect. Centru nr. A-636/13 din

23 septembrie 2013, scrisoarea Direcției Autorizare și Disciplină în Construcții a

1

Primăriei mun. Chișinău nr. 52/1678 din 30 septembrie 2013, scrisoarea Inspecției

de Stat în Construcții nr. A-111-1 din 15 octombrie 2013, procesul-verbal cu privire

la contravenție nr. AA 0001998 din 11 octombrie 2013; actul de inspecție a

apartamentului nr. 185 din 11 septembrie 2013.

Ținând cont de cele relatate, reclamanta a solicitat admiterea cererii de chemare

în judecată, repararea din contul lui Eduard și Aliona Palamarciuc în beneficiul Olgăi

Andreico a prejudiciului material și moral cauzat în valoare de 3000 de lei,

dispunerea efectuării unei expertize privind stabilirea valorii prejudiciului adus

apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX, mun. XXXXX și compensarea

cheltuielilor de judecată. Iar în scopul asigurării acțiunii, reclamanta a solicitat

instituirea interdicției pârâților de a efectua lucrări de construcție în apartamentul nr.

XXXXX din str. XXXXX, mun. XXXXX și Primăriei mun. Chișinău de a elibera

acte permisive de construcție lui Eduard și Aliona Palamarciuc pentru efectuarea

lucrărilor.

La 29 februarie 2016 Olga Andrieco a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat repararea din contul pârâților a prejudiciului material

cauzat apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX, mun. XXXXX în valoare de

296538,76 lei, a prejudiciului moral în valoare de 3000 de lei, compensarea

cheltuielilor de judecată, iar în scopul asigurării acțiunii, aplicarea sechestrului pe

bunurile lui Eduard și Aliona Palamarciuc în limitele valorii acțiunii admise.

Prin hotărârea din 26 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cererea

de chemare în judecată a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui

Eduard Palamarciuc și Aliona Palamarciuc în beneficiul Olgăi Andreico a

prejudiciului material cauzat în mărime de 296538,76 lei și a taxei de stat achitate în

suma de 150 de lei, iar în total suma de 296688,76 lei. A fost încasată de la Eduard

Palamarciuc și Aliona Palamarciuc în beneficiul statului diferența taxei de stat în

mărime de 8746,16 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 28 aprilie 2016 Eduard Palamarciuc reprezentat de avocatul Alexandru

Tonu a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea cererii

de apel și casarea integrală a hotărârii din 26 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de

chemare în judecată depusă de Olga Andreico.

Prin decizia din 06 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Eduard Palamarciuc reprezentat de avocatul Alexandru Tonu

și menținută hotărârea din 26 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

La 03 martie 2017 Eduard Palamarciuc reprezentat de avocatul Alexandru

Tonu a contestat cu recurs decizia din 06 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea cererii de recurs și casarea integrală a deciziei instanței de apel

cu trimiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel.

Prin decizia din 14 iunie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

declarat de către Eduard Palamarciuc reprezentat de avocatul Alexandru Tonu, fiind

casată integral decizia din 06 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, cu

restituirea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Prin decizia din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Eduard Palamarciuc reprezentat de avocatul Alexandru Tonu și

menținută hotărârea din 26 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

2

La 29 septembrie 2018, Eduard Palamarciuc reprezentat de avocatul Alexandru

Tonu, a declarat recurs împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei instanței

de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel.

În motivarea recursului, recurentul a invocat ilegalitatea deciziei din

21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău pe temeiul prevăzut de art. 432 alin. (4) Cod

de procedură civilă.

La fel, a relevat că instanța ierarhic inferioară nu a ținut cont de prevederile

legislației în vigoare raportate la caz, dar și de faptul că expertul Anatolie Achimov

conform răspunsului Serviciului de Stat pentru verificarea și expertizarea proiectelor

și construcțiilor nr. 01-021 din 19 ianuarie 2016 nu întrunește cerințele statuate în

Legea nr. 721 din 02 februarie 1996 privind calitatea în construcții, nu deține

competențele necesare de a efectua expertiza tehnică în construcție, deoarece nu este

certificat în calitate de expert tehnic. Iar întemeierea deciziei emise doar pe raportul

de expertiză prezentat de intimat, respingerea cererilor recurentului și neinvitarea

specialistului în domeniul construcțiilor în proces, a dus la încălcarea dreptului lui

Eduard Palamarciuc la un proces echitabil consfințit de art.6 CEDO.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 21 iunie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 17 iulie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la materialele

dosarului lipsesc.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Eduard Palamarciuc reprezentat de

avocatul Alexandru Tonu la 29 septembrie 2018, se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

3

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eduard Palamarciuc

reprezentat de avocatul Alexandru Tonu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Eduard Palamarciuc reprezentat de

avocatul Alexandru Tonu.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Eduard Palamarciuc reprezentat

de avocatul Alexandru Tonu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

5