2ra-2281/18 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-2281/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud: G. Bivol)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 8 în proces de insolvabilitate, reprezentată de

avocatul Tatiana Costru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 8 împotriva lui Brîli Eduard și

Afonin Alexandr, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” cu

privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Brîli Eduard și s-a casat parțial hotărârea din 29 februarie

2016 a Judecătoriei Centru municipiul Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 1 iulie 2011 ÎMGFL nr. 8 a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Brîli Eduard, intervenient accesoriu SA ,,Termocom” cu privire la încasarea

datoriei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că pârâtul domiciliază în apartamentul nr. xx

din bd. xxxxx, mun. Chișinău, iar din cauza neachitării plăților pentru serviciile

locativ comunale prestate până la 1 mai 2011 s-a acumulat o datorie în cuantum de

9 087, 94 de lei.

A menționat că pârâtul refuză să achite benevol serviciile comunale, astfel

încălcând Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor

locative comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19

februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Pe adresa nominalizată au fost expediate propuneri privind achitarea benevolă

a datoriilor, însă aceste acțiuni s-au soldat fără succes.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul lui Brîli Eduard în beneficiul

ÎMGFL nr. 8 a datoriei în mărime de 9 087, 94 lei.

1

Prin hotărârea din 27 ianuarie 2012 a Judecătoriei Centru municipiul

Chișinău, cererea de chemare în judecată a fost admisă.

Prin decizia din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Brîli Eduard, s-a casat hotărârea din 27 ianuarie 2012 a Judecătoriei

Centru municipiul Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea protocolară din 6 iulie 2015 a Judecătoriei Centru municipiul

Chișinău, a fost atras în proces în calitate de copârât, Alexandr Afonin.

La 6 iulie 2015, ÎMGFL nr. 8 a depus cerere de concretizare a cerințelor

solicitând încasarea datoriei în mărime de 38 893,74 de lei, dintre care: deservirea

blocului locativ - 2316, 60 de lei; transportarea deșeurilor - 302, 40 lei; serviciile

furnizate de SA ,,Apă-Canal Chișinău” - 4 495, 25 de lei și serviciile furnizate de

SA ,,Termoelectrica” - 31 799, 49 de lei.

Prin hotărârea din 29 februarie 2016 a Judecătoriei Centru municipiul

Chișinău, s-a admis cererea de chemare în judecată și s-a încasat în mod solidar de

la Brîli Eduard și Afonin Alexandr în beneficiul ÎMGFL nr. 8 datoria în sumă de

38 893,74 de lei și cheltuielile de judecată în sumă de 11,45 de lei, iar în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 1 166,81 de lei.

La 16 martie 2016 Brîli Eduard a declarat apel împotriva hotărârii din 29

februarie 2016 a Judecătoriei Centru municipiul Chișinău.

Prin decizia din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Brîli Eduard și s-a casat parțial hotărârea din 29 februarie 2016 a

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău, în partea încasării datoriei pentru

serviciile comunale de la Brîli Eduard și în această parte s-a emis o nouă hotărâre

prin care s-a respins cerința ÎMGFL nr.8 împotriva lui Brîli Eduard cu privire la

încasarea datoriei pentru serviciile comunale și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că datoria pentru serviciile

comunale urmează a fi încasată de la persoana care nemijlocit a beneficiat de

acestea, iar după cum rezultă din materialele dosarului, în perioada indicată de

ÎMGFL nr. 8, de serviciile comunale a beneficiat numai Alexandr Afonin, motiv

din care instanța de apel a considerat că pretențiile înaintate împotriva lui Eduard

Brîli nu sunt întemeiate și urmează a fi respinse.

La 2 iulie 2018 ÎMGFL nr. 8 în proces de insolvabilitate, reprezentată de

avocatul Tatiana Costru, a declarat recurs împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că a fost emisă cu aplicarea

eronată a normelor de drept material, nefiind constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A relevat că, dreptul de proprietate a intimatului Brîli Eduard a fost înregistrat

în Registrul bunurilor imobile la 18 martie 2010 și prin urmare, devenind

proprietar al acestui apartament, urma să execute cu bună-credință obligațiile ce îi

revin pentru datoriile acumulate, iar faptul că Alexandr Afonin nu a fost evacuat la

momentul înstrăinării bunului și a locuit în bunul menționat, nu îl privește pe

gestionarul fondului de locuințe.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și menținerea hotărârii primei instanțe.

2

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 aprilie 2018, dar

date privind recepționarea deciziei instanței de apel de către recurent, la dosar

lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 2 iulie 2018, este în termen.

Prin referința din 21 noiembrie 2018, Eduard Brîli reprezentat de avocatul Ion

Matușenco, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de ÎMGFL nr. 8 în proces de

insolvabilitate, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către ÎMGFL nr. 8 în proces

de insolvabilitate, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

3

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către ÎMGFL nr. 8 în proces de

insolvabilitate.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 8 în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul Tatiana Costru,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

4