2ra-2446/18 — anularea ordinelor, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-2446/18 — anularea ordinelor, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-2446/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Ciubotaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Al. Danilov, I. Secieru, I. Muruianu)

D E C I Z I E

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Vladimir Mocreac, reprezentat de avocatul

Serghei Rusu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Mocreac

împotriva Societății pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea

ordinului, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la serviciu, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Vladimir Mocreac, reprezentat de avocatul Serghei Rusu

și s-a menținut hotărârea din data de 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 12 septembrie 2017, Vladimir Mocreac a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la

serviciu, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Vladimir Mocreac a invocat că la data de

09 iunie 2017 SA „Apă-Canal Chișinău” a emis Ordinul Nr. 138 – p cu privire la

suspendarea contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința

părților, în temeiul art.76 lit. g) din Codul muncii.

Reclamantul a menționat că temei pentru emiterea ordinului contestat a fost

indicată scrisoarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova nr.24-105/16-1110

din 05 iunie 2017, prin care SA „Apă-Canal Chișinău” a fost informată despre

învinuirea înaintată lui Vladimir Mocreac, măsurile preventive aplicate precum și

despre faptul că la 12 aprilie 2017, cauza penală în privința lui Vladimir Mocreac a

fost expediată în instanța de judecată.

1

Reclamantul Vladimir Mocreac a invocat că contrar prevederilor art.75 alin.(4)

Codul muncii, ordinul nr. 138 - p din 09 iunie 2017, i-a fost expediat prin intermediul

oficiului poștal, prin scrisoarea nr. 01-133 din 15 iunie 2017, prin ce angajatorul a

încălcat cu 6 zile termenul de aducere la cunoștință a Ordinului de suspendare a

contractului individual de muncă și modul de aducere la cunoștință a ordinului.

Astfel, ordinul de suspendare urma a fi adus la cunoștință sub semnătură, iar simpla

remitere a ordinului prin poștă, nu reprezintă aducerea la cunoștință sub semnătură

a acestuia.

Reclamantul a menționat că SA „Apă-Canal Chișinău” a suspendat raporturile

de muncă, începând cu data de 12 aprilie 2017, deși ordinul este emis la data de

09 iunie 2017, fapt ce contravine prevederilor art.75 alin.(2), alin.(4) și art.76 lit. g)

din Codul muncii. Ori, SA „Apă-Canal Chișinău” i-a atribuit ordinului Nr. 138 - p

în mod ilegal un efect retroactiv, deși legislația ce reglementează suspendarea

raporturilor de muncă nu prevede o asemenea posibilitate.

Reclamantul Vladimir Mocreac a specificat că prin scrisoarea Procuraturii

Generale a Republicii Moldova nr.24-105/16-1110 din 05 iunie 2017, SA „Apă-

Canal Chișinău” a fost informată despre incriminarea lui a infracțiunilor prevăzute

de art.xxx și art.xxx alin.(3) lit. d) Cod penal. Însă, la emiterea ordinului Nr. 138 - p

din 09 iunie 2017, SA „Apă-Canal Chișinău” nu s-a referit la comiterea de către

salariat a unei infracțiuni incompatibile cu munca prestată, ori art. 76 lit. g) din Codul

muncii prevede anume incompatibilitatea infracțiunii comise cu munca prestată.

La fel, reclamantul a indicat că prin scrisoarea nr.24-105/16-1110 din data de

05 iunie 2017, Procuratura Generală a Republicii Moldova nu a solicitat suspendarea

sau încetarea raporturilor de muncă în privința lui Vladimir Mocreac.

Reclamantul Vladimir Mocreac a invocat că pentru perioada suspendării

contractului individual de muncă, nu a primit salariul de funcție ce constituie 20 893

lei lunar, plus sporurile salariale cuvenite. Astfel, deoarece SA „Apă-Canal

Chișinău” a încetat să-i achite salariul lui Vladimir Mocreac de la 22 februarie 2017,

SA „Apă-Canal Chișinău” urmează să-i achite acestuia salariul pentru absența

forțată de la muncă, pentru perioada 22 februarie 2017 - 12 septembrie 2017, ce

constituie 167 144 lei.

De asemenea, reclamantul a menționat că pe perioada suspendării contractului

individual de muncă a suferit un prejudiciu moral pe care îl estimează la 60 000 lei,

cauzat de suspendarea din funcție, deoarece această suspendare a condiționat

necesitatea de a se interna de numeroase ori în spital.

În drept reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art.75

alin.(2), alin(4), art. 76 lit. g), 354-356 din Codul muncii.

Prin urmare, reclamantul Vladimir Mocreac a solicitat anularea ordinului nr.

138 - p din 09 iunie 2017, cu privire la suspendarea contractului individual de muncă

în privința lui, emis de către SA „Apă-Canal Chișinău”, restabilirea în funcția de

director relații cu clienții în cadrul SA „Apă-Canal Chișinău”, încasarea din contul

SA „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul lui a salariului și a sporurilor salariale pentru

perioada 22 februarie 2017 – 12 septembrie 2017, pentru absența forțată de la muncă,

în cuantum de 167 144 lei și a prejudiciului moral în cuantum de 60 000 lei.

La 22 decembrie 2017, reclamantul Vladimir Mocreac a depus cerere de

concretizare a acțiunii, în care suplimentar celor indicate în acțiunea inițială a

2

menționat că își concretizează pretențiile în partea ce ține de încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă.

Astfel, reclamantul a solicitat încasarea salariului pentru absență forțată de la

muncă pentru perioada 22 februarie 2017 - 22 decembrie 2017, ceea ce constituie

208 930 lei.

Reclamantul a mai menționat că SA „Apă-Canal Chișinău”, conștientizând

încălcarea legii materiale și a procedurii de emitere a ordinului Nr. 138 - p din data

de 09 iunie 2017, a emis ordinul nr.495 - p din 07 noiembrie 2017, prin care a fost

modificată ziua din care se suspendă relațiile de muncă și anume din 12 aprilie 2017

în 09 iunie 2017, ziua emiterii ordinului de suspendare.

Prin urmare, reclamantul Vladimir Mocreac suplimentar pretențiilor înaintate

în cererea de chemare în judecată a solicitat încasarea din contul SA „Apă-Canal

Chișinău” în beneficiul lui Vladimir Mocreac a salariului și a sporurilor salariale

pentru perioada 22 februarie 2017 – 22 decembrie 2017, pentru absența forțată de la

muncă în cuantum de 208 930 lei și anularea ordinului nr.495 - p din data de

07 noiembrie 2017, prin care SA „Apă-Canal Chișinău” a modificat data începând

cu care se suspendă relațiile de muncă din 12 aprilie 2017 în 09 iunie 2017.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul Vladimir Mocreac și-a completat

temeiurile acțiunii, indicînd că își întemeiază acțiunea în baza art. 75 alin.(2), alin.(4)

și 76 lit. g), 90, 329, 330, 332 Codul muncii, art.200 alin.(l) și alin.(3) Cod de

procedură penală.

Prin hotărârea din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-

a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir

Mocreac împotriva SA „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea ordinelor,

restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la

serviciu, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Vladimir Mocreac, reprezentat de avocatul Serghei Rusu și s-a menținut

hotărârea din data de 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 05 iulie 2018

a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces, la data de

06 august 2018, conform scrisorii nr. 8480 (f.d.31 vol. II), însă careva date despre

recepționarea deciziei recurate de către recurentul Vladimir Mocreac, lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că, recursul a fost declarat

de către Vladimir Mocreac, reprezentat de avocatul Serghei Rusu, la data de

05 octombrie 2018, cu respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de

procedură civilă.

Prin cererea de recurs, recurentul Vladimir Mocreac a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii

din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată depusă

de Vladimir Mocreac împotriva SA „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea

ordinului, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la serviciu, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

3

În motivarea cererii de recurs, suplimentar celor invocate în cererea de chemare

în judecată, recurentul Vladimir Mocreac a invocat că instanțele ierarhic inferioare

au interpretat în mod eronat legea și au aplicat în mod eronat prevederile art.75 și

art.76 lit. g) din Codul muncii, sub aspectul procedurii și temeiurilor de suspendare

a raporturilor de muncă.

Recurentul a menționat că suspendarea contractelor individuale de muncă

inclusiv în baza temeiului stabilit de art.76 lit .g) al Codului muncii are loc în baza

emiterii ordinului de suspendare de către angajator, aducerea la cunoștință a acestui

ordin, contra semnătură, cel tîrziu la data suspendării contractului individual de

muncă, trimiterea în instanța de judecată a dosarului penal și comiterea de către

salariat a unei infracțiuni incompatibile cu munca prestată.

Astfel, angajatorul în exercitarea dreptului de suspendare a contractului

individual de muncă urmează să respecte procedura stabilită în articolul 75 Codul

muncii și condițiile sub aspectul dreptului material, art. 76 Codul muncii.

Recurentul Vladimir Mocreac a indicat că deși instanța de apel a constatat

emiterea ordinului de suspendare a contractului individual de muncă nr. 138 - P din

09 iunie 2017 și a ordinului de modificare a datei de suspendare a raporturilor de

muncă nr.495 - P din 07 noiembrie 2017, interpretează eronat prevederile legale

invocate supra și constată greșit că lui Vladimir Mocreac nu i s-a încălcat nici un

drept.

La fel, recurentul a invocat că conform art.75 alin.(2) din Codul muncii,

suspendarea contractului individual de muncă presupune suspendarea prestării

muncii de către salariat și a plății drepturilor salariate de către angajator. Respectiv,

în cazul în care, SA „Apă Canal Chișinău” a modificat data suspendării raporturilor

de muncă din 09 iunie 2017 în 07 noiembrie 2017, plata drepturilor salariale pentru

perioada 12 aprilie 2017 – 07 noiembrie 2017 nu a fost realizată, fiindu-i astfel

încălcat dreptul la plata salariului.

Mai mult, la data remiterii prin poștă a ordinului de suspendare, în privința lui

Vladimir Mocreac expirase măsurile procesuale de constrîngere, emise în cadrul

procesului penal. Iar, SA „Apă Canal Chișinău” nu a instituit nici o comisie, care să

constate prezența sau lipsa salariatului la locul de muncă.

Recurentul Vladimir Mocreac a indicat că instanța de apel a interpretat eronat

sintagma din art.76 lit. g) din Codul muncii „comiterea de către salariat a unei

infracțiuni incompatibile cu munca prestată”, ori recurentul a demonstrat prin

prezentarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile că nu poate fi subiect

al infracțiunilor incriminate.

Recurentul a menționat că angajatorul nu s-a expus asupra faptului dacă

infracțiunea de care se învinuiește salariatul este sau nu incompatibilă cu munca

prestată. Mai mult, instanța de apel, în mod eronat a apreciat că o eventuală expunere

în privința compatibilității cu munca prestată ar duce la stabilirea vinovăției

persoanei.

Recurentul a invocat că prin Hotărârea Curții Constituționale din data de

01 octombrie 2018 a fost admisă ridicarea excepției de neconstituționalitate și

declarată neconstituțională lit. d) alin.(3) al art.xxx Cod penal. Astfel, pe lîngă faptul

că Vladimir Mocreac nu poate fi subiect al infracțiunii de care este învinuit, norma

respectivă a fost declarată neconstituțională.

4

Astfel, recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat o lege

care a fost declarată neconstituțională. Mai mult, în cadrul examinării cauzei în

ordine de apel, instanța a obligat reprezentantul recurentului de a anexa la

materialele cauzei o copie a rechizitoriului de învinuire a lui Vladimir Mocreac, iar

în decizia recurată la pagina 2, pagina 14, pagina 15, instanța de apel nu doar face

referire la norma declarată neconstituțională, dar și face trimitere la suma pretinsului

prejudiciu în baza învinuirii aduse, aplicînd în acest mod o lege declarată

neconstituțională și reținînd prevederile acesteia pentru argumentarea soluției

oferite.

Cu referire la cel de-al doilea articol de care este învinuit recurentul, art.xxx

Cod penal, Vladimir Mocreac a specificat că acesta nu poate fi imputabil lui,

respectiv ambele infracțiuni de comiterea căruia este învinuit acesta nu sunt

tangențiale sau incompatibile cu munca prestată, iar angajatorul urma să facă cel

puțin referință în textul ordinului de suspendare la incompatibilitatea pretinsă.

De asemenea, recurentul Vladimir Mocreac a menționat că instanța de apel

corect a constatat că sintagma utilizată în art.76 lit. g) din Codul muncii, comiterea

de către salariat a unei infracțiuni, este contrară prevederilor art.21 din Constituție și

încalcă prezumția de nevinovăție, or comiterea unei infracțiuni se constată într-un

proces public de învinuire soldată cu adoptarea unei sentințe definitive și

irevocabile.

Recurentul a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și anume au fost ignorate prevederile art.200 alin.(l) și alin.(3)

Cod de procedură penală. Astfel, aplicarea prevederilor 75 lit. g) din Codul muncii

urma să fie corelaționată cu prevederile art.200 alin.(l) și alin.(3) Cod de procedură

penală, or nici un demers de suspendare a raporturilor individuale de muncă ale lui

Vladimir Mocreac nu a fost expediat în adresa SA „Apă Canal Chișinău”.

Recurentul a invocat că concluziile instanței, expuse în hotărâre, sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei. Astfel, în virtutea tuturor circumstanțelor de

fapt ce vizează emiterea ilegală a ordinelor contestate: suspendarea raporturilor de

muncă cu o dată anterioară, modificarea ilegală a zilei de suspendare a raporturilor

de muncă, lipsa de motivare a măsurii în care infracțiunile de care este invinuit

Vladimir Mocreac pot să îl împiedice pe acesta la exercitarea atribuțiilor de serviciu,

precum și în lipsa unei solicitări din partea organului de urmărire penală privind

suspendarea raporturilor de muncă, instanța de apel eronat concluzionează că

emiterea ordinelor contestate este legală.

Mai mult, instanța de judecată î-și argumentează soluția privind legalitatea

ordinelor contestate invocînd prevederile Hotărâri Curții Constituționale la

examinarea legalității prevederilor art.76 lit. g) din Codul muncii, iar instanța de apel

statuează că în opinia Curții, sintagma „comiterea unei infracțiuni”, cuprinsă în

textul art.76 lit. g) din Codul muncii este contrară prevederilor art.21 din Constituție.

Recurentul Vladimir Mocreac a specificat că instanța a aplicat eronat

prevederile art. 76 lit. g) din Codul muncii, potrivit căruia suspendarea contractului

individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților are loc în caz de

trimitere în instanța de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat

a unei infracțiuni incompatibile cu munca prestată, pînă la rămînerea definitivă a

hotărîrii judecătorești, lăsînd fără apreciere juridică faptul că ordinele contestate nu

conțin o asemenea referire.

5

De asemenea, recurentul a specificat că instanța a aplicat eronat legea materială,

considerînd că în cadrul raporturilor de muncă urmează să fie aplicate prevederile

Codului de procedură civilă sub aspectul aducerii la cunoștință a ordinului de

suspendare a raporturilor individuale de muncă.

La 31 octombrie 2018, în adresa intimatei SA „Apă Canal Chișinău”, a fost

expediată copia recursului declarat de către Vladimir Mocreac, reprezentat de

avocatul Serghei Rusu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței, însă, până la examinarea recursului, intimata SA „Apă Canal Chișinău”

nu a depus referință, prin care să-și expună opinia asupra cererii de recurs declarate

de către Vladimir Mocreac, reprezentat de avocatul Serghei Rusu.

Prin încheierea din 12 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Vladimir Mocreac, reprezentat de avocatul Serghei Rusu, împotriva

deciziei din data de 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost considerat

admisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de

Vladimir Mocreac, reprezentat de avocatul Serghei Rusu, urmează a fi admis, se

casează decizia din data de 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Mocreac împotriva Societății

pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în

funcție și încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu,

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, din următoarele motive.

În conformitate art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că, la 12 septembrie 2017, Vladimir

Mocreac a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Apă Canal Chișinău”

cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la serviciu, prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir

Mocreac împotriva SA „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea ordinelor,

restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la

serviciu, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Vladimir Mocreac, reprezentat de avocatul Serghei Rusu și s-a menținut

hotărârea din data de 27 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

6

Astfel, instanța de recurs indică că obiectul litigiului dedus judecății este

suspendarea contractului individual de muncă încheiat între Vladimir Mocreac și SA

„Apă Canal Chișinău”, și anume legalitatea ordinului nr. 138 - p din 09 iunie 2017,

și a ordinului nr.495 - p din 07 noiembrie 2017.

Instanța de recurs reține că în ordinul nr. 138-p din 09 iunie 2017 a SA „Apă

Canal Chișinău” se indică că se va suspenda contractul individual de muncă în

circumstanțe ce nu depind de voința părților a lui Vladimir Mocreac, director relații

cu clienții, cu începere de la 12 aprilie 2017, conform art. 76 lit. g din Codul muncii,

în legătură cu scrisoarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova, privind

începerea procedurii penale cu aplicarea măsurilor preventive, arest preventiv și

arest la domiciliu și statutul de inculpat (f.d.8 vol. I).

Prin ordinul nr. 495 -p din 07 noiembrie 2017 SA „Apă Canal Chișinău” a

modificat ordinul nr. 138-p din 09 iunie 2017 a SA „Apă Canal Chișinău” și în

conținutul ordinului nr. 138-p din 09 iunie 2017 s-a înlocuit sintagma „începînd cu

12 aprilie ” cu sintagma „începînd cu ziua de 09 iunie 2017 și pînă la rămînerea

definitivă a hotărîrii judecătorești în cauza penală” și s-a indicat că prezentul ordin

este generator de drepturi și obligații și este parte integrantă a ordinul nr. 138-p din

09 iunie 2017 și nu pot fi interpretate separat (f.d.36 vol. I).

Instanța de recurs menționează că, prin definiție, litigiul individual de muncă

este un conflict juridic din domeniul reglementării muncii, care poate fi

soluționat în modul stabilit de lege, ale cărui părți sunt salariatul și angajatorul,

și al cărui conținut constituie drepturile, obligațiile și interesele părților raportului

individual de muncă, ce nu pot fi exercitate ca urmare a divergențelor nesoluționate

dintre părți.

Conform art. 79 Codul muncii, litigiile legate de suspendarea contractului

individual de muncă se soluționează în modul stabilit la art.354-356.

Astfel, instanța de recurs menționează că instanța de apel nu a stabilit cu

certitudine care este temeiul de suspendare a contractului individual de muncă, or

prin ordinul nr. 138-p din 09 iunie 2017 a SA „Apă Canal Chișinău”, temei de drept

este indicat art. 76 lit. g din Codul muncii, iar temeiuri de fapt scrisoarea Procuraturii

Generale a Republicii Moldova, privind începerea procedurii penale cu aplicarea

măsurilor preventive, arest preventiv și arest la domiciliu și statutul de inculpat.

Colegiul relevă că instanța de apel urma să stabilească temeiul de suspendare a

contractului individual de muncă încheiat între Vladmir Mocreac și SA „Apă Canal

Chișinău”, ori temeiul de drept indicat art. 76 lit. g din Codul muncii, se referă la

trimiterea în instanța de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat

a unei infracțiuni, iar temeiul de fapt indicat în acest ordin este scrisoarea

Procuraturii Generale a Republicii Moldova, prin care a fost informat angajatorul

despre începerea procedurii penale cu aplicarea măsurilor preventive, arest preventiv

și arest la domiciliu și statutul de inculpat, este diferit de temeiul de fapt indicat la

art. 76 lit. g) Codul muncii.

Ori, în dependență de temeiul de fapt al suspendării contractului individual de

muncă încheiat între Vladmir Mocreac și SA „Apă Canal Chișinău”, instanțele

urmau să stabilească normele aplicabile soluționării litigiului.

Conform art. 200 alin. (1,3) Cod de procedură penală, suspendarea provizorie

din funcție constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a

exercita atribuțiile de serviciu sau de a realiza activități cu care acesta se ocupă sau

7

le efectuează în interesul serviciului public. Suspendarea provizorie din funcție o

decide administrația instituției în care activează învinuitul ori inculpatul, în

condițiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează

nemijlocit urmărirea penală. Hotărîrea administrației instituției de suspendare din

funcție poate fi atacată la judecătorul de instrucție.

Astfel, în cazul în care scrisoarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

prin care a fost informat angajatorul despre începerea procedurii penale cu aplicarea

măsurilor preventive, arest preventiv și arest la domiciliu și statutul de inculpat a

fost interpretată de SA „Apă Canal Chișinău” ca fiind demers privind suspendarea

provizorie din funcție a lui Vladimir Mocreac, hotărîrea SA „Apă Canal Chișinău”

de suspendare din funcție urma a fi atacată la judecătorul de instrucție.

Colegiul relevă că reclamantul Vladimir Mocreac a invocat în cererea de

completare a temeiurilor de drept a acțiunii, art. 200 Cod de procedură penală (f.d.41

vol. I), însă instanța de apel nu s-a expus asupra temeiniciei acțiunii prin prisma

normei citate.

În condițiile în care această scrisoare nu a fost interpretată ca fiind un demers

privind suspendarea provizorie din funcție a lui Vladimir Mocreac, instanța de apel

urma să verifice existența celor 3 condiții indicate expres în art. 76 lit. g Codul

muncii.

Conform art. 75 alin. (1-2) Codul muncii, suspendarea contractului individual

de muncă poate interveni în circumstanțe ce nu depind de voința părților, prin

acordul părților sau la inițiativa uneia dintre părți. Suspendarea contractului

individual de muncă presupune suspendarea prestării muncii de către salariat și a

plății drepturilor salarialе (salariu, sporuri, alte plăți) de către angajator.

Colegiul relevă că, dispozițiile art.75 Codul muncii prevăd că suspendarea

contractului individual de muncă poate interveni în circumstanțe ce nu depind de

voința părților, art.76 Codul muncii, prin acordul părților, art.77 Codul muncii, sau

la inițiativa uneia dintre părți, art.78 Codul muncii.

Instanța de recurs relevă că litigiile legate de suspendarea contractului

individual de muncă se soluționează în modul stabilit la art.354 - 356 Codul muncii.

Astfel, Colegiul relevă că deși litigiul individual de muncă este un conflict

juridic ale cărui părți sunt salariatul și angajatorul, instanța de apel a omis să

stabilească existența relațiilor de muncă dintre Vladimir Mocreac și SA „Apă Canal

Chișinău”, ori la materialele cauzei lipsește ordinul de angajare a lui Vladimir

Mocreac.

Conform art. 76 lit. g) Codul muncii, contractul individual de muncă se

suspendă în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de trimitere în

instanța de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei

infracțiuni incompatibile cu munca prestată, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii

judecătorești.

Ținînd cont de interpretarea gramaticală a normei citate, instanța de recurs

relevă că pentru a fi suspendat contractul individual de muncă în temeiul art. 76 lit.

g) Codul muncii urmează să fie întrunite 3 condiții, și anume trimiterea în instanța

de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni,

infracțiunea incriminată salariatului să fie incompatibilă cu munca prestată, iar

suspendarea urmează să fie dispusă pînă la rămânerea definitivă a hotărîrii

judecătorești.

8

Cu referire la prima condiție și anume trimiterea în instanța de judecată a

dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni, Colegiul relevă

că instanța de apel nu a stabilit cînd a fost trimisă cauza în instanța de judecată.

Or, conform scrisorii Procuraturii Generale a Republicii Moldova nr. 24-

105/18-110 din 05 iunie 2017 cauza penală de învinuire a lui Vladimir Mocreac a

fost expediată cu rechizitoriu în instanța de judecată pentru examinarea în fond la

data de 12 aprilie 2017 (f.d.10 vol. I), iar conform rechizitoriului anexat la

materialele cauzei, aceasta a fost expediată în Judecătoria mun. Chișinău, sediul

Rîșcani, fără a fi indicată data transmiterii cauzei în instanța de judecată (f.d.210 vol.

I).

Mai mult, transmiterea cauzei în instanța de judecată se probează prin aplicarea

parafei instanței sesizate cu cauza penală, aplicată pe coperta cauzei penale, fapt care

nu a fost verificat de către angajator sau instanța de apel.

A doua condiție cumulativă pentru a suspenda contractul individual de muncă

în temeiul art. 76 lit. g) Codul muncii este ca infracțiunea incriminată salariatului să

fie incompatibilă cu munca prestată.

Instanța de recurs reține că Curtea Constituțională în hotărârea nr.6 din data

de 03 martie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 53 lit. c)

din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public și articolului 76 lit. g) din Codul muncii, a statuat că articolul

76 lit. g) din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003

este constituțional.

În acest context, în hotărârea nr.6 din 03 martie 2016, Curtea Constituțională

a menționat că conform art. 76 lit. g) din Codul muncii, contractul individual de

muncă se suspendă în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de trimitere

în instanța de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei

infracțiuni incompatibile cu munca prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii

judecătorești.

Curtea Constituțională a subliniat că suspendarea provizorie din funcție se

dispune atunci când săvârșirea de către salariat a unei infracțiuni intenționate l-ar

face incompatibil cu exercitarea funcției, aceasta fiind o măsură de protejare a

intereselor instituției în care este angajat față de pericolul continuării activității ilicite

și al extinderii consecințelor periculoase ale unei fapte penale, prin prevenirea

săvârșirii de noi fapte similare și pe cale de consecință, pentru păstrarea prestigiului

instituției.

La suspendarea raporturilor de serviciu, conducătorul instituției nu se pronunță

asupra vinovăției sau nevinovăției funcționarului public și nici asupra răspunderii

sale penale, acestea fiind chestiuni a căror soluționare intră în sfera de activitate a

organelor judiciare. Ori, scopul măsurii de suspendare nu este punitiv, ci mai

degrabă de precauție și provizoriu, în măsura în care privește apărarea interesului

public prin suspendarea din funcție a unei persoane acuzate de comiterea unei

infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul (Țehanciuc v. România, § 19,

decizie din 22 noiembrie 2011).

Având în vedere natura administrativă a acestei măsuri, decizia de a suspenda

raporturile de serviciu luată de către angajator nu implică o presupunere asupra

vinovăției angajatului și nici nu exprimă o îndoială asupra nevinovăției acestuia,

cerință care de altfel trebuie respectată pe toată durata desfășurării procesului penal

9

pornit împotriva unei persoane, până la rămânerea definitivă a hotărârii

judecătorești.

Conform hotărârii nr.6 din 03 martie 2016 a Curții Constituționale, Codul

muncii, în scopul asigurării stabilității raporturilor de muncă, prevede garanții

menite să împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte

importantă este stricta reglementare a condițiilor de încetare și suspendare a

contractului individual de muncă.

Curtea a constatat că scopul pentru care a fost reglementată posibilitatea

suspendării contractului individual de muncă, în caz de trimitere în instanța de

judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracțiuni

incompatibile cu munca prestată, este acela ca angajatorul să împiedice salariatul ca

în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe care le are să mai continue să săvârșească

fapte de natura celor pentru care este cercetat penal și să îl împiedice să mai producă

prejudicii. În plus, prevederile în cauză tind la protejarea intereselor angajatorului

ori a instituției în care își desfășoară activitatea salariatul.

Astfel, restrângerea dreptului la muncă prin suspendarea raporturilor de

serviciu este aplicată pentru salvgardarea „altui drept”, în particular protejarea

instituției și a prestigiului profesiei, prin urmare această finalitate corespunde

scopului legitim, la care face referire cel de-al doilea alineat al articolului 54 din

Constituție.

Curtea Constituțională a subliniat că suspendarea operează doar în situația în

care cauza penală este trimisă în instanța de judecată, iar infracțiunea este

incompatibilă cu munca prestată, astfel împiedicând alte asemenea fapte sau

consecințele unor asemenea fapte.

Astfel, ținînd cont de prevederile art. 76 lit. g) din Codul muncii și statuările

din hotărârea nr.6 din 03 martie 2016 a Curții Constituționale, Colegiul relevă că la

emiterea unui ordin de suspendare a contractului individual de muncă conducătorul

instituției nu se pronunță asupra vinovăției sau nevinovăției salariatului și nici asupra

răspunderii sale penale, dar urmează să stabilească incompatibilatea infracțiunii

incriminate salariatului cu funcția deținută.

În litigiul dedus judecății, Colegiul menționează că instanța de apel nu a

verificat dacă SA „Apă Canal Chișinău” la emiterea ordinului nr. 138-p din data de

09 iunie 2017 a verificat incompatibilitatea funcției deținute cu infracțiunea

incriminată lui Vladimir Mocreac.

Mai mult, instanța de apel eronat a conchis că angajatorul nu este obligat să

verifice această incompatibilitate deoarece conducătorul instituției nu trebuie se

pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției funcționarului public și nici asupra

răspunderii sale penale. Ori, hotărârea nr.6 din 03 martie 2016 a Curții

Constituționale Colegiul relevă că la emiterea unui ordin de suspendare a

contractului individual de muncă conducătorul instituției urmează să stabilească

incompatibilatea infracțiunii incriminate salariatului cu funcția deținută fără a

pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției funcționarului public și nici asupra

răspunderii sale penale.

Mai mult, Colegiul relevă că instanța de apel nu urma să dea o apreciere

rechizitoriului prezentat, ori asupra învinuirii lui Vladimir Mocreac urmează să se

expună instanța sesizată cu cauza penală.

10

Conform art. 75 alin. (4) Codul muncii, suspendarea contractului individual de

muncă, cu excepția cazurilor prevăzute la art.76 lit. a) și b) și art.78 alin.(1) lit.d1) și

e), se face prin ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) angajatorului, care se aduce la

cunoștința salariatului, sub semnătură, cel tîrziu la data suspendării.

Instanța de recurs menționează că lui Mocreac Vladimir i-a fost adus la

cunoștiință ordinul nr. 138-p din 09 iunie 2017 a SA „Apă Canal Chișinău” prin

scrisoarea nr. 01-1133 din 15 iunie 2017 a SA „Apă Canal Chișinău”.

Astfel, Colegiul relevă că instanța de apel urma să stabilească cu certitudine

motivele imposibilității aducerii la cunoștiință lui Vladimir Mocreac, sub semnătură

a ordinul nr. 138-p din 09 iunie 2017 a SA „Apă Canal Chișinău”, cel tîrziu la data

suspendării.

Or, instanța de recurs observă că la materialele cauzei lipsește actul procedural

prin care a fost aplicată măsura preventivă, arestul la domiciliu, iar prin încheierea

din 16 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a înlocuit în privința

inculpatului Vladimir Mocreac măsura preventivă arestul la domiciliu în măsura

preventivă – liberarea provizorie sub control judiciar pe un termen de 30 zile

cu calcularea termenului din data pronunțării prezentei încheieri – 16 iunie 2017

ora.17.00 până la 16 iulie 2017 ora.17.00 (f.d.48-55 vol. I), dar nu este stabilită

perioada aplicării măsurii preventive arestului la domiciliu.

Mai mult, deși instanța de apel a indicat că SA „Apă-Canal Chișinău” a fost în

imposibilitate să-i aducă la cunoștință contra semnătură, cel tîrziu la data suspendării

contractului individual de muncă a ordinului contestat din cauza că în privința lui

Vladimir Mocreac era aplicată măsura preventivă arestul la domiciliu, instanța de

apel nu a stabilit cauza imposibilității expedierii ordinului contestat prin poștă la data

emiterii.

Instanța de recurs menționează că una din pretențiile înaintate de reclamantul

Vladimir Mocreac este încasarea din contul SA „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul

lui a salariului și sporurile salariale pentru perioada 22 februarie 2017 –

22 decembrie 2017, pentru absența forțată de la muncă în cuantum de 208 930 lei.

Conform art.329 alin.(1) Codul muncii, angajatorul este obligat să repare

integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu

îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului

la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă

prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Articolul 330 alin.(1) lit. Codul muncii prevede că angajatorul este obligat

să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile

privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular,

în caz de: a) refuz neîntemeiat de angajare; b) eliberare ilegală din serviciu sau

transfer ilegal la o altă muncă; c) staționare a unității din vina angajatorului, cu

excepția perioadei șomajului tehnic (art.80); d) reținere a eliberării carnetului de

muncă; e) reținere a plății salariului; f) reținere a tuturor plăților sau a unora din ele

în caz de eliberare din serviciu; g) răspîndire, prin orice mijloace (de informare în

masă, referințe scrise etc.), a informațiilor calomnioase despre salariat; h)

neîndeplinire în termen a hotărîrii organului competent de jurisdicție a muncii care

a soluționat un litigiu (conflict) avînd ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.

Colegiul specifică că instanța de apel a respins pretenția înaintată de

reclamantul Vladimir Mocreac cu privire la încasarea din contul SA „Apă-Canal

11

Chișinău” în beneficiul lui a salariului și sporurile salariale pentru perioada

22 februarie 2017 – 22 decembrie 2017, din motiv că Vladimir Mocreac nu a fost

privat de posibilitatea de a munci conform art.330 alin.(1) Codul muncii, deoarece

a intervenit suspendarea contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu

depind de voința părților, care presupune suspendarea prestării muncii de către

salariat și a plății drepturilor salarialе (salariu, sporuri, alte plăți) de către angajator.

Astfel, Colegiul relevă că instanța de apel eronat a constatat că salariul și

sporurile salariale pentru perioada 22 februarie 2017 – 22 decembrie 2017 nu au fost

achitate lui Vladimir Mocreac, în legătură cu emietrea ordinului de suspendare din

funcție. Ori, conform ordinului nr. 138-p din 09 iunie 2017 a SA „Apă Canal

Chișinău”, modificat prin ordinul nr. 495 -p din 07 noiembrie 2017 a SA „Apă Canal

Chișinău” perioada de suspendare a contractului individual de muncă a lui Vladimir

Mocreac a început cu data de 09 iunie 2017.

Respectiv, instanța de apel nu a stabilit care au fost temeiurile neachitării

salariului și a sporurilor salariale lui Vladimir Mocreac, în perioada cuprinsă între

22 februarie 2017 - 09 iunie 2017, ori perioada de suspendare a contractului

individual de muncă a lui Vladimir Mocreac a început cu data de 09 iunie 2017.

Mai mult, instanța de apel nu a stabilit cu certitudine data suspendării achitării

plăților salariale lui Vladimir Mocreac, ori la materialele cauzei lipsește un certificat

care ar stabilit cu certitudine ultimele achitări efectuate recurentului.

De asemenea, Colegiul conchide că, instanța de apel, în baza rolului diriguitor

al instanței de judecată, urma să verifice care a fost salariul lui Vladimir Mocreac,

or la materialele cauzei este anexat un calcul cu privire la determinarea salariului

mediu a lui Vladimir Mocreac, conform Hotărârii Guvernului nr. 426 din data de

26 aprilie 2004.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004 privind aprobarea

modului de calculare a salariului mediu, salariul mediu se calculează pentru o zi

lucrătoare sau pentru o zi calendaristică, în dependență de scopul pentru care

urmează a fi acesta calculat.

Astfel, conform punctului 6 al Hotărârii Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004

privind aprobarea modului de calculare a salariului mediu, pentru plata despăgubirii

pentru perioada de absență forțată de la muncă, în cazul restabilirii la locul de muncă

a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu urmează a fi calculat

salariu mediu pentru o zi calendaristică.

Însă, din calcul cu privire la determinarea salariului mediu a lui Vladimir

Mocreac, conform Hotărârii Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004 (f.d.98 vol. I) nu

este stabilit cu certitudine ce fel de salariu mediu a fost calculat, fiind indicat salariu

mediu pe zi, fără specificarea dacă e calculat pentru o zi lucrătoare sau pentru o zi

calendaristică.

Totodată, Colegiul relevă că instanța de apel nu s-a expus asupra pretenției

înaintate de reclamantul Vladimir Mocreac cu privire la repararea prejudiciului

moral, deși instanța urmează să se expună asupra temeiniciei fiecărei pretenții

înaintate.

Conform jurisprudenței CtEDO, principiul egalității armelor semnifică tratarea

egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca

una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces. Acest principiu

este unul din elementele noțiunii mai largi de ”proces echitabil”, ce impune fiecărei

12

părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa, în condiții care să

nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei (cauza Ankerl

contra Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost -Huler contra

Suediei, hotărârea 1997-1/24 noiembrie 1997).

În contextul dat, instanța de recurs reține că, cele descrise supra indică la o

examinare superficială a cauzei de către instanța de apel, fără a fi supusă controlului

temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță, prin prisma prevederilor

legale și fără a intra în esența litigiului dedus judecății, precum și a pretențiilor

formulate de Vladimir Mocreac.

Colegiul menționează că art. 20 din Constituția Republicii Moldova prevede

că, orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și

interesele sale legitime.

Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost

analizate cu atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe

care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format

convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă,

concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare

necorespunzătoare atrage casarea ei.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în

instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de

practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în

diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29;

Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a

răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO

a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților

să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).

Astfel, instanța de recurs conchide că, decizia instanței de apel nu conține nici

o apreciere, ce ar determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției

la care s-a ajuns. Respectiv, instanța de recurs este în imposibilitatea de a exercita

controlul judiciar asupra unei asemenea hotărâri.

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

13

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar

la probarea concluziilor unei părți.

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța de

apel a soluționat eronat litigiul în cauză, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, concluzionează de a admite

recursul declarat de Vladimir Mocreac, reprezentat de avocatul Serghei Rusu, se

casează decizia din data de 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Mocreac împotriva Societății

pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în

funcție și încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu,

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

supra, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza,

să emită o hotărâre legală și întemeiată, reieșind din circumstanțele esențiale ale

litigiului dedus judecății.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Vladimir Mocreac, reprezentat de avocatul

Serghei Rusu.

Se casează decizia din data de 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Mocreac împotriva

Societății pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la

serviciu, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

14