2r-882/18 — încasarea sumelor

Dosarul nr.2r-882/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

D E C I Z I E

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând recursul declarat de administratorul insolvabilității Societății pe Acțiuni

„Autoprim Service”, Cuculescu Corneliu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Lohvinski

Valentin împotriva Societății pe Acțiuni „Autoprim Service” cu privire la încasarea

sumei,

împotriva încheierii din 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care nu

s-a dat curs cererii de apel depuse de Societatea pe Acțiuni „Autoprim Service”,

c o n s t a t ă:

La 30 iunie 2017, Lohvinski Valentin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Autoprim Service” prin care a solicitat încasarea sumei de 29820 de lei

cu titlu de cheltuieli de remediere a bunului, a sumei de 11000 de lei cu titlu de cheltuieli

de închiriere a unui bun similar pe perioada remedierii bunului cumpărat, a sumei de

10000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 671,20 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru efectuarea expertizei, a sumei de 900 de lei cu titlu de cheltuieli de efectuare a

actelor executorului judecătoresc, a sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică și a sumei de 1324,60 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea din 21 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a restituit lui Lohvinski Valentin contravaloarea autoturismuluiXXXXX, anul

producerii 2008 în mărime de 10 000 de euro, sau echivalentul sumei date în monedă

națională la momentul executării hotărârii, suma de 90 000 de euro, cu titlu de penalitate

sau echivalentul sumei date în monedă națională la momentul executării hotărârii. S-a

încasat din contul SRL „Autoprim Service” în beneficiul lui Lohvinski Valentin cu titlu

de prejudiciu moral suma de 5 000 de lei, cheltuielile de judecată în mărime de 1324,60

de lei, suma de 642 de lei pentru achitarea expertizei, suma de 900 de lei pentru

întocmirea procesului-verbal de constatare a faptului și suma 5000 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică, în total suma de 7 866, 60 de lei. S-a obligat

Lohvinski Valentin de a restitui SRL „Autoprim Service” autoturismulXXXXX, anul

producerii 2008, cu certificatul de înmatriculare și toate actele transmise în momentul

predării - primirii bunului mobil indicat.

În rest, cerințele lui Lohvinski Valentin s-au respins ca neîntemeiate.

1

S-a încasat din contul SRL „Autoprim Service” în beneficiul statului cu titlu de taxă

de stat suma de 50 000 de lei (f.d. 178, V.I).

La 30 martie 2017, SA „Autoprim Service” a contestat cu apel nemotivat hotărârea

primei instanțe, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei hotărâri noi prin care cererea

de chemare în judecată depusă de Lohvinski Valentin să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel depusă de SA „Autoprim Service”, s-a comunicat SA „Autoprim Service”

despre necesitatea prezentării cererii de apel întocmite în conformitate cu exigențele

Legii și a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 993 de lei, acordându-i pentru

aceasta un termen de 7 zile din momentul recepționării prezentei încheieri.

Totodată, s-a explicat apelantei, că în cazul în care nu va lichida neajunsurile

constatate, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu actele anexate va fi

restituită (f.d. 192-194, vol I.).

La 16 octombrie 2018, administratorul insolvabilității Societății pe Acțiuni

„Autoprim Service”, Cuculescu Corneliu a declarat recurs, prin care a solicitat repunerea

în termen a recursului, admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, cu remiterea cauzei

spre rejudecare.

În susținerea recursului declarat, recurentul a menționat că de încheierea contestată a

aflat în data de 02 octombrie 2018, când a avut loc ședința de raportare în cadrul

dosarului de insolvabilitate a SA „Autoprim Service”.

A notat că prin notificarea din 26 iulie 2017, a solicitat oficiului poștal readresarea

corespondenței adresată debitorului SA „Autoprim Service” la adresa

administratorului autorizat Cuculescu Corneliu. Prin urmare, toate actele emise de către

Curtea de Apel Chișinău în adresa SA „Autoprim Service” erau expediate pe adresa

debitorului insolvabil iar în consecință nu au ajuns la recurent.

Deoarece nu a cunoscut despre emiterea acestei încheieri, recurentul a menționat că

a fost în imposibilitate să înlăture neajunsurile constatate la depunerea cererii de apel.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează

a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Conform art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

La caz, se constată că prin încheierea din 03 octombrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SA „Autoprim Service”, s-a comunicat

SA „Autoprim Service” despre necesitatea prezentării cererii de apel întocmite în

conformitate cu exigențele Legii și a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 993 de

lei, acordându-i pentru aceasta un termen de 7 zile din momentul recepționării prezentei

încheieri. Totodată, s-a explicat apelantei, că în cazul în care nu va lichida neajunsurile

constatate, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu actele anexate va fi

restituită.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

2

Potrivit materialelor cauzei, încheierea contestată prin care nu s-a dat curs cererii de

apel depuse de SA „Autoprim Service” și s-a acordat termen pentru lichidarea

neajunsurilor constatate, a fost expediată spre cunoștință apelantei în data de 05

octombrie 2017, prin intermediul poștei electronice și recepționată de către aceasta în

aceeași zi, fapt confirmat prin extrasul din adresa de e-mai info@autoprim.md (f.d.195

vol. I).

În conformitate cu art. 105 alin. (11) din Codul de procedură civilă, citația sau

înștiințarea se expediază autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și

avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor sau prin orice

mijloc de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte. La

solicitarea persoanelor fizice, citația sau înștiințarea poate fi transmisă acestora prin

mijloace de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte sau

prin poșta electronică în cadrul Programului integrat de gestionare a dosarelor.

Raportând normele citate supra la circumstanțele speței, Colegiul reține că

încheierea din 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată apelantei

SA „Autoprim Service” la 05 octombrie 2017 prin intermediul poștei electronice. Or,

Codul de procedură civilă prevede posibilitatea legală de înștiințare, prin intermediul

poștei electronice.

Având în vedere momentul recepționării actului judecătoresc contestat, Colegiul

constată că termenul de declarare a recursului a început să curgă din 06 octombrie 2017

până la 12 octombrie 2017, inclusiv. Contrar celor stabilite, instanța învederează că

recursul a fost înregistrat în grefa Curții Supreme de Justiție la 16 octombrie 2018 (f.d.

244-246, vol. I).

Colegiul reține drept neîntemeiat argumentul recurentului precum că nu a cunoscut

despre încheierea recurată, or, potrivit materialelor cauzei Lohvinski Valentin la 19

aprilie 2018 a expediat în adresa administratorului insolvabilității Cuculescu Corneliu,

cererea de admitere a creanței, hotărârea primei instanțe și copia încheierii din 22

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a restituit apelul declarat de SA

„Autoprim Service” din motivul nelichidării neajunsurilor instanței de apel stabilite prin

încheierea din 03 octombrie 2017, care au fost recepționate de către ultimul, fapt

confirmat prin răspunsul ÎS „Poșta Moldovei” din 29 mai 2018 (f.d. 6-7, vol. II).

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot

fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Prin prisma prevederilor citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că, termenul de declarare a recursului

poate fi restabilit dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice ce confirmă

imposibilitatea de a depune recursul în termen.

La caz, recurentul a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, însă

nu a prezentat probe și nu a făcut dovada faptului că motivele pentru care a omis

termenul de atac a încheierii din 03 octombrie 2017, sunt întemeiate.

În acest context, instanța de recurs notează că în conformitate cu art. 56 alin (3) din

Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-

credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al

3

nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația

procedurală civilă.

De altfel, instanța de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către titularul său

nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea

anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror

expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă, or, prevederile art. 15 din

Codul de procedură civilă, stipulează expres că participanții la proces și alte persoane

interesate ale căror drepturi, libertăți ori interese legitime au fost încălcate printr-un act

judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condițiile legii.

Față de cele expuse, instanța de recurs consemnează că art. 6 § 1 din Convenția

Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o

instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.

Instanța europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o instanță” nu

este absolut. În această privință, Curtea Europeană în mai multe cauze de acest gen, nu

exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice

impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev contra Fosta Republică

Yugoslavă a Macedoniei, Kemp contra Luxembourg, Diaz Ochoa contra Spaniei) în carte

înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează

accesul la justiție.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul a fost depus cu

omiterea termenului de declarare, recurentul a solicitat repunerea în termen însă nu a

prezentat probe și nu a făcut dovada faptului că motivele pentru care a omis termenul de

atac a încheierii contestate sunt întemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge ca

neîntemeiată cererea cu privire la repunerea în termen a recursului, și respingerea

recursului declarat de Cuculescu Corneliu, administrator al insolvabilității SA „Autoprim

Service”, ca fiind depus în afara termenului legal, circumstanță ce împiedică examinarea

recursului în fond, în caz contrar s-ar aduce atingere dreptului părții adverse la un proces

echitabil consacrat de art. 6 CEDO.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge cererea administratorului insolvabilității Societății pe Acțiuni

„Autoprim Service”,Cuculescu Corneliu cu privire la repunerea în termenul de procedură

pentru declararea recursului, ca neîntemeiată.

Se respinge recursul declarat de administratorul insolvabilității Societății pe Acțiuni

„Autoprim Service”, Cuculescu Corneliu, împotriva încheierii din 03 octombrie 2017 a

Curții de Apel Chișinău.

Se menține încheierea din 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Societatea pe Acțiuni „Autoprim Service.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

4