3ra-1594/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1594/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-1594/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central ( jud. T. Avasiloaie)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud. V. Negru, A. Pahopol, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

18 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul

vamal Centru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

răspundere limitată „Nemțanu Service” împotriva Biroului vamal Chișinău,

intervenient Societatea cu răspundere limitată „Gorservit Trans” cu privire la

repunerea în termenul de adresare în judecată, anularea deciziei de regularizare și

recunoașterea ilegalității răspunsului,

împotriva deciziei din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Nemțanu Service”, a

fost casată hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a

fost emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

constată:

La data de 17 octombrie 2016 SRL „Nemțanu Service” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chișinău, intervenient SRL „Gorservit

Trans” cu privire la anularea deciziei de regularizare și recunoașterea ilegalității

răspunsului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, SRL „Nemțanu Service” a

importat în țară și a beneficiat de aplicarea tratamentului tarifar favorabil, pentru

motivul destinației finale - includerea în capitalul statutar al întreprinderii SRL

„Nemțanu Service”, un autocar de model XXXXX.

A menționat că, la data de 01 octombrie 2015, SRL „Nemțanu Service” a

încheiat cu SRL „Gorsevit Trans” un contract de arendă a autobusului de marca

XXXXX număr de înregistrare XXXXXX cu plata lunar în sumă de 1000 de lei.

Acest contract a fost înregistrat la ÎS CRIS „Registru”.

A susținut că, în aceiași zi, administratorului SRL „Nemțanu Service”, un jurist

i-a comunicat că în situația în care întreprinderea a beneficiat de aplicarea

tratamentului tarifar favorabil, pentru motivul destinației finale - includerea în

1

capitalul statutar al întreprinderii, întreprinderea nu este în drept să transmită mijlocul

de transport în locațiune, arendă sau să-l vândă.

A afirmat că având în vedere acest fapt, administratorul a dat dispoziție de a

rezilia imediat contractul de arendă, fapt care și s-a realizat. În așa fel, în aceiași zi, s-

a încheiat acordul de reziliere a contractului de arendă, care potrivit prevederilor

Codului civil, a produs efecte imediate. Unitatea de transport nu a fost transmisă în

locațiune către SRL „Gorsevit Trans”.

A relevant că reclamanta nu a transmis în arendă autobusul întreprinderii SRL

„Gorservit-Trans”, iar ulterior careva plată de arendă nu a perceput reieșind din acest

contract. Astfel, contractul de arendă a fost reziliat, fără a produce careva efecte

juridice și fără a fi executat.

A declarat că având în vedere că contractul deja a fost înregistrat la ÎS CRIS

Registru, administratorul al SRL „Nemțanu Service”, a solicitat de la administratorul

SRL „Gorservit-Trans” să fie operată radierea contractului de arendă cu înregistrarea

contractului de comodat, care a fost încheiat, chestiune care urma anume SRL

„Gorsevit Trans” să o realizeze. În pofida acestui fapt SRL „Gorsevit Trans” a

încălcat înțelegerea și nu a realizat sarcina de înregistrare a acordului de reziliere a

contractului de arendă și de înregistrare a comodatului.

A susținut că între SRL „Nemțanu Service” și SRL „Gorsevit Trans” nu au

existat relații de arendă, nu s-a executat contractul de arendă și nu au fost onorate de

către părți careva obligații în cadrul acestui contract de arendă. Menționează că,

unitatea de transport XXXXX număr de înregistrare XXXXX, rămâne a fi în capitalul

statutar al SRL „Nemțanu Service” și că nu a existat intenția de a fi scoasă din

capitalul statutar al acesteia.

A indicat că la data de 29 iulie 2016, Biroul Vamal Chișinău a emis o decizie de

regularizare cu nr. 875, prin care reclamantul a fost obligat să achite valoarea

suplimentară a plăților de care a beneficiat la momentul devamării prin aplicarea

tratamentului tarifar favorabil, pentru motivul destinației finale - includerea în

capitalul statutar al întreprinderii SRL „Nemțanu Service”, un autocar de model

XXXXX.

A menționat că nefiind de acord cu această decizie de regularizare, la data de 05

august 2016 a depus contestație prin care a solicitat anularea deciziei de regularizare,

însă prin răspunsul din 19 august 2016 a primit refuz.

A solicitat recunoașterea că prin răspunsul nr. 28/11-13094 din 19 august 2016

i-a fost încălcat dreptul prevăzut de articolului 28 al Legii cu privire la tariful vamal;

a recunoaște ilegal răspunsul nr. 28/11-13094 din 19 august 2016; a recunoaște

ilegală și a anula decizia de regularizare din 29 iulie 2016 a Biroului Vamal Chișinău

emisă cu nr. 875, prin care reclamantul a fost obligat să achite valoarea suplimentară

a plăților de care a beneficiat la momentul devamării prin aplicarea tratamentului

tarifar favorabil, pentru motivul destinației finale - includerea în capitalul statutar al

întreprinderii SRL „Nemțanu Service”, un autocar de model XXXXX, cu repunerea

reclamantului în termenul de adresare în instanța de judecată; a încasa de la pârât

cheltuielile de judecată suportate de reclamant pentru asistența avocatului.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central a fost

respinsă cererea SRL „Nemțanu Service” cu privire la repunerea în termenul de

2

adresare în instanța de judecată și a fost respinsă acțiunea depusă de SRL „Nemțanu

Service” ca depusă cu omiterea termenului de adresare în instanța de judecată.

Prin decizia din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către SRL „Nemțanu Service”, a fost casată hotărârea din 27 aprilie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii.

Instanța de apel admițând cererea apelantei cu privire la repunerea în termenul

de adresare în instanța de judecată, făcând referire la art. 14, 15 alin. (1), 16 alin. (1)

și 17 alin. (1), (4)-(6) al Legii contenciosului administrativ, și-a argumentat concluzia

prin faptul că, SRL „Nemțanu Service” a înaintat acțiunea la data 17 octombrie 2016,

cu depășirea termenului de prescripție de 5 zile, însă apelanta s-a aflat în

imposibilitate obiectivă de a depune cerere de chemare în judecată în termenul

stabilit, deoarece potrivit informație eliberate de Departamentul Poliției de Frontieră

din 07 februarie 2017, administratorul întreprinderii Oleg Nemțanu în perioada 10

august 2016 până la data de 23 octombrie 2016 a fost plecat în deplasare de serviciu

de 7 ori, lipsind din RM pe o perioadă de 29 de zile, fapt confirmat și prin odinele de

deplasare anexate la materialele cauzei.

Totodată, instanța a constatat că în întreprindere pe parcursul a. 2016 au activat

doar doi angajați, administratorul Oleg Nemțanu și contabilul Valeria Negara.

La fel, instanța de apel a stabilit că la 12 octombrie 2016, administratorul SRL

„Nemțanu Service” a plecat în deplasare și a revenit la data de 17 octombrie 2016, zi

în care nemijlocit a și depus cererea de chemare în judecată.

A mai stabilit instanța de apel că anterior plecării în deplasare din 12 octombrie

2016, SRL „Nemțanu Service”, a depus în termen, la data de 10 octombrie 2016,

cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la

contestarea deciziei de regularizare nr. 875 din 29 iulie 2016 însă prin încheierea din

13 octombrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, a fost restituită.

Cu referire la pretenția SRL „Nemțanu Service” privind recunoașterea ca fiind

ilegal răspunsul Serviciului vamal nr. 28/11-13094 din 19 august 2018 și constatarea

faptului că prin răspunsul dat i-a fost încălcat dreptul prevăzut de art. 28 al Legii cu

privire la tariful vamal, instanța de apel respingând-o ca neîntemeiată a constatat că,

Serviciul vamal nu a emis careva act administrativ cu caracter normativ sau

individual prin care ar fi vătămat un drept al SRL „Nemțanu Service”, or, prin

răspunsul la contestația depusă Serviciul Vamal doar a informat reclamantul referitor

la legalitatea acțiunilor biroului vamal, deoarece răspunsul în cauză nu produce nici

un efect juridic față de SRL „Nemțanu Service”.

În partea ce ține de argumentele privind admiterea acțiunii de anulare a

deciziei de regularizare nr. 875 din 29 iulie 2016, instanța de apel a considerat că, în

situația în care la 20 ianuarie 2016 între SRL „Nemțanu Service” și SRL „Gorsevit

Trans” a fost încheiat acordul de reziliere a contractului de arendă nr. 2 din 20

ianuarie 2016, contract care a avut ca obiect de locațiune autocarul de model

„SETRA S 417 HDH”, întreprinderea reclamată nu poate fi obligată la achitarea

drepturilor de import de care a fost scutită, or, SRL „Nemțanu Service” a beneficiat

de tratament tarifar preferențial anume la importul mijlocului de transport

susmenționat, destinat majorării capitalului social al acestei întreprinderi, facilitate

3

acordată în temeiul art. 103 alin. (1) , pct. 29 Cod fiscal, art. 28 lit. q2) din Legea cu

privire la tariful vamal și Regulamentului cu privire la modul de aplicare a

facilităților fiscale stabilite la art. 103 alin. (1) pct. 29 Cod fiscal, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014.

Totodată, instanța de apel a reținut că urmare a contractului de arendă nr. 2 din

20 ianuarie 2016 a autocarului de model XXXXX apelantul nu a beneficiat de nici o

prestație din partea SRL „Gorsevit Trans”, iar pârâtul nu a prezentat careva probe că

apelanta a beneficiat de careva surse financiare, urmare a contractului de locațiune

sau că autocarul a fost vizat în activitatea SRL „Gorsevit Trans”.

La data de 17 septembrie 2018, Biroul Vamal Centru a declarat recurs împotriva

deciziei din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normele de drept

material, a fost interpretată în mod eronat legea, nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

A menționat că instanța de apel a dat o apreciere distinctă de instanța de fond

asupra circumstanțelor intimatei potrivit cărora a fost omis termenul de adresare în

instanța de judecată.

A susținut că instanța de apel a repus în termen intimata fără a ține cont de toate

probele ce demonstrează că SRL „Nemțanu Service” a avut calitatea de potențial

reclamant înaintând în termen legal cerere de chemare în judecată, însă din motive

imputabile a fost restituită.

A indicat că pentru a beneficia de facilitatea fiscală –includerea în capitalul

statutar prin majorarea acestuia, activele materiale pe termen lung nu pot fi

comercializate, transmise în arendă, locațiune, uzufruct, leasing operațional sau

financiar pe parcursul a 3 ani din data validării declarației vamale sau eliberării

facturii. Contrar acestor prevederi legale SRL „Nemțanu Service” a dat în arendă

autocarul importat cu acordarea de facilități vamale fapt probat prin contractul de

arendă, iar pe cale de consecință se impune achitarea taxei vamale și TVA de la

valoarea de intrare a acestora.

A considerat drept neîntemeiate argumentele intimatei precum că, nu a avut o

transmitere de facto în locațiune, or, probele anexate la materialele cauzei

demonstrează statutul juridic al activelor materiale.

La fel a considerat neîntemeiată concluzia instanței de fond potrivit căreia în

urma încheierii contractului de folosință nu s-a efectuat nici un transfer bănesc, or,

acest fapt nu a fost demonstrat de către intimată, iar instanța a dat apreciere doar pe

baza supozițiilor verbale ale reprezentantului Ilie Gîlcă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 10 iulie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 17 septembrie 2018, este în termen.

4

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Biroul vamal Centru, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

5

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Biroul vamal Centru, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Biroul vamal Centru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Biroul vamal Centru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6