3ra-1371/18 — contestarea actelor administrative

3ra-1371/18 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra – 1371/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud.: R. Pulbere)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Bulgac, Gr. Dașchevici, S. Gîrbu)

Î N C H E I E R E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Rotaru - Inter”, reprezentată de avocatul Valentin Roșca,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Rotaru - Inter” împotriva Biroului Vamal Centru și

Serviciului Vamal al Republicii Moldova, cu privire la contestarea actului

administrativ și restituirea sumelor achitate excesiv,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul formulat de Societatea cu Răspundere Limitată „Rotaru - Inter” și s-a

menținut hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 3 martie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Rotaru - Inter”,

reprezentată de avocatul Balan Petru, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Centru, cu privire la contestarea actelor administrative și

restituirea sumelor achitate excesiv.

Circumstanțele de fapt, prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate

după cum urmează.

„Rotaru - Inter” S.R.L. a înregistrat două declarații vamale la Biroul Vamal

Chișinău, după caz, declarația vamală nr. I 730 din 26 decembrie 2016 pentru

vămuirea lotului de marfa compus din articole nețesute din elemente sintetice,

peliculă din polimeri și obiecte din uz casnic. Iar, al doilea caz se referă la declarația

vamală nr. I 899 din 26 decembrie 2016 pentru lotul de marfa compus din oglinzi din

sticlă înrămate și mobilier din metal. La depunerea declaraților menționate,

reclamantul a declarat valoarea în vamă conform metodei nr. 1 de determinare a

acesteia, însă pârâtul nu a acceptat-o și a aplicat metoda nr. 6 de rezervă, emițând

actul de inspecție din 26 decembrie 2016, prin care a solicitat acte suplimentare.

Pagină 1 din 9

Prin urmare, potrivit declarației vamale nr. I 730 din 26 decembrie 2016,

valoarea în vamă a mărfurilor declarate a constituit suma de 634 140,89 lei. Ulterior,

la solicitarea pârâtului, au fost prezentate: scrisoarea de transport internațional seria

MD nr. 0246078, factura nr. IUIU2016022 – 08RT din 22 octombrie 2016, contractul

nr. 201602-01 din 1 februarie 2016 și extrasul bancar din 6 septembrie 2016. Totuși

organul vamal a majorat suma enunțată mai sus la 1 086 153, 71 lei, ceea ce

reprezintă mai mult cu 452 012, 82 lei.

În același context, conform declarației vamale nr. I 899 din 26 decembrie 2016,

valoarea în vamă a mărfurilor declarate a fost de 404 756,48 lei, calculată în baza

metodei nr. 1. Așadar, la indicația organului vamal, au fost aduse suplimentar:

scrisoarea de transport internațional seria MD nr. 0246081, invoce nr. 16sk1002 din

27 octombrie 2016, contractul nr. 20151101 din 1 august 2015, ordinul de plată nr. 70

din 13 octombrie 2016 și ordinul de plată nr. 76 din 28 noiembrie 2016. Cu toate

acestea, pârâtul a aplicat metoda a 6-a „metoda de rezervă” și a mărit plata cu

101 518, 16 lei, iar în total 933 615, 33 lei.

În acest sens, la 5 ianuarie 2017, societatea reclamantă a contestat cu cerere

prealabilă actul de inspecție din 26 decembrie 2016, fiind recepționată de autoritatea

pârâtă la 9 ianuarie 2017. Biroul Vamal Chișinău nu a soluționat contestația în

termenul legal, și anume, până la 8 februarie 2017. Astfel, acțiunea a fost depusă în

interiorul articolul 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 793 – XIV din 10 februarie 2000

contenciosului administrativ.

„Rotaru - Inter” S.R.L. a pretins că acțiunile organului vamal sunt ilegale.

În argumentarea celor menționate mai sus, reclamantul a susținut că pârâtul a

aplicat abuziv prevederile din punctul 27 din Regulamentul privind modul de

declararea a valorii în vamă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august

Mai mult, afirmația pârâtului din actul de inspecție cu privire la faptul că datele

oferite de declarant sunt contradictorii nu a fost probată. În esență, deși un alt agent

economic a importat marfă identică la un alt preț, totuși această circumstanță nu poate

servi pentru invalidarea declarației vamale. La fel, s-a învederat că pârâtul e obligat

să demonstreze temeiurile de majorare a taxelor, întrucât a fost obligat să achite

suplimentar 280 179 lei.

Totodată, societatea reclamantă a notat că a achitat lotul de marfă vămuită prin

intermediul transferului bancar internațional, ceea ce dovedește prețul efectiv plătit

pentru bunuri. Drept urmare, s-a precizat că toate documentele prezentate sunt

veridice, iar pârâtul nu le-a acceptat într-un mod neîntemeiat și abuziv.

„Rotaru - Inter” S.R.L. a solicitat anularea actului de inspecție din 26

decembrie 2016, emis de Biroul Vamal Chișinău și obligarea pârâtului de restituire a

sumei achitate în plus pentru drepturile de import – export în cuantum de 280 179 lei

(f. d. 10).

La 6 aprilie 2017, instanța de judecată a admis demersul de introduce în calitate

de pârât pe Serviciul Vamal al Republicii Moldova (f. d. 47 – 49).

În cadrul judecării cauzei, pârâtul Serviciul Vamal al Republicii Moldova a

depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut

respingerea acțiunii ca depusă cu încălcarea termenului de prescripție (f. d. 56 – 57).

Pagină 2 din 9

Biroul Vamal Centru, prin referință, a cerut respingerea acțiunii ca fiind tardivă și

neîntemeiată (f. d. 70 – 74).

Prin hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea formulată de „Rotaru - Inter” S.R.L. a fost respinsă ca neîntemeiată (f. d.

137, 141 – 145).

Împotriva acestui act judecătoresc, „Rotaru - Inter” S.R.L. a declarat apel în

termenul legal (f. d. 163 - 164). În apărare, Biroul Vamal Centru a formulat o

referință, solicitând respingerea cererii de apel (f. d. 167 – 170).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 31 mai 2018, a respins apelul

formulat de Societatea cu Răspundere Limitată „Rotaru - Inter” și a menținut

hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central (f. d. 178 –

187).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat

situația de fapt prezentată de reclamant în cererea de chemare în judecată și stabilită

de prima instanță.

În drept, instanța de apel a considerat relevante articolele 1 alin. (23), 173, 178

alin. (1) lit. a), c), d), 179 alin. (1), (2), (3) și (4) din Codul vamal; punctele 4, 14 din

Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe

teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai

2002 și articolele 2 alin. (1), 8 alin. (1) – (3), 10 alin. (2), 17 alin. (1), 23 alin. (2) din

Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal. Totodată, s-a

aplicat Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizației Mondiale de

Comerț.

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a stabilit că

„Rotaru - Inter” S.R.L. nu a prezentat toate documentele justificative, care ar putea

confirma date reale și veridice despre valoarea în vamă a mărfii. Astfel, agentul

vamal a fost în imposibilitate de a aplica metoda 1 pentru determinarea costului

bunurilor importate (f. d. 185). De asemenea, pentru a putea aplica consecutiv

metodele de determinare a valorii în vamă, organul vamal a acordat posibilitatea

agentului economic de a prezenta acte pentru folosirea consecutivă a metodelor de

determinare a valorii în vamă, însă de apelantul nu a furnizat cele necesare, iar

mărfurile au fost plasate în liberă circulație. Or „Rotaru - Inter” S.R.L. a refuzat la

dreptul lui de a solicita amânarea determinării definitive a valorii în vamă și a optat

pentru declararea valorii în vamă a mărfurilor prin aplicarea metodelor alternative.

Mai mult, instanța de apel a respins argumentul apelantului cu privire la faptul

că toate tranzacțiile sunt reflectate în facturi (invoice), întrucât organul vamal

antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informații pe care nu le are

declarantul, inclusiv despre prețurile de referință la mărfurile din circuitul comerțului

extern, precum și de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare

vamală a efectuat-o anterior. La fel, la momentul perfectării declarației vamale,

inspectorul vamal consultă site-urile oficiale ale agenților economici a țarii din care

sunt procurate mărfurile, cu analiza prețurilor oferite. Așadar, solicitarea actelor

suplimentare este necesară pentru a stabili transparența tranzacțiilor economice

import/export. Contrar celor menționate, apelantul nu s-a conformat cerințelor

organului vamal.

Pagină 3 din 9

În concluzie, instanța de apel a subliniat că informațiile din declarațiile vamale

din litigiu sunt contradictorii și există discrepanță între prețul declarat și valoarea

mărfurilor identice anterior importate pentru confirmarea valorii declarate.

La 17 august 2018, „Rotaru - Inter” S.R.L., reprezentată de avocatul Valentin

Roșca, a declarat recurs împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 30 ianuarie 2018 a primei

instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, societatea recurentă a afirmat că

instanțele judecătorești nu au ținut cont de faptul că intimatul a aplicat în mod abuziv

prevederile legale în ceea ce ține de modul de declarare a valorii în vamă a mărfii. Or

organul vamal a cerut acte care nu există și nu pot fi prezentate într-un mod efectiv.

Așadar, potrivit punctul 51 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în

vamă a mărfurilor, stabilirea valorii în vamă se efectuează cu o flexibilitate

rezonabilă. Deci, în opinia recurentului, acesta a depus o diligență maximă pentru

conformarea cu cerințele înaintate de intimat.

În aceeași ordine de idei, „Rotaru - Inter” S.R.L. a pretins că organul vamal nu

a demonstrat că actele livrate de el nu erau suficiente și nu a oferit documente sau

informații statistice, care ar permite majorarea taxelor în vamă. Mai mult, achitarea

lotului de marfă vămuită prin intermediul transferului bancar internațional probează

prețul efectiv plătit pentru bunuri.

La 11 septembrie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Biroului

Vamal Centru, informând că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul

stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 201).

Intimatul nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la

recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de „Rotaru - Inter”

S.R.L. este inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil

prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale (a se vedea Lebedinschi vs Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi efectuată

și analizată prin prisma articolului sus - citat, care cuprinde, în mod particular, dreptul

de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Pagină 4 din 9

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin

intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat

de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere. În

acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară

(a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34;

Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie

2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

La început, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită,

dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 31 mai 2018 a

Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Mandatul seria MA nr. 0804633 din 5 ianuarie 2018 dovedește faptul că

avocatul Valentin Roșca a fost împuternicit în mod legal să atace hotărârea

judecătorească și să reprezinte interesele „Rotaru - Inter” S.R.L., care este subiectul

abilitat cu dreptul de a declara prezentul recurs (f. d. 46 A) în acord cu dispozițiile

articolului 430 din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei

confirmă că cererea nu a fost examinată anterior.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a

justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

La 6 iulie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces

copia deciziei integrale din 31 mai 2018 (f. d. 188).

Completul de judecată reține că recursul a fost înregistrat la grefa Curții

Supreme de Justiție la 17 august 2018. De altfel, recurentul a invocat că a primit

copia deciziei instanței de apel la 30 iulie 2018, dar nu a reușit să probeze alegația

dată. Însă, diferența relativ de mică de zile între transmiterea și pretinsa recepționare

a actului judecătoresc, nu ridică dubii cu privire la veridicitatea informației furnizate

de acesta.

Drept consecință, instanța de recurs constată că cererea dedusă judecății a fost

declarată în termenul prevăzut mai sus.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Pagină 5 din 9

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală,

potrivit căreia, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

La acest capitol, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Iar, alin. (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Mai mult, modul de prezentare și formulare a chestiunilor de drept a fost

explicitat în punctele 22 – 27 din Hotărârea explicativă nr. 5 din 11 noiembrie 2013 a

Plenului Curții Supreme de Justiție (a se vedea similar Trevisanato vs Italia; 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentului de a obține, după caz,

casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în

articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea Zubac,

ibidem, parag. 83, 105 - 106).

În consecință, limitările impuse de articolul 432 alin. (2) – (4) din Codul de

procedură civilă urmăresc un scop legitim, respectând în același timp cerințele

securității juridice și bunei administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen,

ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem,

parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se

vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

Astfel, instanța de judecată conchide că judecarea recursului, exercitat conform

rigorilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, are caracter

devolutiv numai pentru problemele de drept material și procedural. Curtea Supremă

de Justiție verifică doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz,

instanța de recurs nu cercetează cum a fost reflectată realitatea obiectivă a faptelor

determinate de instanțele ierarhic inferioare, cu excepția situației în care constatările

pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În speță, completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima

vedere, ar putea ridica probleme de drept prin prisma articolului 432 alin. (3) din

Codul de procedură civilă.

Instanța de judecată observă că recurentul „Rotaru - Inter” S.R.L. a criticat

decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza articolului 432 din Codul

de procedură civilă, fără a specifica expres unul din temeiurile prevăzute la alineatele

(2), (3), (4) din articolul citat. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, instanța

Pagină 6 din 9

de recurs are competența de a decide asupra caracterului juridic al argumentelor

inserate în cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului

432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

În primul rând, completul de judecată consideră că recurentul, asistat de avocat,

a formulat prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie pe fond.

De altfel, acesta a avut posibilitatea de a-și prezenta elementele de probă și de a-și

apară în mod liber cauza, fiind audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care

au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante

litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia, 27 septembrie 2011,

parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić, ibidem,

parag. 31, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

În al doilea rând, instanța de judecată notează că, pentru a motiva respingerea

apelului avansat de „Rotaru - Inter” S.R.L., Curtea de Apel Chișinău s-a călăuzit de

articolele 1 alin. (23), 173, 178 alin. (1) lit. a), c), d), 179 alin. (1), (2), (3) și (4) din

Codul vamal; punctele 4, 14 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în

vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 și articolele 2 alin. (1), 8 alin. (1) – (3), 10 alin.

(2), 17 alin. (1), 23 alin. (2) din Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la

tariful vamal. Totodată, s-a aplicat Acordul de la Marrakech privind constituirea

Organizației Mondiale de Comerț.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu procedura în

ansamblu, reiese în mod cert că recurentul nu a contestat textele de lege sus -

menționate, dar a reluat observațiile formulate în faza procesual anterioară și asupra

cărora prima instanță și instanța de apel s-a pronunțat în mod detaliat. De altfel,

instanțele de judecată au dat o apreciere juridică înscrisurilor din dosar. În special,

prima instanța a statuat că pârâtul a demonstrat prin datele din Sistemul Informațional

„ASYCUDA” că pentru aceeași categorie de marfă, importată aproximativ în aceeași

perioadă de timp și din aceeași țară de origine, alți agenți economici au declarat sume

mult mai mari (f. d. 114 – 119). Mai mult, instanța de judecată a precizat că, atât

contractul din 1 februarie 2016, cât și contractul din 1 august 2015, nu conține

informații suficiente pentru confirmarea prețului tranzacției (f. d. 92 – 94, 106 – 109).

În acest caz, completul de judecată observă că, la pronunțarea deciziei din 31

mai 2018, instanța de apel a validat integral considerentele din hotărârea din 30

ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central. Astfel, conform jurisprudenței

Ct.E.D.O., prin respingerea unui apel, instanța de apel poate, în principiu, doar să

susțină motivele hotărârii instanței inferioare (a se vedea Helle vs Finlanda, 19

decembrie 1997, parag. 59-60, Hirvisaari v. Finlanda, 27 septembrie 2001, parag. 30,

UNCUOĞLU vs Turcia, 5 septembrie 2017, parag. 38). În acest sens, este necesar ca

prima instanța să pronunțe o hotărâre motivată în detaliu și completă, pentru a putea

fi considerată drept echitabilă procedura îndreptată împotriva recurentului.

Un raționament subsidiar rezidă în faptul că recurentul a fost reprezentat în fața

instanței de recurs de către avocatul Valentin Roșca (f. d. 46 A), care a fost în măsură

să cunoască cerințele articolului 432 alin. (2) – (4) din Codul de procedură civilă, iar,

după caz, să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea, mutatis mutandis,

Pagină 7 din 9

Henrioud vs Franța, 5 noiembrie 2015, parag. 61, Trevisanato, ibidem, parag. 45,

Sturm, citată mai sus, parag. 40).

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că observațiile

formulate de „Rotaru - Inter” S.R.L. nu dezvăluie nicio aparență a încălcării normelor

de drept material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Prin urmare, raționamentele inserate în recurs nu pot fi

calificate ca esențiale și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea

acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea judecătorească

contestată. În mod corespunzător, punctele de vedere al recurentului nu sunt

compatibile cu cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de

procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției

de a fi efectiv (a se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011,

parag. 31 – 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței

supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul

aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței,

normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului

recurentului de acces la un tribunal.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.

71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs

Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46;

Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun

direct în cazul de față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății,

inclusiv și argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate

sau a procedurii în ansamblu.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de „Rotaru - Inter” S.R.L. nu ridică probleme de

drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

Pagină 8 din 9

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Rotaru - Inter”, reprezentată de avocatul Valentin Roșca.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Pagină 9 din 9