2ra-2493/18 — Încasarea cheltuielilor suportate pentru dezvoltarea profesională

Dosarul nr. 2ra-2493/18

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina (jud: I. Parii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

18 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Vasile

Gadjiu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova împotriva

lui Vasile Gadjiu cu privire la încasarea cheltuielilor suportate pentru dezvoltarea

profesională,

împotriva deciziei din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Vasile Gadjiu și a fost menținută hotărârea din 06 martie

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina,

c o n s t a t ă:

La data de 20 octombrie 2017 reclamantul Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vasile Gadjiu cu privire la încasarea cheltuielilor suportate

pentru dezvoltarea profesională.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul IGP nr. 730 ef din 25

noiembrie 2014, Vasile Gadjiu a fost numit în funcția de polițist - interimar al

Serviciului patrulare al Secției securitate publică a Inspectoratului de Poliție Rezina al

IGP al MAI.

A susținut că, în scopul acumulării cunoștințelor teoretice și abilităților practice

necesare exercitării atribuțiilor de serviciu, la data de 01 decembrie 2014, în temeiul

dispoziției IGP nr. 34/3-408 din 27 noiembrie 2014, pârâtul a fost delegat la cursurile

de formare profesională inițială în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI, pentru

perioada 01 decembrie 2014 – 11 iunie 2015.

A specificat că, în conformitate cu art. 38 alin. (l) lit. (a) din Legea nr. 288 din

1

16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, la data de 12 septembrie 2017, a fost emis ordinul IGP nr. 389 ef

din 11 septembrie 2017, prin care a fost încetat serviciul și contractul individual de

muncă cu pârâtul, la cererea acestuia.

A afirmat că, art. 26 alin. (3) din Legea privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016,

statuează că funcționarii publici cu statut special delegați la cursuri de formare inițială

sau la programe de dezvoltare profesională în instituțiile de învățământ ale Ministerului

Afacerilor Interne ori în alte instituții de învățământ care pregătesc personal pentru

acest minister, inclusiv la studii superioare de licență și de master în țară sau în

străinătate, semnează un angajament prin care își asumă obligația de a activa în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne după absolvirea formelor de dezvoltare profesională

respective în modul stabilit de Ministerul Afacerilor Interne.

A relatat că, în conformitate cu pct. l din anexa nr. 6 „Modul de întocmire a

angajamentului scris al funcționarului public privind activitatea în serviciu public după

absolvirea formelor de dezvoltare profesională” la hotărârea Guvernului nr. 201 din 11

martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158 din 04 iulie 2008

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, angajamentul scris al

funcționarului public privind activitatea în serviciul public după absolvirea formelor

de dezvoltare profesională (în continuare - angajament) reprezintă actul juridic

unilateral prin care funcționarul public își asumă obligația de a activa în serviciul public

după absolvirea cursurilor sau programelor de dezvoltare profesională, inclusiv

studiilor de masterat, în țară sau în străinătate, iar potrivit pct. 3 din aceeași anexă,

angajamentul se întocmește în cazul în care durata formei sau durata cumulativă a

formelor de dezvoltare profesională la care este delegat funcționarul depășește 90 de

zile într-un an calendaristic.

A punctat că, conform pct. 6 subpct. 3) din anexa nr. 6 al aceluiași act normativ,

după absolvirea formelor de dezvoltare profesională funcționarul public are obligația

să activeze în serviciul public de la 4 la 5 ani - în cazul în care formele de dezvoltare

profesională, inclusiv studiile de masterat, au o durată mai mare de 150 de zile.

A menționat că, în coroborare cu normele prenotate, la 11 iunie 2015, pârâtul a

semnat angajamentul funcționarului public (inclusiv cu statut special) privind

activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne după absolvirea formelor de

dezvoltare profesională, conform căruia s-a obligat după absolvirea cursurilor de

dezvoltare profesională în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI cu o durată de

peste 150 zile, să activeze în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe o perioadă de 5

ani.

A indicat că, conform angajamentului asumat, pârâtul s-a obligat să restituie

integral Ministerului Afacerilor Interne cheltuielile suportate pentru dezvoltarea sa

profesională, inclusiv salariul încasat pe perioada aflării la instruire calculate în

condițiile legislației în vigoare, în cazul în care nu va activa în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, după absolvirea cursurilor menționate, întreaga perioadă specificată

în angajament, or conform pct. 8 subpct. 2) al anexei nr. 6 la hotărârea Guvernului

prenotată, funcționarul public va restitui integral autorității publice cheltuielile

2

suportate pentru dezvoltarea sa profesională, indiferent de sursa de finanțare, inclusiv

salariul încasat pe perioada aflării la instruire, calculate în condițiile legii, în cazul în

care nu a activat în serviciul public, după absolvirea formelor de dezvoltare

profesională, întreaga perioadă specificată în angajament.

A învederat că, întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, la 25 septembrie

2017, a expediat în adresa pîrîtului somația cu privire la restituirea benevolă și imediată

a cheltuielilor suportate pentru dezvoltarea profesională în sumă de 37260 de lei 34

bani, în temeiul pct. 10 din anexa nr. 6 la hotărârea Guvernului menționată supra, însă

acesta nu a răspuns la somație și nu a achitat suma numită, precum și nu a prezentat

motivele refuzului.

A solicitat încasarea de la Vasile Gadjiu în beneficiul său a sumei în mărime de

37260 de lei 34 bani, cu titlu de cheltuieli suportate pentru dezvoltarea profesională.

Prin hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, a fost

admisă acțiunea depusă de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova și a fost încasat de la Vasile Gadjiu în beneficiul

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională în mărime de 37620 de

lei 34 bani. Totodată, a fost încasat de la Vasile Gadjiu în beneficiul statului taxa de

stat în mărime de 1117 de lei 82 bani.

Prin decizia din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Vasile Gadjiu și a fost menținută hotărârea din 06 martie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, instanța de fond corect a

stabilit că odată cu încetarea raporturilor de serviciu cu Inspectoratul General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, din proprie inițiativă, Vasile

Gadjiu a încălcat prevederile angajamentului nr. 785 din 11 iunie 2015 și pct. 1), 3), 6)

subpunct 3), pct. 8) subpunct 2) din anexa nr. 6 la hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 201 din 11 martie 2009.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău a menționat că conform prevederilor pct. 10) din anexa nr. 6 la hotărârea

Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009, obligația pârâtului/apelant la restituirea

cheltuielilor Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova pentru dezvoltarea sa profesională, în cazul întreruperii

raporturilor de muncă cu angajatorul până la expirarea termenului de 5 ani de activitate,

a apărut la data semnării angajamentului, indiferent dacă acesta a fost semnat până la

delegarea ultimului la cursurile de dezvoltare sau imediat după delegarea sa.

La data de 19 octombrie 2018 Vasile Gadjiu a declarat recurs împotriva deciziei

din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, ținând cont de faptul că angajamentul nr.

785 din 11 iulie 2015 a fost întocmit și semnat contrar prevederilor pct. 2) din anexa

nr. 6 „Modul de întocmire a angajamentului scris al funcționarului public privind

activitatea în serviciu public după absolvirea formelor de dezvoltare profesională” la

3

hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a

prevederilor Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, acesta urmează să fie declarat nul.

A apreciat că, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne

al Republicii Moldova a ascuns condițiile și efectele cursurilor de dezvoltare

profesională la care a fost delegat, obligând-ul să semneze angajamentul în litigiu la

finele cursurilor. De altfel, chiar și conținutul angajamentului dat indică asupra faptului

că urma să fie întocmit și semnat înaintea începerii cursurilor de instruire, or după cum

rezultă din acesta, s-a obligat la data 11 iunie 2015 să activeze din 01 decembrie 2014,

adică cu o dată din urmă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 07 iunie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 19 octombrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

4

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Vasile Gadji nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Vasile Gadjiu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Vasile Gadjiu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Vasile Gadjiu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5