2ra-2204/18 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-2204/18 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2204/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Oxana Parfeni)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Angela Bostan, Anatol Pahopol, Veronica Negru)

DECIZIE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Victor Coval,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor

Coval împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de poliție, constatarea

faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Victor Coval și s-a menținut hotărârea din 26 februarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care s-a respins ca fiind

neîntemeiată acțiunea depusă de Victor Coval,

constată:

La 14 octombrie 2017, Victor Coval a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de poliție, constatarea faptului încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral (f.d. 3-5,

19).

În motivarea acțiunii a menționat că, prin hotărârea din 13 februarie 2017 a

Judecătoriei Soroca, care a fost menținută prin decizia din 05 aprilie 2017 a Curții

de Apel Bălți, a fost admisă contestația sa, fiind încetat procesul contravențional

intentat în privința sa în baza art. 70 din Codul contravențional și s-a anulat

procesul-verbal și decizia agentului constatator din 05 aprilie 2016, prin care i s-a

aplicat sancțiune contravențională sub formă de amendă în mărime de 120 unități

convenționale, ceea ce constituie 2 400 de lei.

În acest sens, reclamantul a relevat că procesul contravențional nominalizat i-

a cauzat prejudicii morale considerabile, deoarece despre sancțiunea aplicată a aflat

1

la 13 aprilie 2016, când se afla internat în spitalul raional „A. Prisacari”, secția boli

interne.

Mai mult decât atât, procesul-verbal a fost întocmit cu încălcări de procedură,

deoarece lipsește semnătura agentului constatator, a contravenientului și a victimei.

Totodată, martorii care au semnat procesul-verbal sunt persoane terțe pe care i-a

invitat agentul constatator din holul IP Soroca și care nu au fost martori oculari la

săvârșirea presupusei fapte prejudiciabile.

La 15 aprilie 2016, a depus contestație împotriva procesului-verbal cu privire

la contravenție întocmit la 05 aprilie 2016. Iar după remiterea materialului

contravențional în instanța de judecată și în urma luării de cunoștință cu acesta, în

prezența grefierei și a agentului constatator al IP Soroca – Vasile Leșan, a depistat

că procesul-verbal contestat a fost semnat de către agentul constatator.

Astfel, reclamantul a considerat că, agentul constatator nejustificat la atras la

răspundere contravențională, deoarece în acțiunile sale nu a existat componența

contravenției incriminate din motivul lipsei elementelor constitutive ale acesteia,

fapt constatat dealtfel prin hotărârea din 13 februarie 2017 a Judecătoriei Soroca și

decizia din 05 aprilie 2017 a Curții de Apel Bălți.

Respectiv, Victor Coval a opinat că, în temeiul Legii 1545 din 25 februarie

1998, statul urmează să-i repare prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite ale

agentului constatator ce a întocmit în privința sa procesul-verbal și decizia din 05

aprilie 2016, prin care a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art. 70 din Codul contravențional și i-a aplicat sancțiune

contravențională sub formă de amendă în mărime de 120 unități convenționale,

ceea ce constituie 2 400 de lei.

Totodată, reclamantul Victor Coval a invocat durata excesiv de îndelungată

de examinare a contestației sale depuse împotriva procesului-verbal și deciziei din

05 aprilie 2016. Or, procedura judiciară a durat aproape 12 luni – de la 19 aprilie

2016 până la 05 aprilie 2017.

Prin urmare, statul urmează să-i repare, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011, prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei contravenționale nominalizate.

În privința prejudiciului moral pretins ca fiindu-i cauzat, reclamantul a evocat

că acesta se manifestă prin suferințele suportate în rezultatul acțiunilor ilicite ale

organelor de poliție, fapt ce a succedat înrăutățirea stării de sănătate, iar drept

consecință a fost nevoit să suporte cheltuieli bănești considerabile pentru tratament.

În această ordine de idei, reclamantul Victor Coval a solicitat încasarea din

contul bugetului național a sumei de 2 000 de lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului material cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

– Inspectoratului de Poliție Soroca; constatarea faptului încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei contravenționale; și încasarea sumei de

20 000 de lei cu titlu de satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat prin

încălcarea acestui drept.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

(f.d. 40) s-a atras în proces Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne în calitate de intervenient accesoriu.

2

Prin hotărârea din 26 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

(f.d. 115, 123-129) s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Victor

Coval.

Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 160, 161-170) s-a

respins apelul declarat de Victor Coval și s-a menținut hotărârea din 26 februarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe

dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale; art. 2 alin. (1), (2) și (3), art. 4 alin. (2) și (3) din Legea

nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului de

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești; art. 1, art. 3, art. 6 și art. 13

alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești; art. 1405 și art. 1422 din Codul civil.

În consolidarea soluțiilor sale, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, și

Curtea de Apel Chișinău au constatat lipsa încălcării dreptului lui Victor Coval la

judecarea în termen rezonabil a cauzei contravenționale, or, ședințele de judecată

în cadrul acelei cauze civile au fost stabilite consecutiv la un interval relativ mic și

rezonabil, iar amânările și întreruperile examinării cauzei au avut loc din motive

întemeiate, precum examinarea cererii de recuzare, neprezența lui Victor Coval și a

părții vătămate la ședința de judecată. La fel, procedura judiciară a fost

îndelungată, însă nu excesiv, din motive justificative, printre care aflarea

judecătorului în concediu medical, demisionarea judecătorului, acordarea

concediului de îngrijire a copilului judecătorului raportor, participarea acestuia la

ședința Colegiului pentru selecția și cariera judecătorilor.

Astfel, făcând o apreciere cumulului criteriilor în dependență de care se

apreciază rezonabilitatea termenului de examinare a cauzei, instanțele de fond au

conchis că, perioada de referință în speța dedusă judecății nu depășește limita

rezonabilității. Or, instanțele de judecată au acționat cu bună credință, cu suficientă

diligență și au întreprins toate măsurile necesare în vederea examinării rapide,

obiective și sub toate aspectele a cauzei contravenționale.

Succesiv, instanțele de fond au notat că pentru aplicabilitatea prevederilor

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, în cazul în care se pretinde despăgubirea

prejudiciilor materiale și morale, urmează să existe și să fie întrunite cumulativ

(minim o condiție), atât a circumstanțelor prevăzute de art. 6, cât și cele de la art. 3.

În acest sens, s-a constatat că Victor Coval nu întrunește condițiile impuse de

Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 pentru angajarea răspunderii Statului în urma

pretinselor acțiuni ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești. Or, în privința acestuia nu a fost emis niciun act

judecătoresc prevăzut de art. 6 din această Lege.

La 23 august 2018, Victor Coval a declarat recurs împotriva deciziei din 22

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 173-176, 177).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei;

circumstanțele constatate contravin materialelor cauzei; nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat normele de drept material.

3

În acest sens, recurentul a menționat că prima instanță eronat a ajuns la

concluzia că Ministerul Justiției nu este subiect al raportului material litigios. Or,

prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 organul care reprezintă statul pe

această categorie de dosare este Ministerul Justiției, și nu organul care a întocmit

procesul-verbal cu privire la contravenție. Chiar și așa, instanțele de fond au omis

faptul că, prin încheierea din 29 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne a

fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu.

În această ordine de idei, recurentul Victor Coval a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii

din 26 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea unei

hotărâri noi, prin care să fie admisă integral acțiunea.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Victor Coval împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost considerat admisibil și transmis Colegiului lărgit pentru examinare

în fond.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care

urmează a fi admis, casată decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 26 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea

respingerii capătului de cerere privind constatarea faptului încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral, cu

pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi în sensul admiterii parțiale a acestei

pretenții, din considerentele ce succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

Materialele cauzei atestă că, la 05 aprilie 2016, în privința lui Victor Coval a

fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție seria și numărul

48430280506673037 în baza art. 70 din Codul contravențional. Totodată, prin

decizia agentului constatator al IP Soroca din aceiași dată, lui Victor Coval i-a fost

aplicată o sancțiune contravențională sub formă de amendă în mărime de 70 unități

convenționale, echivalentul a 2 400 de lei (f.d. 12, 6, 8-9).

4

Prin hotărârea din 13 februarie 2017 a Judecătoriei Soroca, care a fost

menținută prin decizia din 05 aprilie 2017 a Curții de Apel Bălți, a fost admisă

contestația depusă de Victor Coval împotriva procesului-verbal cu privire la

contravenție seria și numărul 48430280506673037 întocmit la 05 aprilie 2016; s-a

încetat procesul contravențional intentat în privința lui Victor Coval, din motivul

nulității procesului-verbal; și s-a anulat decizia agentului constatator de sancționare

a lui Victor Coval (f.d. 6, 8-9).

În condițiile speței, Victor Coval invocă încălcarea dreptului la judecare în

termen rezonabil a contestației sale depuse împotriva procesului-verbal cu privire

la contravenție seria și numărul 48430280506673037 întocmit la 05 aprilie 2016.

În contextul dat, Colegiul reține că prin prisma art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87

din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o

cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și

repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de

prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

Aderent, alineatul (2) al aceluiași articol prescrie că, repararea prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în

măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv

persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

În acest sens, și articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale garantează respectarea drepturilor persoanei

la un proces echitabil. Sensul acestei norme acoperă un domeniu foarte larg și

include mai multe elemente: accesul liber la justiție în materie civilă și penală;

examinarea cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil; examinarea

cauzei de către un tribunal independent, imparțial stabilit prin lege; publicitatea

pronunțării hotărârilor judecătorești; prezumția nevinovăției; dreptul persoanei

acuzate de a fi informată despre natura acuzației sale, de a beneficia de înlesnirile

necesare apărării, de a avea un apărător, de a fi asistat de un interpret, dreptul la

contradictorialitatea procesului penal și egalitatea armelor în cadrul acestuia etc.

La examinarea faptului dacă a fost sau nu încălcat termenul rezonabil de

judecare a unei cauze, urmează a fi identificată dacă aceasta face parte din

categoria celor civile sau penale, trebuie evaluată rezonabilitatea duratei

procedurilor în comparație cu circumstanțele cauzei, complexitatea cauzei,

comportamentul reclamantului și al autorităților relevante, și la importanta cauzei

pentru reclamant.

Astfel, pentru a aprecia data începerii curgerii termenului de examinare a

cauzei, instanța urmează să identifice primordial dacă procedura intră în sfera

penalului în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. Pentru a determina dacă o

abatere contravențională se califică ca „penală”, în sensul Convenției, trebuie de

stabilită dacă norma care definește abaterea aparține dreptului penal, trebuie

examinată natura abaterii, precum și natura și gradul de severitate ale pedepsei care

a fost aplicată persoanei în cauză, luând în considerație obiectul și scopul

articolului 6 al Convenției. La acest capitol, Înalta Curte de la Strasbourg a

reamintit că aceste criterii sunt alternative, și nu cumulative, iar pentru ca articolul

5

6 să devină aplicabil, este suficient ca abaterea în cauză să fie, prin natura sa,

„penală” din punctul de vedere al Convenției sau ar trebui să facă persoana în

cauză pasibilă de o sancțiune care, datorită naturii sale și gradului de severitate,

ține, de obicei, de domeniul „penal” (cauza Ziliberberg c. Moldovei, hotărârea din

01 februarie 2005, § 29, 31).

Colegiul notează că, în speța de bază, reclamantul a fost sancționat cu amendă

contravențională, care în esență nu a avut scopul de compensare materială pentru

un prejudiciu, dar de a pedepsi și de a preveni. În acest sens este important de

subliniat că, caracterul punitiv este, tradițional, caracteristica distinctivă a

pedepselor penale (cauza Ozturk c. Germaniei, § 53].

În această ordine de idei, având în vedere faptul că, caracterul general al legii

contravenționale și scopul pedepselor, care este atât de a pedepsi, cât și de a

preveni, sunt suficiente pentru a arăta că, în sensul articolului 6 al Convenției,

Colegiul deduce că, abaterea de care a fost acuzat Victor Coval poate fi privită ca o

abatere ce intră în sfera penalului în sensul articolului 6 § 1 din Convenție (cauza

Lauko c. Slovaciei, hotărârea din 2 septembrie 1998, § 58).

Succesiv, instanța de recurs învederează că, potrivit jurisprudenței naționale și

ale CtEDO, în materia penală, data curgerii termenului începe la ziua înaintării

acuzației penale, care nu obligatoriu coincide cu ziua recunoașterii în calitate de

bănuit, învinuit, sau ziua unui alt act de procedură, prin care persoanei i se

recunoaște oficial o altă calitate de acuzat, și se termină odată cu o hotărâre

definitivă prin care s-a soluționat fondul acuzației.

Începutul termenului procedurii urmează a fi calculat din ziua intrării

dosarului în instanță, iar data expirării termenului survine odată ce a devenit

definitivă hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat fondul acuzației.

În speță, începutul termenului procedurii urmează a fi calculat din 20 aprilie

2016 când a fost înregistrată cauză în instanța de judecată, or, această dată este

confirmată însăși prin numărul dosarului 46-5r-948-20042016, atribuit de în

Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor, unde ultima combinație de cifre

reprezintă data calendaristică când a fost efectuată acțiunea. Totodată, data

expirării termenului procedurii judiciare este ziua de 05 aprilie 2017, când a fost

adoptată și pronunțată decizia Curții de Apel Bălți și în baza căreia a devenit

irevocabilă hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat fondul acuzației.

Coroborând circumstanțele constatate și relevate supra, Colegiul vădește

procedura judiciară de examinare a contestației depuse de Victor Coval împotriva

procesului-verbal cu privire la contravenție seria și numărul 48430280506673037

întocmit la 05 aprilie 2016 a durat de la din 20 aprilie 2016 și până la 05 aprilie

2017, ceea ce presupune 11 luni și 16 zile.

În această ordine de idei, Colegiul constată că, instanțele inferioare eronat au

constatat netemeinicia prezentei acțiuni în partea constatării faptului încălcării

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei. Or, în conformitate cu articolul

454 (1) din Codul contravențional, cauza contravențională se judecă în termen de

30 de zile de la data intrării dosarului în instanță.

Respectiv, prin prisma acestei norme legale, care are un caracter imperativ,

Victor Coval avea o speranță legitimă în partea examinării contestației sale în

termenul legal de 30 de zile, prevăzut de lege, și nicidecum nu în 11 luni și 16 zile.

6

Mai mult decât atât, analizând materialele din dosarul contravențional,

anexate la raportul prezentat de Judecătoria Soroca (f.d. 54-99), Colegiul atestă că

partea pârâtă – Ministerul Justiției, în sarcina cui este pusă probațiunea în partea

lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, nu a

dovedit faptul necesității perioadei atât de îndelungate de judecare a cauzei. Or, la

acestea lipsesc încheieri, adoptate în conformitate cu prevederile art. 454 alin. (2)

din Codul contravențional, care să certifice existența temeiurilor rezonabile de a

prelungi termenul de judecare a cauzei.

În ceea ce privește comportamentul reclamantului, instanța de recurs

apreciază că, aceasta a avut un rol mai mult neutru, decât activ, deoarece acesta nu

s-a prezentat la majoritatea ședințelor de judecată și nu a contribuit la examinarea

cauzei în termeni cât mai restrânși. Însă, această circumstanță nu a constituit un

temei viabil de a încălca termenul de 30 de zile de judecare a cauzei și a-l prelungi

arbitrar, în lipsa unor temeiuri rezonabile și a unor încheieri motivate. Iar,

neprezența contestatarului Victor Coval în ședința de judecată putea fi sancționată

procedural, inclusiv cu judecarea cauzei în absența acestuia. Or, conform art. 455

alin. (3) din Codul contravențional, neprezentarea în ședință a făptuitorului sau a

victimei, legal citate, fără motive întemeiate nu împiedică judecarea cauzei

contravenționale.

În corolar, Colegiul remarcă și faptul că, procedura judiciară de examinare a

contestației depuse de Victor Coval nu a avut o complexitate ridicată, deoarece nu

a necesitat audierea unor martori, efectuarea unei expertize sau întreprinderea altor

acțiuni procedurale ce ar fi durat în timp. Perioada excesivă de examinare a

acesteia datorându-se unor circumstanțe ce nu pot fi imputate exclusiv

reclamantului, ci și comportamentului agentului constatator (care nu s-a prezentat

la o ședință de judecată), a victimei și nu în ultimul rând al autorității judecătorești,

or, în speță, din diferite motive, cauza a fost redistribuită de 4 ori.

Luând în considerare complexitatea cauzei și durata judecării acesteia timp de

11 luni și 16 zile (20 aprilie 2016 – 05 aprilie 2017), comportamentul autorităților

relevante (instanțele judecătorești naționale) și miza pentru reclamant, se deduce

că, acestuia i-a fost violat dreptul la examinare în termen rezonabil a cauzei, drept,

garantat de articolul 6 § 1 din Convenție și de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Conjunctura relevată atestă necesitatea constatării faptului încălcării dreptului

lui Victor Coval la judecare în termen rezonabil a contestației depuse împotriva

procesului-verbal cu privire la contravenție seria și numărul 48430280506673037

întocmit la 05 aprilie 2016 de agentul constatator al IP Soroca.

Subsecvent, Colegiul taxează că, în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 87 din 21 aprilie 2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării

unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului

moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Prin prisma articolului 2 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011,

prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se

repară indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală,

7

a organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de

stat debitoare.

Alineatele (4) și (6) ale aceluiași articol consemnează că, prejudiciul cauzat de

o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a delegat atribuții de autoritate

publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se repară de

către stat. Reparația prejudiciului se face de la bugetul de stat. Mărimea reparației

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se

stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de

circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de

pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul

reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată și

a autorităților relevante, de durata încălcării și de importanța procesului pentru

reclamant.

La caz, Colegiul apreciază ca fiind nejustificată revendicarea lui Victor Coval

privind încasarea sumei de 20 000 de lei cu titlu de satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil,

și care este excesivă în raport cu sumele acordate de către Curtea Europeană și

instanțele naționale în spețe similare.

În acest sens este relevant că, sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi

pusă doar pe seama pârâtului Ministerul Justiției, reclamantul urmând să-și

motiveze prin argumente verosimile în cererea de chemare în judecată, cât și în

cadrul dezbaterilor judecătorești, suferințe morale (psihice sau fizice) care le-a avut

de suferit prin neexaminare în termen rezonabil a contestației sale împotriva

procesului-verbal cu privire la contravenție seria și numărul 48430280506673037

întocmit la 05 aprilie 2016 de agentul constatator al IP Soroca, și prin ce s-au

manifestat aceste suferințe.

Totodată, acesta urma să administreze probe pertinente, care să nu pună la

îndoială concluziile referitoare la existența prejudiciului cauzat, prin care să-și

justifice cuantumul acestei pretenții. Or, conform prevederilor art. 118 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe

care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune

altfel.

Astfel, raportând circumstanțele de fapt constatate și expuse supra, la normele

legale ce guvernează raportul material-litigios, luând în considerație perioada de 11

luni și 16 zile (20 aprilie 2016 – 05 aprilie 2017) de judecarea a contestației lui

Victor Coval, comportamentul autorităților relevante (instanțele judecătorești

naționale) și miza pentru reclamant, Colegiul consideră că suma de 2 000 (două

mii) de lei este o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat acestuia prin

violarea dreptului său la judecare în termen rezonabil a contestației sale depuse

împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție seria și numărul

48430280506673037 întocmit la 05 aprilie 2016 de agentul constatator al IP

Soroca.

În altă ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind lipsite de suport argumente

invocate de recurent în partea netemeiniciei soluțiilor instanțelor inferioare de a

respinge acțiunea în partea reparării prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

8

organelor de poliție. Or, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, și Curtea de Apel

Chișinău just au ajuns la concluzia că Victor Coval nu întrunește condițiile impuse

de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 pentru angajarea răspunderii Statului în

urma pretinselor acțiuni ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și

ale instanțelor judecătorești.

La caz, instanța de recurs atestă că pentru aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998, în cazul în care se pretinde despăgubirea

prejudiciilor materiale și morale, urmează să existe și să fie întrunite cumulativ

(minim o condiție), atât a circumstanțelor prevăzute de art. 6, cât și cele de la art. 3

din Lege. În speță, însă, în privința lui Victor Coval nu a fost emis niciun act

judecătoresc prevăzut la art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Din considerentele menționate supra, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

necesității admiterii recursului declarate de Victor Coval, casării deciziei din 22

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 26 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea respingerii capătului de cerere

privind constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a

cauzei și repararea prejudiciului moral, cu pronunțarea în această parte a unei

hotărâri noi în sensul admiterii parțiale a acestei pretenții.

În conformitate art. 445 alin. (1) lit. b) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Victor Coval împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 22 mai 2018.

Se casează decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

26 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, adoptate în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Coval

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de poliție, constatarea faptului încălcării

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului

moral, în partea respingerii capătului de cerere privind constatarea faptului

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral, și în această parte se pronunță o hotărâre nouă, prin care:

Se admite parțial acțiunea depusă de Victor Coval împotriva Ministerului

Justiției, intervenient accesoriu Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral.

Se constată faptul încălcării dreptului lui Victor Coval la examinarea în

termen rezonabil a contestației depuse împotriva procesului-verbal cu privire la

contravenție seria și numărul 48430280506673037 întocmit la 05 aprilie 2016 de

agentul constatator al IP Soroca.

Se încasează de la bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor, prin

intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Victor Coval suma de 2 000

9

(două mii) de lei cu titlu de satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat

prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei.

În rest, decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 26

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, se mențin fără modificări.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

10