2ra-2246/18 — încasarea prejudiciului material cauzat de animale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului material cauzat de animale
- Temei legal
- răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, limitele judecării apelului
2ra-2246/18 — încasarea prejudiciului material cauzat de animale (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-2246/2018
prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: E. Bancov)
instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: G. Colev, Șt. Starciuc, M. Galupa)
D E C I Z I E
12 decembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Ala Cobăneanu
Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
Galina Stratulat
examinând recursul declarat de Vasile Luca și Valeriu Caranic, reprezentați
de avocatul Elena Stănilă,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Papuc
împotriva lui Vasile Sava, Nicolae Sava, Vasile Luca, Valeriu Caranic, Sava
Tcacenco, Ștefan Tcacenco, Iacov Dimov și Anatol Todos, intervenient accesoriu
Andrian Andronachi cu privire la repararea prejudiciului material cauzat de
animale și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost
respins apelul declarat de Vasile Luca și Valeriu Caranic și a fost menținută
hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central
c o n s t a t ă :
La data de 20 iulie 2016 Sergiu Papuc a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Vasile Sava, Nicolae Sava, Valeriu Caranic, Vasile Luca cu privire la
repararea prejudiciului material cauzat de animale.
Ulterior, la 24 mai 2017 Sergiu Papuc a depus cerere suplimentară de
chemare în judecată, prin care a solicitat încasarea în mod solidar de la Vasile
Sava, Nicolai Sava, Vasile Luca, Sava Tcacenco, Ștefan Tcacenco, Anatol Todos,
Iacov Dimov, Valeriu Caranic a prejudiciului material în suma de 231 779 de lei, a
cheltuielilor de efectuare a expertizei merceologice în suma de 2 730 de lei, a
cheltuielilor de acordare a asistenței juridice în sumă de 2 000 de lei și a
cheltuielilor de achitare a taxei de stat la depunerea acțiunii în sumă de 7 095 de
lei.
În motivarea acțiunii a indicat că la data de 13 septembrie 2015, aproximativ
ora 20:20, ciobanii Valeriu Caranic și Vasile Luca, fiind în stare de ebrietate,
conducând pe timp de noapte o turmă de ovine de aproximativ 300 de capete,
încredințată lor, fiind obligați de a supraveghea animalele, proprietate a fraților
Vasile Sava și Nicolae Sava, au traversat cu turma de ovine traseul public național
R-34, în apropierea satului Cucoara, raionul Cahul.
1
Din motiv că ovinele traversau traseul printr-o zonă cu vizibilitate redusă, iar
ciobanii nu posedau îmbrăcăminte cu elemente fluorescente-reflectorizante, turma
de ovine a fost tamponată de automobilul de model „Opel Insigna”, cu număr de
înmatriculare EH817FL, condus de Andrian Andronachi, care se deplasa din
direcția or. Cantemir spre mun. Cahul.
Reclamantul a menționat că în urma accidentului automobilul a fost grav
avariat, suma prejudiciului fiind estimată, conform raportului de expertiză nr.
301015AR din 29 octombrie 2015, în mărime de 231 779,00 de lei.
Sergiu Papuc a specificat că în privința ciobanilor Valeriu Caranic și Vasile
Luca au fost întocmite procese-verbale contravenționale conform art. 242, alin. (1)
Cod contravențional, însă în continuare cauzele contravenționale au fost încetate,
din motivul lipsei faptei contravenției în acțiunile lor.
Astfel, reclamantul a accentuat că necătînd la acest fapt Curtea de Apel Cahul
prin decizia din 10 martie 2016 a constatat, totuși, că Valeriu Caranic a admis
încălcări a regulilor circulației rutiere la traversarea drumului cu turma de ovine,
însă agentul constatator eronat a calificat acțiunile acestuia în baza art. 242 alin. (1)
Cod contravențional.
Reclamantul a solicitat încasarea în mod solidar de la Vasile Sava, Nicolae
Sava, Vasile Luca, Valeriu Caranic, Sava Tcacenco, Ștefan Tcacenco, Iacov
Dimov și Anatol Todos în folosul său a sumei de 231 779 de lei cu titlu de
prejudiciul material, a sumei de 2 730 de lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea
expertizei merceologice, a sumei de 2 000 de lei cu titlu de cheltuieli de acordare a
asistenței juridice și a sumei de 7 095 de lei cu titlu de cheltuieli pentru achitarea
taxei de stat la depunerea acțiunii.
Prin hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a
fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Papuc; a fost
încasat în mod solidar de la Valeriu Caranic și Vasile Luca în beneficiul lui Sergiu
Papuc suma de 231 779 de lei cu titlu de prejudiciul material, suma de 2 730 de lei
cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei merceologice, suma de 2 000 de
lei cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice și suma de 6 953,37 de
lei cu titlu de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii, iar în
total a fost încasată suma de 243 462,37 de lei. În rest cererea de chemare în
judecată a fost respinsă.
La 03 octombrie 2017, Valeriu Caranic și Vasile Luca au depus cerere de
apel împotriva hotărârii primei instanțe și au solicitat casarea acesteia cu emiterea
unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Comrat a fost respins apelul
declarat de Valeriu Caranic și Vasile Luca și a fost menținută hotărârea din 28
septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.
La 03 septembrie 2018, Valeriu Caranic și Vasile Luca, reprezentați de
avocatul Elena Stănilă, prin intermediul oficiului poștal, au depus cerere de recurs
împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și au solicitat
casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului au indicat că consideră neîntemeiată și ilegală decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele de judecată au
examinat superficial cauza, fără a reține spre examinare argumentele și probele
prezentate în susținerea poziției lor, precum și au aplicat și interpretat eronat
normele de drept material, aplicabile speței.
2
Au reiterat în susținerea recursului motive de fapt și de drept similare celor
invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la 31 mai 2018.
Reprezentantul recurenților, avocatul Elena Stănilă, a recepționat copia
deciziei motivate la data de 29 iunie 2018.
Astfel, reținând că zile de 28, 29 și 30 august 2018, prin hotărârea nr. 844 din
20 august 2018 a Guvernului RM au fost declarate zile libere, recursul, declarat la
data de 03 septembrie 2018, este în termen.
În conformitate cu art. 440, alin. (2) Cod de procedură civilă, recursul înaintat
de Vasile Luca și Valeriu Caranic, reprezentați de avocatul Elena Stănilă, prin
încheierea din 14 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost considerat
admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători pentru
examinarea fondului recursului.
Conform art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără
înștiințarea participanților la proces.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și
care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei
spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445, alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,
după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia
instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură
dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor
încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului
doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 239 Cod de procedură, hotărârea judecătorească
trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe
circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de
judecată.
În conformitate cu art. 122 alin. (1) Cod de procedură civilă, circumstanțele
care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot
fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.
Conform art. 6 alin. (1) dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, orice persoană are
dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a
cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va
hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.
Din materialele cauzei rezultă că la data de 13 septembrie 2015, aproximativ
la ora 20:20, ciobanii Valeriu Caranic și Vasile Luca, fiind în stare de ebrietatea
alcoolică, conducând pe timp de noapte o turmă de ovine de aproximativ 300 de
capete, care le-a fost încredințată pentru supraveghere, proprietate a fraților Vasile
3
Sava și Nicolae Sava, au mânat turma de ovine pentru traversarea traseului, turma
de ovine fiind tamponată de automobilul de model „Opel Insigna”, cu numărul de
înmatriculare EH817FL, proprietate a lui Sergiu Papuc, însă condus de Andrian
Andronachi.
În urma incidentului rutier în privința lui Valeriu Caranic și Vasile Luca au
fost întocmite procese-verbale cu privire la contravenție la data de 16 septembrie
2015 în baza art. 242 alin. (1) Cod contravențional, ambii fiind amendați cu câte 40
unități convenționale, ceea ce constituie 800 de lei.
De asemenea, conform raportului de expertiză merceologică cu nr. 301015AR
întocmit la 29 octombrie 2015, prejudiciul material cauzat automobilului a fost
estimat la suma de 231 799 de lei.
Prin hotărârile din 01 decembrie 2015 și 10 decembrie 2015 a Judecătoriei
Cahul, procesele contravenționale intentate în baza art. 242 alin. (1) Cod
contravențional în privința lui Valeriu Caranic și Vasile Luca au fost încetate din
motivul lipsei faptului contravenției în acțiunile acestora.
Prin decizia din 31 martie 2016 a Curții de Apel Cahul a fost admis recursul
înaintat de agentul constatator și a fost casată integral hotărârea din 01 decembrie
2015 a Judecătoriei Cahul prin care a fost admisă contestația depusă de Vasile
Luca și încetată cauza contravențională în privința acestuia din lipsa faptului
contravenției.
Prin decizia din 10 martie 2016 a Curții de Apel Cahul a fost respins recursul
înaintat de agentul constatator și a fost menținută hotărârea din 10 decembrie 2015
a Judecătoriei Cahul, prin care a fost admisă contestația depusă de Valeriu Caranic
împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție întocmit în baza art. 242 alin.
(1) Cod contravențional.
Urmare a accidentului rutier, Sergiu Papuc s-a adresat cu acțiune în instanță și
a solicitat încasarea în mod solidar de la Vasile Sava, Nicolae Sava, Vasile Luca,
Valeriu Caranic, Sava Tcacenco, Ștefan Tcacenco, Iacov Dimov și Anatol Todos a
sumei de 231 779 de lei cu titlu de prejudiciul material, a sumei de 2 730 de lei cu
titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei merceologice, a sumei de 2 000 de
lei cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice și a sumei de 7 095 de
lei cu titlu de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii.
Prima instanță fiind investită cu judecarea cauzei în fond a ajuns la concluzia
temeiniciei parțiale a acțiunii, admițând-o parțial cu încasarea în mod solidar de la
Valeriu Caranic și Vasile Luca în beneficiul lui Sergiu Papuc a sumei de 231 779
de lei cu titlu de prejudiciul material, a sumei de 2 730 de lei cu titlu de cheltuieli
pentru efectuarea expertizei merceologice, a sumei de 2 000 de lei cu titlu de
cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice și a sumei de 6 953,37 de lei cu titlu
de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii și stabilind în acest
sens că Valeriu Caranic și Vasile Luca dețineau paza juridică a animalelor, care au
cauzat prejudiciul automobilului de model „Opel Insigna”, cu nr. de înmatriculare
EH817FL, prin prisma art. 1398 și 1411 Cod civil.
La fel prima instanță a făcut referire la prevederile pct. 111 din Regulamentul
Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009,
care statuează că animalele izolate sau în turmă (cireadă) pot fi mânate pe
drumurile publice, de regulă pe timp de zi, numai de însoțitori (ciobani etc.). În
cazul în care acestea sânt mânate pentru traversarea drumului public sau prin
trecerea la nivel cu calea ferată, este necesară existența unui număr suficient de
4
însoțitori, dar nu mai puțin de trei. Izolat, animalele (câte cel mult două la însoțitor)
pot fi conduse de frâu. Turmele mari trebuie fracționate în grupuri compacte și
bine separate între ele, ținând cont de numărul însoțitorilor, astfel încât să se creeze
spații suficiente, care ar permite circulația fluentă și în siguranță a celorlalți
participanți la trafic. Este interzisă, în prezența altor căi, mânarea animalelor pe
drumul cu îmbrăcămintea carosabilului asfaltică sau ciment-beton. În cazul în care
sânt mânate pe drumul public, animalele și însoțitorii acestora trebuie să circule pe
acostamentul din partea stângă a drumului, iar în lipsa acestuia, cât mai aproape de
marginea stângă a carosabilului, în întâmpinarea fluxului de vehicule. În caz de
mânare pe timp de noapte sau în condiții de vizibilitate redusă, însoțitorii de
animale trebuie să poarte îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante.
Judecând cauza în ordine de apel, instanța de apel a menținut soluția
pronunțată de prima instanță.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel Valeriu Caranic și Vasile Luca,
reprezentați de avocatul Elena Stănilă, au declarat recurs.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție, verificând legalitatea deciziei atacate, a constatat că, instanța
de apel a încălcat normele de drept procedural.
În conformitate cu art. 118 alin. (3) Codul de procedură civilă, circumstanțele
care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de
instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor
participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce
urmează a fi aplicate.
În conformitate cu art. 130 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța
judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea
multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și
interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) Codul de procedură civilă, instanța
de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,
instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea
primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță
pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate
suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție relevă că decizia instanței de apel a fost adoptată arbitrar, fără
o apreciere a argumentelor și probelor invocate de apelanți, iar faptul dat indică
incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural,
precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a cauzei
deduse judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii
contestate.
În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 1411
alin. (1) Cod civil, care statuează că proprietarul unui animal sau persoana care se
servește de animal în timpul serviciului răspunde de prejudiciul cauzat de acesta,
fie că se afla în paza sa, fie că a scăpat de sub pază. Obligația reparației nu apare
dacă prejudiciul a fost cauzat de un animal domestic predestinat activității
profesionale, de întreprinzător sau obținerii de mijloace pentru întreținerea
5
proprietarului, iar proprietarul animalului a asigurat grija cuvenită pentru
supravegherea animalului, sau dacă dauna s-a produs chiar și în cazul manifestării
unei asemenea griji.
În interpretarea corectă a normei de drept enunțate este de înțeles că
răspunderea menționată în art. 1411 Cod civil se aplică numai în cazul
prejudiciului cauzate de animalele care se află în paza juridică a unei persoane,
asupra lor putând fi exercitată o putere de direcție, control și supraveghere. Din
această categorie fac parte animalele care pot fi apropiate într-o formă oarecare și
care pot fi efectiv supravegheate, și anume – animalele domestice, indiferent de
specie, precum și animalele sălbatice care trăiesc în stare de captivitate, din
grădinile zoologice, circuri, etc.
Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale revine persoanei care la
momentul cauzării prejudiciului avea paza juridică a animalului. Prin paza juridică
se înțelege puterea de direcție, control și supraveghere pe care o persoană o poate
exercita asupra unui animal, adică posibilitatea „păzitorului juridic” de a stăpâni și
utiliza direct și personal sau prin intermediul persoanelor.
Paza juridică decurge, de regulă, din dreptul pe care îl are o persoană de a se
folosi de animalul respectiv, care implică prerogativa de comandă, direcție și
supraveghere asupra animalului. Aici putem atribui proprietarul animalului ori
persoana căreia proprietarul i-a transmis folosința animalului în temeiul unui drept
de uzufruct, al unui contract de locațiune, comodat etc. Există însă situații când un
animal cauzează o daună aflându-se, de fapt, în puterea de direcție, control și
supraveghere a unei persoane fără nici un temei legitim, împotriva voinței
păzitorului de drept al acestuia, cum ar fi cazul celui ce a furat animalul. În acest
caz prejudiciul va fi reparat de persoana care și-a însușit fără un temei juridic
puterea de direcție, control și supraveghere independentă a animalului altuia.
Persoana care deține paza juridică a animalului răspunde pentru prejudiciul
cauzat indiferent de vinovăția sa, deoarece art. 1411 Cod civil nu conține o
reglementare specială privind posibilitatea acesteia de a proba contrariul, spre a
înlătura temeiurile răspunderii. În situația în care prejudiciul a fost cauzat de un
animal domestic predestinat activității profesionale, de întreprinzător sau obținerii
de mijloace pentru întreținerea proprietarului, legiuitorul instituie prezumția de
vinovăție a acestuia.
Proprietarul se poate exonera de răspundere în acest caz dovedind că a
manifestat grija cuvenită pentru supravegherea animalului și cu toate acestea dauna
s-a produs.
Distinct de aceste constatări, Colegiul consideră că instanța de apel nu a
examinat multiaspectual cauza, contrar normelor procedurale, deoarece pe de o
parte se insistă că Vasile Luca și Valeriu Caranic au încălcat prevederile pct. 111
din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin hotărârea nr. 357 din 13 mai
2008 a Guvernului RM, dar pe de altă parte nu s-au apreciat acțiunile șoferului
autovehiculului prin prisma pct. 45 din Regulamentul circulației rutiere, aprobat
prin hotărârea nr. 357 din 13 mai 2008 a Guvernului RM, care statuează că
conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză
stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce
influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să
prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile
încărcăturii; d) situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole
6
care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să
oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.
Astfel, la examinarea cauzei nu s-a stabilit dacă automobilul se deplasa
regulamentar, nu s-a stabilit care a fost limita de viteză cu care se deplasa
autovehiculul, nu s-a stabilit care urma a fi limita de viteză pe segmentul dat de
drum, nu s-a stabilit dacă șoferul în cazul în care a apărut obstacolul, în limita
vizibilității a redus viteza sau a încercat să oprească, pentru a nu pune în pericol
siguranța traficului.
Or, în speță, se reține conform proceselor-verbale de audiere a martorilor că
Valeriu Caranic și Vasile Luca au declarat că autoturismul de model „Opel
Insigna” se deplasa cu viteză excesivă, nu a încetinit în momentul în care a apărut
obstacolul precum și nici nu a încercat să evite impactul, necătînd la faptul că
Vasile Luca lumina cu lanterna în direcția de deplasare a autovehiculului. Iar, la
examinarea cauzei instanța de apel urma să aprecieze cui aparține vinovăția în
cauzarea prejudiciului, în cazul în care în rezultatul accidentului rutier a fost cauzat
un prejudiciu material atât proprietarului autovehiculului cât și proprietarilor
ovinelor, deoarece în rezultatul accidentului rutier au pierit 37 de ovine și au fost
rănite 5 ovine.
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, cele descrise cert indică
la examinarea superficială a apelului, deoarece prezintă relevanță și folosirea
criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând
din specificul acestuia și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de
dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt, or, concluzia instanței de
apel este rezultatul examinării superficiale, arbitrare a litigiului dedus judecății.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție reiterează că, instanța de apel avea obligația, rezultând din
prevederile art. 373 alin. (1) Cod de procedură civilă, de a verifică, în limitele
cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în ceea privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea
legii în primă instanță.
Sub aspectul celor relatate se constată că, soluția instanței de apel nu conține o
argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la
care s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul
judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia hotărârii contestate
cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.
Or, instanțele de judecată ierarhic inferioare, soluționând cauza, urmau să ia
în considerare pretențiile reclamantului, argumentele invocate în cererea de
chemare în judecată și apel, motivele de fapt și de drept, probele prezentate,
argumentele și obiecțiile participanților la proces, dar nicidecum să modifice, din
oficiu, obiectul acțiunii. Modificarea obiectului acțiunii, din oficiu, de către
instanța de apel și prima instanță a dus la soluționarea greșită a cauzei, recurentul
fiind lăsată fără un răspuns la problema invocată în cererea sa.
Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține o
argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la
care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul
judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii
atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.
7
În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să
menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate
motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul
determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a
faptelor supuse examinării.
De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să
nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele
esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și
simplu concluziile uneia dintre părți.
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, eroarea
judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge
la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a
trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele
menționate și, reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată,
respectând dreptul garantat al părților la un proces echitabil.
În conformitate cu art. 432, 442, 445 alin. (1) lit. c), alin. (3) Cod de
procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
Se admite recursul declarat de Vasile Luca și Valeriu Caranic, reprezentați de
avocatul Elena Stănilă.
Se casează integral decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Comrat, în cauza
civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Papuc împotriva lui
Vasile Sava, Nicolae Sava, Vasile Luca, Valeriu Caranic, Sava Tcacenco, Ștefan
Tcacenco, Iacov Dimov și Anatol Todos, intervenient accesoriu Andrian
Andronachi cu privire la repararea prejudiciului material cauzat de animale și
încasarea cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de
Apel Comrat, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Ala Cobăneanu
Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
Galina Stratulat
8