2ra-1632/18 — repararea prejudiciului material si incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-1632/18 — repararea prejudiciului material si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1632/18

prima instanță, Judecătoria Cahul, sediul Cantemir (T. Berdilă)

instanța de apel, Curtea de Apel Cahul (V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)

D E C I Z I E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de către Vadim Croitoru, reprezentat de avocatul

Gheorghe Josu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Vamal Cahul

(succedat în drepturi de Biroul Vamal Sud) împotriva lui Vadim Croitoru cu privire

la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a admis

apelul declarat de Biroul Vamal Sud, s-a casat integral, hotărârea din data de

28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir și s-a pronunțat o nouă

hotărâre, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Vamal

Sud împotriva lui Vadim Croitoru cu privire la încasarea prejudiciului material și a

cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La data de 16 august 2016, Biroul Vamal Cahul a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vadim Croitoru cu privire la încasarea prejudiciului material

și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul, Biroul Vamal Cahul a indicat că, la data de

18 decembrie 2015, Vadim Croitoru, în timp ce își exercita atribuțiile de serviciu, în

cadrul echipelor mobile Sud, conform ordinului de misiune a echipei mobile nr.07,

pe intinerariul Basarabeasca - Ceadîr-Lunga, cu autoturismul de serviciu, de model

Dacia Duster cu nr./î XXXX, în jurul orelor 16.15, în apropierea satului Chiriet -

Lunga, deplăsîndu-se cu viteză sporită, după mijlocul de transport de model Volvo

S40, care nu a stopat la somația echipajului mobil, din cauza carosabilului deteriorat

și a vitezei depășite, intrând în cotitură, mijlocul de transport de model Dacia Duster

nr/î XXXX, la volanul căruia se afla Vadim Croitoru, a derapat de pe traseu.

1

Reclamantul, Biroul Vamal Cahul a menționat că, Vadim Croitoru a fost

recunoscut vinovat în săvîrșirea accidentului rutier menționat supra și conform

procesului verbal cu privire la contravenție din 20 decembrie 2015 a fost sancționat

pentru depășirea vitezei, în baza art. 242 alin.(2) Cod contravențional și i-a fost

aplicată sancțiunea, sub formă de amendă, în mărime de 1 000 lei și 6 puncte de

penalizare.

Reclamantul a invocat că, prin comiterea accidentului, a fost deteriorat mijlocul

de transport de model Dacia Duster nr/î XXXX, fiindu-i astfel cauzat Biroului Vamal

Cahul un prejudiciu material, în mărime de 75 143, 00 lei.

La fel, reclamantul a indicat că, mijlocul de transport de model Dacia Duster nr/î

XXXX, a fost repartizat la data de 18 decembrie 2015, în baza ordinului de misiune

nr. 07 din 18 decembrie 2015, pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu echipajului

mobil al SEM Sud, iar la volanul automobilului menționat se afla Vadim Croitoru.

Reclamantul, Biroul Vamal Cahul a invocat că, conform contractului de

răspunderea materială deplină nr.03 din 17 martie 2014, încheiat între Vadim Croitoru

și Biroul Vamal Cahul, salariatul își asumă răspunderea materială individuală deplină

pentru asigurarea integrității valorilor transmise lui de către angajator și se obligă să

aibă o atitudine gospodărească față de valorile transmise, să ia măsuri de prevenire a

prejudiciului și să informeze la timp angajatorul despre toate circumstanțele care

amenință integritatea valorilor ce i-au fost transmise.

Totodată, reclamantul a menționat că, punctele 104-105 ale ordinului Serviciului

Vamal nr. 435-0 din 08 octombrie 2014 cu privire la aprobarea Regulamentului

privind planificarea, organizarea și desfășurarea activității echipelor mobile prevăd

încetarea urmăririi, în caz de pericol iminent. Respectiv, reclamantul a indicat că,

Vadim Croitoru a manifestat o atitudine neglijentă față de viața și sănătatea personală,

a altor membri a echipei și a bunurilor Serviciului Vamal.

Reclamantul, Biroul Vamal Cahul a invocat că, lui Vadim Croitoru i-a fost

aplicată sancțiune disciplinară, mustrare în temeiul art.26 lit. c) Legea serviciului în

organele vamale nr.1150 din 20.07.2000, fiind constatată vinovăția acestuia în

producerea accidentului, sus menționat.

De asemenea, reclamantul a menționat că, în scopul soluționării pe cale amiabilă

a litigiului dedus judecății, a expediat în adresa lui Vadim Croitoru o cerere prealabilă,

care nu a fost soluționată de pîrît.

Prin urmare, reclamantul, Biroul Vamal Cahul și-a întemeiat acțiunea în baza

prevederilor art. 333, 337 și 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii și a solicitat încasarea

din contul lui Vadim Croitoru a sumei de 75 143 lei, cu titlu de prejudiciu material,

a sumei de 1 880 lei, cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei merceologice

și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Biroul Vamal Cahul a depus cerere de majorare a pretențiilor, prin care

a solicitat, suplimentar celor indicate în cererea inițială, încasarea din contul lui

Vadim Croitoru în beneficiul Biroului Vamal Cahul, a sumei de 960 lei, cu titlu de

cheltuieli pentru traducere.

Suplimentar, celor invocate în cererea de chemare în judecată, reclamantul,

Biroul Vamal Cahul a menționat că, în temeiul încheierii din 01 septembrie 2016 a

Judecătoriei Cantemir, prin care i s-a comunicat despre necesitatea prezentării

traducerilor copiilor de pe înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată, în

2

limba de stat, reclamantul a achitat biroului de traduceri, suma de 960 lei, conform

facturii cu nr. 16-10504 din 12 septembrie 2016.

Respectiv, Biroul Vamal Cahul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art.

333, 337 și 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii și art. 1398 și 1410 Cod civil.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir

s-a repins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Vamal

Cahul împotriva lui Vadim Croitoru cu privire la încasarea prejudiciului material

cauzat angajatorului.

Iar, prin decizia din 12 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul s-a admis apelul

declarat de către Biroul Vamal Sud. S-a casat integral, hotărârea din data de

28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, cu emiterea unei noi

hotărâri, după cum urmează: S-a admis acțiunea depusă de Biroul Vamal Sud. S-a

încasat din contul lui Vadim Croitoru în beneficiul Biroului Vamal Sud suma în

mărime de 75 143 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 2 419 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată. S-a încasat din contul lui Vadim Croitoru în beneficiul statului

suma de 3 495 lei, cu titlu de taxă de stat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 12 aprilie 2018

a Curții de Apel Cahul, a fost expediată participanților la proces, la 25 aprilie 2018,

conform informației anexate la materialele cauzei (f.d.196) și a fost recepționată de

avocatul Gheorghe Josu, la 14 mai 2018, conform trimiterii poștale

DS3909112938AS (f.d.201).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că, recursul a fost declarat

de Vadim Croitoru, reprezentat de avocatul Gheorghe Josu, la 21 iunie 2018, prin

intermediul oficiului poștal, cu respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod

de procedură civilă.

Prin cererea de recurs, recurentul, Vadim Croitoru, reprezentat de avocatul

Gheorghe Josu a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 12 aprilie 2018 a

Curții de Apel Cahul și menținerea hotărârii din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei

Cahul, sediul Cantemir.

În motivarea cererii de recurs, recurentul, Vadim Croitoru a indicat că, Biroul

Vamal Cahul, în motivarea cererii de apel nu face trimitere doar la contractul cu

privire la răspundere materială a angajatului, ci și la prevederile art. 333, 337-339,

343 Codul muncii, și anume asupra faptului că, prima instanță eronat nu a aplicat art.

339 Codul muncii. De fapt, organul vamal, prin cererea suplimentară de concretizare

a acțiunii, a solicitat instanței de judecată examinarea cauzei civile conform normelor

de drept civil, stabilite la art. 1398 alin. (l)-(2), art. 1410, art. 1424 Cod civil, dar nu

a prevederilor Codului muncii.

Recurentul, Vadim Croitoru a menționat că, instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia aplicată, și anume art.334, 336, 337, 341 ale Codului muncii, dar a aplicat

legea care nu trebuia aplicată, și anume art.338 alin (l) lit. c) și art.342 ale Codului

muncii, interpretând eronat prevederile art.339 Codul muncii.

Recurentul a invocat că, relațiile dintre Vadim Croitoru și Biroul Vamal Sud sunt

relații de muncă, care sunt reglementate de Codul muncii și conform prevederilor

3

art.334 Codul muncii, acesta a acționat în limita riscului normal de producție, iar în

caz, că intimatul a considerat că nu este un risc normal de producție, răspunderea

materială a recurentului poate fi doar în limita unui salariu mediu.

Mai mult, recurentul a indicat că, din ancheta de serviciu reiese că, acțiunile

colaboratorilor Serviciului echipe mobile Sud ,inclusiv a lui Vadim Croitoru au fost

apreciate, ca neintenționate.

Recurentul, Vadim Croitoru, a menționat că, instanța de apel nu a dat apreciere

faptului că, acesta a fost sancționat pentru depășirea limitei de viteză în baza art. 242

alin. (2) Cod contravențional, care este o contravenție din imprudență.

La fel, recurentul a invocat că, instanța de apel a interpretat eronat art. 338 Codul

muncii, ori nici una din condițiile menționate în această prevedere legală nu este

aplicabilă litigiului dedus judecății.

Cu referire la aplicarea de către instanța de apel a prevederilor art. 338 alin. (1)

lit. c) Codul muncii, recurentul a indicat că, urmau să fie întrunite 2 condiții. Dar, în

litigiul dedus judecății nu se întrunesc aceste condiții, și anume, prejudiciu nu a fost

cauzat în urma acțiunilor culpabile, dar din imprudență, iar acțiunile culpabile a lui

Vadim Croitoru nu au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, deoarece așa hotărâre

nu există.

Recurentul, Vadim Croitoru a mai menționat că, funcția pe care o deține nu este

inclusă în Nomenclatorul funcțiilor deținute și lucrărilor executate de către salariații

cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială

individuală deplină pentru neasigurarea integrității valorilor transmise, aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 449 din 29 aprilie 2004.

Respectiv, recurentul a invocat că, instanța de apel a făcut concluzii

contradictorii cu referire la contractul de răspundere materială deplină, și anume a

indicat că, deși între Biroul Vamal Cahul și Vadim Croitoru, nu poate exista un

contract de răspundere materială, cum este contractul nr. 3 din 17 martie 2014, acest

fapt nu constituie temei de a fi respinsă ca neîntemeiată, acțiunea depusă.

La fel, recurentul, Vadim Croitoru a indicat că, Biroul Vamal Sud nu a stabilit

prejudiciul cauzat în baza art. 341 Codul muncii. Or, conform datelor contabile a

Biroului Vama Sud, prezentate instanței de judecată, uzura mijlocului de transport de

model Dacia Duster, n/î XXXX, este de 113 778,63 lei, din prețul automobilului de

265 483,50 lei, ceia ce constituie 42,85%, dar conform concluziei expertului, uzura

este indicată în mărime de 16,l%, ceia ce denotă un calcul greșit al prejudiciului.

Recurentul a invocat că, raportul de expertiză nr.070616AR, întocmit la data de

06 iunie 2016, nu poate servi ca mijloc de probă, deoarece a fost întocmit în lipsa lui,

fără înștiințarea acestuia.

Recurentul, Vadim Croitoru a indicat că, instanța de apel eronat a constatat că,

ancheta de serviciu, privind stabilirea faptului încălcării disciplinei muncii, prevăzută

la art.208 al Codului muncii este aceeași anchetă de serviciu prevăzută la art.342 al

Codului muncii, care nu a fost efectuată, fiind obligatorie.

La fel, recurentul a menționat că, instanța de apel incorect a încasat cheltuielile

de judecată, deoarece reieșind din prevederile art.348 al Codului muncii, litigiul dedus

judecății este un litigiu individual de muncă privind executarea contractului

individual de muncă și conform prevederilor art.353 al Codului muncii, salariatul este

scutit de plata taxei de stat.

4

La data de 19 iulie 2018, în adresa intimatului, Biroului Vamal Sud a fost

expediată copia recursului declarat de către Vadim Croitoru, reprezentat de avocatul

Gheorghe Josu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Iar, la 21 august 2018, prin intermediul oficiului poștal, intimatul, Biroul Vamal

Sud a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de

Vadim Croitoru, reprezentat de avocatul Gheorghe Josu, ca fiind inadmisibilă și

neîntemeiată.

Prin încheierea din 10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Vadim Croitoru, reprezentat de avocatul Gheorghe Josu, împotriva

deciziei din data de 12 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul, a fost considerat admisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de

Vadim Croitoru, reprezentat de avocatul Gheorghe Josu, urmează a fi admis, se

casează decizia din 12 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul și se menține hotărârea din

28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de Biroul Vamal Cahul (succedat în drepturi de Biroul

Vamal Sud) împotriva lui Vadim Croitoru cu privire la încasarea prejudiciului

material și a cheltuielilor de judecată, din următoarele motivele.

În conformitate art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că, prin ordinul Serviciului Vamal nr.

305-r din 17 martie 2014, Vadim Croitoru a fost angajat în serviciu temporar, în

calitate de inspector al Postului vamal Cahul-Oancea (auto), Biroul Vamal Cahul,

în bază de concurs, cu termen de încercare – 6 luni (f.d.20), iar prin ordinul

Serviciului Vamal nr. 1262 din 17 iulie 2015, Vadim Croitoru a fost deplasat

pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu, în cadrul Serviciului echipe mobile Sud, pe

o perioadă de 60 de zile, începînd cu 20 iulie 2015 (f.d.21).

Instanța de recurs menționează că, conform ordinului Serviciului Vamal nr.

2131-p/o din 24 noiembrie 2015, Vadim Croitoru a fost detașat în interes de

serviciu, pentru a exercita atribuțiile de serviciu, în cadrul Serviciului echipe

mobile Sud, Direcția servicii operative (f.d.22).

Respectiv, conform ordinului Serviciului Vamal, nr. 436- O din data de

05 noiembrie 2015, întru exercitarea atribuțiilor operative de serviciu și exploatarea

optimă a mijloacelor de transport, lui Vadim Croitoru i-a fost repartizat mijlocul

de transport de model Dacia Duster, cu număr de înmatriculare C RC 368 (f.d.29-30).

Instanța de recurs relevă că, conform procesului verbal cu privire la contravenție

din 20 decembrie 2015, Vadim Croitoru a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art. 242 alin.(2) Cod contravențional, fiindu-i aplicată

sancțiunea, sub formă de amendă, în mărime de 1 000 lei și 6 puncte de penalizare

5

(f.d.122), pe faptul că, la data de 18 decembrie 2015, aflîndu-se la volanul mijlocului

de transport de model Dacia Duster cu n/î XXXX, fiind antrenat în urmărirea

unui mijloc de transport de model Volvo S40, care a ignorat somația echipajului

mobil al Serviciului Vamal de a stopa, a depășit limita de viteză, neisprăvindu-se

cu conducerea mijlocului de transport, a comis un accident rutier, în urma căruia a

fost deteriorat mijlocul de transport de model Dacia Duster cu n/î XXXX.

La data de 16 august 2016, Biroul Vamal Cahul a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vadim Croitoru cu privire la încasarea prejudiciului material

și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir

s-a repins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Vamal

Cahul împotriva lui Vadim Croitoru cu privire la încasarea prejudiciului material

cauzat angajatorului.

Iar, prin decizia din 12 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul s-a admis apelul

declarat de către Biroul Vamal Sud. S-a casat integral, hotărârea din data de

28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, cu emiterea unei noi

hotărâri, după cum urmează: S-a admis acțiunea depusă de Biroul Vamal Sud. S-a

încasat din contul lui Vadim Croitoru în beneficiul Biroului Vamal Sud suma în

mărime de 75 143 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 2 419 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată. S-a încasat din contul lui Vadim Croitoru în beneficiul statului

suma de 3 495 lei, cu titlu de taxă de stat.

Instanța de recurs relevă că, Biroul Vamal Cahul și-a întemeiat acțiunea în baza

prevederilor art. 333, 337 și 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii și art. 1398 și 1410 Cod

civil.

În astfel de circumstanțe, Colegiul indică că, prima instanță corect a stabilit că,

între Biroul Vamal Cahul (succedat în drepturi de Biroul Vamal Sud) și Vadim

Croitoru există un litigiu ce decurge din raporturile individuale de muncă, ce necesită

a fi soluționat cu respectarea legislației muncii.

Conform art. 354 lit. d) Codul muncii, se consideră litigii individuale de muncă

divergențele dintre salariat și angajator privind plata despăgubirilor în cazul

neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de către una din părțile

contractului individual de muncă.

Colegiul menționează că, litigiile privind repararea prejudiciului material și/sau

moral, cauzat uneia dintre părți în cadrul executării contractului individual de muncă,

se vor soluționa conform Titlului XI și Titlului XII (capitolele I-II) din Codul muncii,

ținîndu-se cont de specificul răspunderii materiale a părților într-un contract

individual de muncă, prin prisma răspunderi patrimoniale civile.

Răspunderea materială pentru prejudiciul cauzat uneia dintre părți în timpul

executării contractului individual de muncă, potrivit legislației muncii, are natura

juridică a unei varietăți a răspunderii civile contractuale cu particularitățile

determinate de specificul raporturilor juridice de muncă.

Respectiv, Colegiul relevă că, prima instanță corect nu a aplicat la soluționarea

litigiului dedus judecății, art. 1398 și 1410 Cod civil, invocate de reclamant în acțiune,

or aceste prevederi legale reglementează răspunderea delictuală civilă, dar nu

răspunderea în raporturile de muncă.

6

Astfel, faptul că, în momentul comiterii accidentului din 18 decembrie 2015,

între Biroul Vamal Cahul (succedat în drepturi de Biroul Vamal Sud) și Vadim

Croitoru, exista raport individual de muncă, se confirmă prin ordinul Serviciului

Vamal nr. 305-r din 17 martie 2014, ordinul Serviciului Vamal nr. 1262 din

data de 17 iulie 2015, ordinul Serviciului Vamal nr. 2131-p/o din 24 noiembrie

2015.

Mai mult, Vadim Croitoru nu a negat faptul că, fiind angajat al Biroul Vamal

Cahul (succedat de Biroul Vamal Sud), în calitate de inspector al Postului vamal

Cahul-Oancea (auto) și apoi la 05 noiembrie 2015, fiind detașat în interes de serviciu,

pentru a exercita atribuțiile de serviciu în cadrul Serviciului echipei mobile Sud,

Direcția servicii operative, la data de 18 decembrie 2015, se afla în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, cu mijlocul de transport de model Dacia Duster cu număr de

înmatriculare C RC 368, responsabil de exploatarea căruia era el.

Iar, în conformitate cu art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, faptele invocate

de una din parți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Conform art. 327 alin. (1) Codul muncii, partea contractului individual de muncă

(angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură cu exercitarea obligațiilor sale

de muncă, un prejudiciu material și/sau moral celeilalte părți repară acest prejudiciu

conform prevederilor prezentului cod și altor acte normative.

Instanța de recurs reiterează că, Biroul Vamal Cahul (succedat de Biroul Vamal

Sud), și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii,

atît la momentul depunerii acțiunii (f.d.3-5) cît și în cererea de apel depusă împotriva

hotărârii din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir (f.d.159-161).

Astfel, Colegiul relevă că, prima instanță corect a conchis că, litigiul dedus

judecății urmează a fi judecat în baza art. 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii, în temeiul

căruia Biroul Vamal Cahul (succedat de Biroul Vamal Sud), și-a întemeiat acțiunea.

Or, în conformitate cu art. 60 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii.

Iar, în conformitate cu art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Totodată, Colegiul relevă că, instanța de apel eronat a modificat din oficiu,

temeiul acțiunii înaintate de către Biroul Vamal Cahul (succedat de Biroul Vamal

Sud), indicând că, Vadim Croitoru nu poartă răspundere în baza art. 338 alin. (1), lit.

a) Codul muncii, dar acesta urmează să răspundă în baza prevederilor art. 338 alin.

(1) lit. c) al Codului muncii, în circumstanțele în care, instanța judecătorească nu este

în drept să modifice din oficiu temeiul acțiunii.

Mai mult, în conformitate cu art.373 alin. (1,3) Cod de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În cazul în care motivarea

apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond,

numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

Respectiv, Colegiul menționează că, Biroul Vamal Cahul (succedat de Biroul

Vamal Sud), și-a întemeiat acțiunea atît la momentul depunerii acțiunii, prin cererea

de chemare în judecată și prin cererea de concretizare a acțiunii, cît și prin cererea de

apel, în baza prevederilor art. 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii și art. 1398, 1410, 1424

Cod civil, iar instanța de apel nu a fost în drept din oficiu, să modifice temeiul acțiunii.

7

Or, o trăsătură esențială a apelului este efectul devolutiv, care constă în faptul

că, apelul provoacă o nouă judecată în fond, ce vizează atît problemele de fapt, cît și

cele de drept, dar în limitele stabilite expres sau implicit prin cererea de apel.

Mai mult, obiectul apelului reprezintă pretenția dedusă judecății, iar legea nu

permite modificarea pretențiilor formulate în fața primei instanțe, în cazul depunerii

apelului. Respectiv, este inadmisibilă schimbarea cauzei în apel, adică a temeiului

juridic al acțiunii.

Astfel, instanța de recurs indică că, prezentul litigiu urma a fi judecat prin prisma

art. 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii și art. 1398, 1410, 1424 Cod civil, în baza

temeiurilor invocate de către reclamantul Biroul Vamal Cahul (succedat de Biroul

Vamal Sud), în cererea de chemare în judecată și cererea de concretizare a acțiunii.

Conform art. 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii salariatul poartă răspundere

materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului

doar în cazurile cînd între salariat și angajator a fost încheiat un contract de răspundere

materială deplină pentru neasigurarea integrității bunurilor și altor valori care i-au fost

transmise pentru păstrare sau în alte scopuri (art.339).

Iar, conform art. 339 alin. (1) Codul muncii, contractul scris cu privire la

răspunderea materială deplină poate fi încheiat de angajator cu salariatul care a atins

vîrsta de 18 ani și care deține o funcție sau execută lucrări legate nemijlocit de

păstrarea, prelucrarea, vînzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul

muncii a valorilor ce i-au fost transmise.

Conform contractului-tip cu privire la răspunderea materială individuală deplină

nr. 3 din 17 martie 2014, încheiat între Biroul Vamal Cahul (succedat de Biroul Vamal

Sud), în calitate de angajator și Vadim Croitoru, în calitate de salariat, Vadim Croitoru

și-a asumat răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea

integrității valorilor transmise lui de către angajator (f.d.31).

Art. 339 alin. (2) Codul muncii, prevede că, Nomenclatorul funcțiilor și

lucrărilor menționate la alin.(1), precum și contractul-tip cu privire la răspunderea

materială individuală deplină, se aprobă de Guvern.

Instanța de recurs menționează că, Nomenclatoarele funcțiilor deținute și

lucrărilor executate de către salariații, cu care angajatorul poate încheia contracte

scrise cu privire la răspunderea materială individuală sau colectivă (de brigadă)

deplină, precum și contractele-tip cu privire la răspunderea materială deplină sunt

aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004.

Conform punctului 1 al Hotărârii Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004,

funcțiile deținute de către salariații cu care angajatorul poate încheia contracte scrise

cu privire la răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrității

valorilor transmise sunt: casierii, controlorii, controlorii-casieri (inclusiv cei

superiori), precum și alți salariați care îndeplinesc obligațiile casierilor

(controlorilor); conducătorii, adjuncții lor, specialiștii și alți salariați ai instituțiilor

bancare, financiare și de creditare care îndeplinesc operațiuni cu bani lichizi, hîrtii de

valoare, metale prețioase, monede din metale prețioase și valori valutare; operațiuni

de emisie, evidență, păstrare, eliberare și nimicire a cardurilor bancare; funcții de

încasare și transportare a banilor și a altor valori (inclusiv șoferii-încasatori), precum

și alți salariați care îndeplinesc funcții similare; directorii, șefii, administratorii

(inclusiv cei superiori, principali), alți conducători ai unităților și subdiviziunilor

8

(inclusiv ai sectoarelor, punctelor de recepție, secțiilor, sălilor) din comerț,

alimentația publică, de prestare a serviciilor, ai hotelurilor (campingurilor,

motelurilor), adjuncții lor, asistenții, vînzătorii, merceologii cu orice specializare

(inclusiv cei superiori, principali), precum și alți salariați care îndeplinesc funcții

similare; șefii (conducătorii) secțiilor, sectoarelor și altor subdiviziuni de construcție

și montaj, șefii de șantiere și maiștrii (inclusiv cei superiori, principali) lucrărilor de

construcție și montaj; șefii, alți conducători de depozite, magazii (puncte, secții),

lombarduri, camere de păstrare, alte unități și subdiviziuni de păstrare, prelucrare,

vînzare (livrare), transportare a valorilor, adjuncții lor; șefii de gospodărie, intendenții

clădirilor și altor edificii, magazinerii; asistentele medicale superioare ale unităților

de ocrotire a sănătății, agenții de achiziție și/sau aprovizionare, expeditorii

responsabili de transportare, șoferii de autoturisme și camionete, de mașini de mare

tonaj și autobuze, care efectuează transportarea valorilor și alți salariați care

efectuează păstrarea, prelucrarea, vînzarea (livrarea), transportarea valorilor; șefii și

alți conducători ai farmaciilor și altor unități, secții, puncte, subdiviziuni

farmaceutice, adjuncții lor, farmaciștii de orice calificare, tehnologii; laboranții,

metodiștii catedrelor, decanatelor, șefii de sectoare în biblioteci.

Respectiv, instanța de recurs reține că, funcția deținută de către Vadim Croitoru,

în calitate de salariat al Biroului Vamal Cahul (succedat de Biroul Vamal Sud), și

anume funcția de inspector al Postului vamal Cahul-Oancea (auto), conform

ordinului Serviciului Vamal nr. 305-r din 17 martie 2014, ulterior fiind deplasat

pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu, în cadrul Serviciului echipe mobile Sud,

prin ordinul Serviciului Vamal nr. 1262 din 17 iulie 2015, apoi detașat în interes

de serviciu, pentru a exercita atribuțiile de serviciu, în cadrul Serviciului echipe

mobile Sud, Direcția servicii operative, conform ordinului Serviciului Vamal nr.

2131-p/o din 24 noiembrie 2015, nu este prevăzută în Nomenclatorul aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004, ca funcție pentru care Biroul Vamal

Cahul (succedat de Biroul Vamal Sud), în calitatea sa de angajator, ar fi putut încheia

contract scris cu privire la răspunderea materială individuală deplină, pentru

neasigurarea integrității valorilor transmise.

Respectiv, cu referire la aplicabilitatea art. 338 alin. (1) lit. a) Codul muncii, în

litigiul dedus judecății, Colegiul relevă că, prima instanță corect a reținut că, Biroul

Vamal Cahul (succedat de Biroul Vamal Sud), nu este în drept de a invoca

răspunderea materială deplină a lui Vadim Croitoru, în baza contractului-tip cu privire

la răspunderea materială individuală deplină nr. 3 din 17 martie 2014, încheiat între

Biroul Vamal Cahul (succedat de Biroul Vamal Sud) și Vadim Croitoru.

Or, răspunderea materială deplină a altor categorii de funcții sau lucrări

executate, neincluse în Nomenclator, nu poate avea loc în baza baza contractului scris

despre răspunderea materială deplină, încheiat între angajator și salariat.

Totodată, conform art. 1398 alin. (1) Cod civil cel care acționează față de altul

în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Art. 1410 alin. (1) Cod civil, prevede că, persoanele a căror activitate este legată

de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a

instalațiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanțelor explozibile,

efectuarea lucrărilor de construcții etc.) au obligația să repare prejudiciul cauzat de

9

izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forțe

majore (cu excepția cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor

aeriene) sau din intenția persoanei vătămate.

Iar, conform art. 1424 alin. (1) Cod civil, acțiunea în reparare a prejudiciului se

prescrie în termen de 3 ani începînd cu momentul în care persoana vătămată a

cunoscut sau trebuia să cunoască existența prejudiciului și persoana obligată să-l

repare.

Respectiv, Colegiul relevă că, prima instanță corect nu a aplicat la soluționarea

litigiului dedus judecății, art. 1398, 1410 și 1424 Cod civil, invocate de reclamant în

acțiune, or aceste prevederi legale reglementează răspunderea delictuală civilă, dar nu

răspunderea în raporturile de muncă.

Instanța de recurs reiterează că, răspunderea materială pentru prejudiciul cauzat

uneia dintre părți în timpul executării contractului individual de muncă are natura

juridică a unei varietăți a răspunderii civile contractuale, cu particularitățile

determinate de specificul raporturilor juridice de muncă și nu prezintă o formă a

răspunderii delictuale civile.

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor

supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de

judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv

problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar la

probarea concluziilor unei părți.

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța de

apel a soluționat eronat litigiul în cauză, iar prima instanță corect a soluționat prezenta

cauză civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, concluzionează de a admite recursul declarat de Vadim Croitoru,

reprezentat de avocatul Gheorghe Josu, se casează decizia din 12 aprilie 2018 a Curții

de Apel Cahul și se menține hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul,

sediul Cantemir, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Biroul

Vamal Cahul (succedat în drepturi de Biroul Vamal Sud) împotriva lui Vadim

Croitoru cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Vadim Croitoru, reprezentat de avocatul

Gheorghe Josu.

Se casează decizia din 12 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul și se menține

hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Vamal Cahul (succedat în

10

drepturi de Biroul Vamal Sud) împotriva lui Vadim Croitoru cu privire la încasarea

prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

11