3ra-129/23 — contestarea actului administrativ

3ra-129/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-129/2023

2-17015728-01-3ra-30012023

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (jud. D. Bosîi)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. V. Movilă, S. Pilipenco, E. Dvurecenschii)

ÎNCHEIERE

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Biroul vamal Sud,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Andrei Granici împotriva Biroului vamal Sud, intervenienți accesorii Alexandra Granici

și Ministerul Finanțelor cu privire la anularea chitanței de percepere a obligațiilor

vamale de la persoane fizice, restituirea sumei plăților de import încasate ilegal și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Biroul vamal Sud, a fost casată hotărârea din 06

februarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul central și a fost emisă o nouă hotărâre de

admitere a acțiunii depuse de Andrei Granici,

c o n s t a t ă:

La 05 iunie 2017 și 29 iunie 2017 Andrei Granici a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului vamal Sud cu privire la restituirea sumei plăților de import

încasate ilegal și repararea prejudiciului moral, solicitând obligarea Biroului vamal Sud

de a-i restitui suma de 1702,56 de lei percepută ilegal în scopul achitării obligațiilor

vamale conform chitanței seria AC nr. 177257 din 24 mai 2017 și încasarea din contul

pârâtului a sumei de 5000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral pentru reținerea ilegală a sa

și a fiicei sale în postul vamal Cahul, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Andrei Granici a indicat că, la 24 mai 2017, aflându-se în or.

Galați, România, împreună cu fiica sa Granici Alexandra, a procurat pentru necesități

personale, de la magazinul „FLANCO”, un aragaz de model „BECO-FSGT 2 62110

GWO”, la preț de 1 199,98 RON, un telefon mobil SAMSUNG GALAXY J3, la preț de

779,99 RON și au primit în cadou o lanternă VARTA MINIDAY LED. Revenind în

1

Republica Moldova, la postul vamal Cahul-Oancea, a fost obligat să achite taxe vamale

în mărime de 1 702,56 de lei.

Reclamantul a menționat că colaboratorii vamali au stabilit că bunurile ce urmau a

fi introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova depășeau suma de 300 de euro,

fapt pentru care au luat decizia de obligare la plata drepturilor de import în mărime de 1

702,56 de lei, plată care a fost efectuată tot atunci.

Reclamantul a mai invocat că colaboratorii vamali au încălcat prevederile Legii nr.

1569-XV din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere și scoatere a

bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece taxele vamale au fost percepute

doar pe aragaz și telefonul mobil, nefiind inclus în chitanța de percepere a obligațiilor

vamale de la persoanele fizice seria AC nr. 177257 lanterna de model VARTA

MINIDAY LED, primită în calitate de cadou. Toate bunurile au fost procurate în

magazinul „FLANCO” din or. Galați, România și importate în Republica Moldova în

scop de satisfacere a necesităților casnice.

Mai mult, la perfectarea chitanței de achitare a drepturilor de import, colaboratorii

vamali nu au luat în considerare nici faptul că anexa nr. 1 din Legea nr. 1569-XV din 20

decembrie 2002 cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe

teritoriul Republicii Moldova, care permite persoanelor fizice de a introduce pe

teritoriul țării, fără achitarea drepturilor de import telefoane pentru rețeaua de telefonie

mobilă și pentru alte rețele fără fir 2 unități.

Reclamantul a susținut că în urma acțiunilor reprezentanților pârâtului, a suferit

fizic și psihic, fiind reținut aproximativ 2 ore în postul vamal, paguba morală apreciind-

o la suma de 5 000 de lei.

Astfel că, la 05 iunie 2017, Andrei Granici s-a adresat cu cerere prealabilă către

Biroul vamal Cahul, solicitându-i restituirea sumei de 1 702,56 de lei, percepută în

scopul achitării obligațiilor vamale conform chitanței de percepere a obligațiilor vamale

de la persoanele fizice seria AC nr. 177257, iar la 19 iunie 2017 a primit refuz, cu care

ultimul nu este de acord.

La 29 iunie 2017, Andrei Granici a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Biroului vamal Sud cu privire la restituirea sumei plăților de import încasate ilegal și

repararea prejudiciului moral, solicitând obligarea Biroului Vamal Sud să restituie suma

de 1 702,56 de lei, percepută ilegal în scopul achitării obligațiilor vamale conform

chitanței seria AC nr. 177257, încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 000 de lei,

inclusiv a cheltuielilor judiciare.

În motivarea acțiunii, Andrei Granici a reiterat circumstanțele de fapt și de drept

invocate în cererea de chemare în judecată depusă la 05 iunie 2017.

La 15 octombrie 2018, Andrei Granici a depus cerere de concretizare a acțiunii

prin care a solicitat anularea chitanței seria AC nr. 177257 din 24 mai 2017 de percepere

a obligațiilor vamale de la persoane fizice și atragerea în proces în calitate de

intervenient accesoriu a Ministerului Finanțelor (f.d.97, vol.I).

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central au fost

conexate într-un singur dosar cauza civilă nr. 2-632/2017 la cererea de chemare în

judecată depusă de către Andrei Granici împotriva Biroului vamal Sud cu privire la

2

restituirea sumei și repararea prejudiciului moral, cu cauza civilă nr. 2-731/2017 la

cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Granici împotriva Biroului vamal

Sud cu privire la restituirea sumei și repararea prejudiciului moral (f.d.69-70, vol. I).

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, a fost atras în proces

în calitate de intervenient accesoriu Alexandra Granici (f.d.71-72, vol. I).

Prin încheierea din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul central, a fost

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor (f.d.90).

Prin hotărârea din 06 februarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul central, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Andrei Granici și a fost încasată de la Biroul

vamal Sud în folosul lui Andrei Granici suma drepturilor de import încasate ilegal în

mărime de 1702,56 de lei, suma de 1000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, taxa de stat

în sumă de 250 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 de lei (f.d.114,

118-125, vol. I).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a stabilit că potrivit facturii fiscale seria

FLNR nr. 100_00040536, Andrei Granici, a procurat de la magazinul „FLANCO”, din

or. Galați, România, un aragaz de model „BECO-FSGT 62110 GWO”, la preț de 1

199,98 RON, un telefon mobil SAMSUNG GALAXY J3, la preț de 779,99 RON și au

primit în cadou o lanternă VARTA MINIDAY LED, toate fiind cumpărate la prețul de 1

899,97 RON.

Prima instanță a mai stabilit că potrivit Declarației Vamale, îndeplinită de

reclamant la intrarea în țară, Andrei Granici a consemnat că deține asupra sa un aragaz

și un telefon mobil, la un preț total de 1 663,84 RON, iar potrivit chitanței seria AC nr.

177257, rezultă că la data de 24 mai 2017 la intrarea pe teritoriul vamal al Republicii

Moldova, prin punctul de trecere al frontierei vamale Cahul-Oancea, reclamantul Andrei

Granici a fost obligat de către colaboratorii vamali al punctului de trecere respectiv la

plata obligațiilor vamale la importul următoarelor bunuri introduse de reclamant pe

teritoriul Republicii Moldova: un aragaz de model „BECO-FSGT 62110 GWO”, la preț

de 1 199,98 RON, un telefon mobil SAMSUNG GALAXY J3, la preț de 779,99 RON

(f.d.6, vol.I).

S-a mai constatat că reclamantul a achitat drepturile de import în baza ordinului de

încasare a numerarului nr. 26095322 din 24 mai 2017, în sumă totală de 1 702,56 de lei.

Prin prisma art. 5 alin. (1) lit. a) și art. (2) lit. g) din Legea nr. 1569 din 20

decembrie 2002 privind modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul

Republicii Moldova de către persoanele fizice, instanța de fond a concluzionat că

colaboratorul vamal era obligat să acorde liberul de vamă fără ca reclamantul să achite

drepturile de import, neavând relevanță valoarea în vamă a acestor bunuri, deoarece

aragazul de model „BECO-FSGT 62110 GWO”, telefonul mobil SAMSUNG

GALAXY J3 și lanterna VARTA MINIDAY LED sunt obiecte de uz personal, motiv

pentru care introducerea acestora pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de

reclamant, atunci când acestea nu sunt destinate activității comerciale sau de producție,

trebuie să se facă fără achitarea drepturilor de import.

De asemenea, instanța de fond prin prisma art. 1422 alin. (1), (2) și art. 1423 alin.

(1), (2) din Codul civil, în redacția în vigoare până la 01.03.2019, a concluzionat în

3

privința temeiniciei pretenției privind repararea prejudiciului moral, dispunând

încasarea din contul Biroului vamal Sud în beneficiului lui Andrei Granici cu titlu de

prejudiciu moral suma de 1 000 de lei.

La fel, prima instanță a conchis în privința temeiniciei pretenției privind încasarea

cheltuielilor de judecată, încasând în conformitate cu art. 94 alin. (1) și art. 96 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, taxa de stat în cuantum de 250 de lei și cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 3000 de lei.

La 17 februarie 2020, Biroul vamal Sud a declarat apel nemotivat (f.d.117), iar la

22 mai 2020 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri

noi de respingere a acțiunii (f.d.139-142).

Prin decizia din 08 decembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul

declarat de către Biroul vamal Sud, a fost casată integral hotărârea primei instanțe și a

fost emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de către Andrei Granici a fost

respinsă.

La 05 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal (f.d.199), Andrei Granici a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel (f.d.196-198, vol. I).

Prin decizia din 27 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de către Andrei Granici, a fost casată integral decizia din 08 decembrie

2020 a Curții de Apel Cahul și a fost restituită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Cahul, în alt complet de judecată (f.d. 3-15, vol. II).

Prin decizia din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Cahul a fost admis apelul

declarat de Biroul vamal Sud, a fost casată integral hotărârea din 06 februarie 2020 a

Judecătoriei Cahul, sediul central și a fost emisă o nouă decizie de admitere a acțiunii

depuse de Andrei Granici.

A fost anulată chitanța de percepere a obligațiunilor vamale nr. AC177257 din 24

mai 2017, emisă de funcționarul vamal al Biroului vamal Sud cu calcularea drepturilor

de import la suma de 1702,56 de lei pentru Andrei Granici.

A fost obligat Biroul vamal Sud prin intermediul Serviciului Vamal să-i restituie

lui Andrei Granici suma de 1.702,56 de lei, valoarea drepturilor de import încasată

nejustificat.

A fost încasată de la Biroul vamal Sud în beneficiul lui Andrei Granici suma de

1000 de lei în contul reparării prejudiciului moral.

Au fost încasate de la Biroul vamal Sud în beneficiu lui Andrei Granici cheltuielile

de judecată în sumă de 3000 de lei.

În susținerea soluției sale instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 189 alin. (1),

199 alin. (1) și (3) din Codul administrativ și a conchis că prima instanță eronat a

examinat cauza în procedura acțiunii civile, nefiind verificată competența jurisdicțională

a litigiului dat.

Acest fapt îl confirmă încheierea Judecătoriei Cahul sediul central din 31

octombrie 2018, prin care s-a dispus acceptarea în procedură contencioasă cererea de

4

chemare în judecată depusă de Granici Andrei /f.d.90 vol.I/, procesul-verbal al

ședințelor de judecată și însăși hotărârea contestată, emisă de Judecătoria Cahul la 06

februarie 2020, din care se deduce că litigiul a fost examinat în procedura acțiunii civile,

cu aplicarea exclusiv a normelor Codului de procedură civilă.

Pe când, în cazul din speță reclamantul Andrei Granici critică activitatea

administrativă a unei autorități publice din cadrul Serviciului Vamal, contestă un act

administrativ individual defavorabil - chitanța de percepere a obligațiilor vamale seria

AC nr.177257 din 24 mai 2017, astfel că respectivul litigiu urma a fi examinat în

procedura contenciosului administrativ reglementată de Legea contenciosului

administrativ nr.793 din 10.02.2000 și de Codul administrativ adoptat prin Legea nr.116

din 19.07.2018.

Astfel a conchis instanța de apel că litigiul la Judecătoria Cahul a fost examinat de

un complet de judecată care nu este specializat în contenciosul administrativ și nu avea

competența să o judece, motiv din care a casat integral hotărârea Judecătoriei Cahul

sediul central din 06 februarie 2020 și adoptarea unei noi hotărâri în conformitate cu

normele procedurale aplicabile în contenciosul administrativ.

De asemenea instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 189 alin. (1), (2), 206

alin. (1), 10 alin. (1), 11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, art. 24 alin. (4), 5 alin.

(1), 11 din Legea nr. 1569 din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere și

scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, art.

28 lit. h) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 și a

concluzionat că pentru stabilirea obligației vamale la introducerea bunurilor pe teritoriul

R. Moldova valoarea în vamă a bunurilor nu trebuie să depășească limita de 300 euro,

cu condiția să nu fie destinate activității comerciale sau de producție.

În speță, reclamantul Andrei Granici a procurat bunuri la magazinul „FLANCO”,

din or. Galați, România, și anume - un aragaz de model „BECO-FSGT 62110 GWO” la

prețul 1.199,98 RON, un telefon mobil SAMSUNG GALAXY J3 la prețul 779,99

RON, și i-a fost oferit gratis o lanternă VARTA MINIDAY LED, în valoarea totală de

1.899,97 RON. La postul vamal Cahul (PVFI, rutier) reclamantul a prezentat factura și a

completat declarația vamală, unde a consemnat că deține asupra sa mărfuri pentru

necesități personale - un aragaz și un telefon mobil, la preț total de 1.663,84 RON.

La 24 mai 2017 de către funcționarul Postului vamal 3010 Cahul (PVFI, rutier) a

fost emisă chitanța de percepere a obligațiilor vamale de la persoane fizice seria AC

nr.177257, pe numele Andrei Granici, pentru plata obligațiilor vamale la importul

următoarelor bunuri introduse pe teritoriul Republicii Moldova: telefon pentru rețeaua

de telefonie mobilă și pentru alte rețele fără fir (1 bucată) și un aragaz cu cuptor (1

bucată).

Colegiul specializat al instanței de apel a relevat că actul administrativ individual

defavorabil - chitanța seria AC nr.177257 de percepere de la Andrei Granici a

obligațiilor vamale a fost emis contrar prevederilor legii, iar drepturile de import pentru

mărfurile importate în sumă de 1.702,56 lei au fost încasate ilegal.

Biroul vamal Sud insistă asupra faptului că speței îi sunt aplicabile prevederile

art.11 alin.(2) al Legii nr.1569 din 20.12.2002, dat fiind că bunurile pe care Andrei

5

Granici intenționa să le introducă pe teritoriul Republicii Moldova nu pot fi calificate ca

mărfuri destinate uzului personal, reieșind din capacitatea și dimensiunile mărfii.

Totodată, pârâtul afirmă că nu pot fi aplicate prevederile art.5 alin.(1) lit.a) din

Legea nr.1569 din 20.12.2002, ci art.5 alin.(1) lit.b), care stabilește că, „persoanele

fizice au dreptul: b) de a introduce pe teritoriul țării, fără achitarea drepturilor de import,

alte bunuri decît cele indicate la lit.a) a căror valoare în vamă nu depășește suma de 300

de euro pentru mărfurile introduse de către călătorii care folosesc transportul terestru

sau de 430 de euro pentru mărfurile introduse de către călătorii care folosesc transportul

aerian sau maritim și care nu sînt destinate activității comerciale sau de producție”.

La acest capitol instanța de apel a menționat că, la trecerea frontierei organul

vamal eronat nu a luat în considerație prevederile art.5 alin.(1) lit.a) Legii nr.1569 din

20.12.2002, care indică că, persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul țării,

fără achitarea drepturilor de import, obiecte de uz personal, precum și mărfuri

menționate în anexa la prezenta lege, cu condiția că acestea nu sînt destinate activității

comerciale sau de producție. Și în cazul în care nu va regăsi bunurile importate la

alin.(1) lit.a), atunci să treacă la alin.(1) lit.b). Conform anexei la Legea nr.1569 din

20.12.2002 cu privire la modul de introducere a bunurilor pe teritoriul Republicii

Moldova, persoanele fizice sunt în drept de a introduce pe teritoriul R. Moldova 2

telefoane mobile.

În acest sens reclamantul Andrei Granici avea dreptul să introducă cel puțin un

telefon mobil, urmând a fi scutit de achitarea dreptului de import, însă organul vamal nu

a luat în considerație acest fapt și l-a obligat pe reclamant să achite drepturile de import.

Instanța de apel a concluzionat că este absolut eronată opinia Biroului vamal Sud,

precum că potrivit prevederilor art.11 alin.(2) din Legea nr.1569 din 20.12.2002

mărfurile nu pot fi destinate uzului personal, reieșind din capacitatea și dimensiunile

mărfii. Urmează a fi notat că art.11 alin.(2) din Legea nr.1569 din 20.12.2002 (în

redacția la 24.05.2017) stipula că, „mărfurile sînt calificate a fi destinate uzului personal

dacă ele sînt introduse (scoase) în exclusivitate pentru a fi utilizate de către persoană ori

de către membrii familiei acesteia (pentru consum final)”. Varianta la care face trimitere

pârâtul, „mărfurile sînt calificate ca mărfuri destinate uzului personal dacă ele sînt

introduse (scoase) în bagajele personale ale persoanelor care călătoresc în exclusivitate

pentru a fi utilizate de către persoana respectivă și/sau de către membrii familiei acesteia

(pentru consum final), a apărut mai târziu.

Respectiv, capacitatea și dimensiunea mărfii introduse, la caz, a aragazului cu

cuptor, nu pot fi utilizate ca criterii de determinare a obiectului ca fiind sau nu de uz

personal. Or, destinația bunurilor urma a fi determinată conform criteriilor specificate la

art.11 al Legii nr.1569 din 20.12.2002 în raport cu noțiunea de obiecte de uz personal.

Pentru a îndeplini cerințele standardului previzibilității, legea trebuie să prevadă în mod

cât mai clar eventualele consecințe negative, și în cazul dat autoritatea vamală nu are

temei legal pentru a aplica criterii defavorabile de apreciere a obiectului ca fiind de uz

personal, care nu erau prevăzute de lege la acel moment, dar au fost adoptate ulterior.

6

Astfel, reclamantul a introdus pe teritoriul R.Moldova un aragaz de model

„BECO-FSGT 62110 GWO”, care face parte din categoria mărfurilor de uz casnic

destinate necesităților casnice.

Totodată, pentru a stabili categoria mărfurilor organul vamal eronat interpretează

prevederile la care face trimitere „sunt mărfuri destinate uzului personal dacă ele sînt

introduse în bagajele personale ale persoanelor”. În cazul dat expresia „bagajele

personale ale persoanelor” nu se reduce la faptul că bagajul a cărui

greutate/cantitate/dimensiune trebuie să corespundă noțiunii „bagaj de mînă”, ci se

rezumă la totalitatea bunurilor (obiectelor), indiferent de mărimea/dimensiunea lor, care

se află asupra persoanei în timpul călătoriei. Aceste bunuri se pot afla atât în portbagaj,

cât și în salonul mijlocului de transport, sau în genți, și se consideră mărfuri de uz

personal. Iar criteriul indispensabil întru determinarea destinației mărfurilor îl constituie

scopul utilizării bunului - uz personal sau necesitățile casnice.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că Biroul vamal Sud eronat a recurs la

calcularea valorii în vamă a mărfurilor importate de reclamantul Andrei Granici, iar

suma drepturilor de import în mărime de 1.702,56 lei a fost nejustificat încasată de la

reclamant.

De asemenea, instanța de apel a aplicat prevederile art. 25 alin. (1) lit. b), art. 26

din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 01

aprilie 2019) și a conchis asupra faptului că pârâtul Biroul vamal Sud la emiterea

chitanței de percepere a obligațiunilor vamale nr.AC 177257 din 24 mai 2017 a aplicat

eronat prevederile legii materiale, și neîntemeiat a stabilit în sarcina reclamantului

achitarea drepturilor de import pentru mărfurile importate, contrar prevederilor legale.

Astfel, instanța de apel a concluzionat asupra anulării chitanței de percepere a

obligațiunilor vamale nr.AC 177257 din 24.05.2017, întocmită de funcționarul vamal al

Biroului vamal Sud, cu calcularea drepturilor de import la suma 1.702,56 de lei pentru

Granici Andrei, ca fiind emisă contrar prevederilor legii.

Reclamantul a achitat drepturile de import în sumă de 1.702, 56 lei, în baza

ordinului de încasare a numerarului nr.26095322 din 24 mai 2017.

Aplicînd prevederile art. 130 din Codul vamal, 29 alin. (1) din Legea cu privire la

tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997(în redacția din 24 mai 2017), Colegiul

specializat al instanței de apel a constatat că valoarea drepturilor de import încasată

nejustificat în mărime de 1.702,56 de lei, urmează a fi restituită reclamantului încasînd

această sumă de la Biroul vamal Sud prin intermediul Serviciul Vamal în beneficiul lui

Andrei Granici.

Cu referire la art. 1422 alin. (1) și 1423 alin. (1) și (2) din Codul civil (în vigoare

pînă la 01 martie 2019) Colegiul instanței de apel a considerat, că cuantumul

prejudiciului moral solicitat de reclamantul Andrei Granici în mărime de 5.000 de lei

este unul exagerat, ținând cont de prevederile art.1423 Cod civil, iar echivalentul sumei

de 1.000 de lei va constitui o recompensă echitabilă și rezonabilă în despăgubirea

prejudiciului moral suportat.

Instanța de apel bazîndu-se pe prevederile art. 96 alin. (1) din Codul de procedură

civilă a considerat necesar de a încasa cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice

7

suportate de către Andrei Granici, din contul Biroului vamal Sud, în mărime de 3.000 de

lei, ca fiind reale, necesare și rezonabile, care corespunde volumului serviciilor prestate

în cadrul judecării prezentului litigiu.

La 01 noiembrie 2022 Biroul vamal Sud a depus recurs nemotivat, iar la 03

februarie 2023, prin intermediul oficiului poștal a depus recurs motivat, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii depuse de Andrei Granici.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece este emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

A susținut că bunurile introduse de reclamant pe teritoriul Republicii Moldova nu

pot fi calificate ca mărfuri destinate uzului personal, reieșind din capacitatea și

dimensiunile mărfii. Astfel, la caz nu pot fi aplicate prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 1569 din 20 decembrie 2002 dar art. 5 alin. (1), lit. b), care stabilește că

persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul țării, fără achitarea drepturilor

de import, alte bunuri, decât cele indicate la lit. a) a căror valoare în vamă nu depășește

suma de 300 de euro pentru mărfurile introduse de călătorii care folosesc transportul

terestru sau de 430 de euro pentru mărfurile introduse de către călătorii care folosesc

transportul aerian sau maritim și care nu sunt destinate activității comerciale sau de

producție. Dacă valoarea în vamă a bunurilor depășește cuantumul neimpozabil

menționat, drepturile de import se vor percepe reieșind din valoarea bunului în vamă

(cuantumul neimpozabil indicat nu micșorează valoarea impozabilă a bunului).

A considerat că este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că la emiterea

chitanței de percepere a obligațiunilor vamale nr. AC 177257 din 24 mai 2017 a aplicat

eronat prevederile legii materiale și neîntemeiat a stabilit că în sarcina reclamantului

achitarea drepturilor de import pentru mărfurile importate contrar prevederilor legale.

La această constatare a instanței de apel a susținut că asupra metodologiei prescrise

de Regulamentul cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe

teritoriul Moldovei de către persoanele fizice aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

1185 din 30 septembrie 2003, art. 5 alin. (1), lit. b) din Lege se acordă doar persoanelor

fizice care trec peste frontiera vamală bunuri personale. Facilitățile nominalizate nu pot

fi transmise altei persoane.

Conform facturii nr. FLNR 100_00040536 anexată la materialele cauzei, singurul

proprietar legal al mărfurilor introduse cu valoarea de 1899,97 RON este Andrei

Granici, în factură nu figurează numele fiicei acestuia Alexandra Granici, astfel

valoarea bunurilor nu poate fi împărțită între 2 proprietari. Valoarea de 1899,97 RON

raportată la cursul valutar oficial al BNM din ziua vămuirii, depășește limita

neimpozabilă stabilită de art. 5 lit. b) din Legea nr. 1569 din 20 decembrie 2000, ceea ce

denotă respectiv legalitatea acțiunilor organului vamal de calculare a drepturilor de

import aferente operațiunii de import efectuate în baza declarației vamale depuse de

Andrei Granici.

A menționat că instanța de apel neîntemeiat a încasat de la Biroul vamal Sud în

beneficiul reclamantului Andrei Granici suma drepturilor de import, în mărime de

1702,56 lei dat fiind faptul că beneficiarul plăților este de fapt Ministerul Finanțelor și

8

prin urmare responsabil de restituirea plăților este Serviciul Fiscal de Stat și nicidecum

Biroul vamal Sud.

De asemenea, instanța de apel neîntemeiat a încasat de la recurent și suma de 1000

de lei în vederea reparării prejudiciului moral, deoarece Codul vamal stipulează cu

exactitate că persoanele care trec sau deplasează mărfuri și mijloace de transport prin

zona de control vamal sunt obligați să-i prezinte colaboratorilor vamali mărfurile,

mijloacele de transport, documentele de însoțire și informațiile necesare pentru

efectuarea controlului vamal. La caz nu sunt săvârșite careva acțiuni ilicite de către

funcționarii vamali pentru ca instanța de judecată să dispună repararea prejudiciului

moral.

A susținut că, instanța de apel, neîntemeiat a încasat în beneficiul intimatului

cheltuielile de judecată, este o acțiune precoce, pe motiv că asupra cazului nu există o

hotărâre definitivă și irevocabilă.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Cahul a notificat dispozitivul deciziei contestate la 28 octombrie

2022 și la 01 noiembrie 2022 Curtea de Apel Cahul a depus cererea de recurs

nemotivată (f.d. 86, 91, vol. II).

La 20 ianuarie 2023 a fost notificată Biroului vamal Sud decizia motivată a

instanței de apel și la 03 februarie 2023 a depus cerere de recurs motivată, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii de

respingere integrală a acțiunii (f.d. 103, 96-102, vol. II).

În condițiile enunțate, recursul nemotivat depus la 01 noiembrie 2022 și cel

motivat depus la 03 februarie 2023 sunt în termen.

La 30 ianuarie 2023 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Andrei

Granici, Ministerului Finanțelor și Alexandrei Granici copia recursului motivat depus de

Biroul vamal Sud cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței.

La 06 martie 2023 Andrei Granici a depus referință, prin care a solicitat

respingerea ca fiind neîntemeiată a cererii de recurs depusă de Biroul vamal Sud.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Biroul vamal Sud inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

9

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

10

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Biroul vamal Sud.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Biroul vamal Sud, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

11