2ra-2334/18 — încasarea datoriei

2ra-2334/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2334/18

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (Diana Stănilă)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (D. Corolevschi, Sv. Șleahtițchi, A. Corcenco)

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Claudia Darii, reprezentată

de avocatul Alexandru Prisac,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor

Costiuc împotriva Claudiei Darii cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de

întârziere,

împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Claudia Darii și s-a menținut hotărârea din 14 august

2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central, prin care s-a admis acțiunea depusă de

Victor Costiuc,

constată:

La 18 iulie 2016, Victor Costiuc, reprezentat de avocatul Larisa Ocerednaia, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Claudiei Darii cu privire la

încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 10 ianuarie 2014, a dat Claudiei Darii

un împrumut bănesc în sumă de 23 000 de euro și 5 000 de dolari SUA, care urma

a fi restituit până la 01 februarie 2016.

Astfel, în aceiași zi, la 10 ianuarie 2014, împrumutatul a întocmit personal o

recipisă olografă, în care a fost consemnată obligația de a restitui în termen

împrumutul bănesc. Însă, în pofida faptului că datoria a devenit scadentă, Claudia

Darii nu și-a onorat obligația de a restitui împrumutul.

De asemenea, reclamantul a invocat că a întreprins măsuri de a soluția pe cale

extrajudiciară litigiul iscat, însă, încercările sale nu s-au soldat cu succes.

În această ordine de idei, reclamantul Victor Costiuc, reprezentat de avocatul

Larisa Ocerednaia, a solicitat admiterea acțiunii și încasarea de la Claudia Darii în

beneficiul său a datoriei în sumă de 23 000 de euro și 5 000 de euro, dobânda de

întârziere, conform art. 619 din Codul civil, în sumă de 2 539,40 de euro și 552,05

dolari SUA, și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 14 august 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central, (f.d. 85,

88-89 recto-verso) s-a admis acțiunea depusă de Victor Costiuc, s-a încasat de la

Claudia Darii în beneficiul acestuia datoria în sumă de 23 000 de euro și 5 000 de

1

euro, dobânda de întârziere, conform art. 619 din Codul civil, în sumă de 2 208,31

de euro și 480,07 dolari SUA și suma de 5 192 de lei cu titlu de compensare a

cheltuielilor de judecată. Totodată, s-a încasat de la Claudia Darii în beneficiul

statului taxa de stat în cuantum de 15 190,96 de lei.

Prin decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți (f.d. 178-179-183 recto-

verso) s-a respins apelul declarat de Claudia Darii și s-a menținut hotărârea din 14

august 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe

dispozițiile art. art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1), art. 512-513, art. 572 alin. (2),

art. 585, art. 602 alin. (2), art. 619 alin. (1), art. 666, art. 867 alin. (1) din Codul

civil.

Prima instanță și instanța de apel și-au motivat soluțiile prin faptul că, la 10

ianuarie 2014, Claudia Darii a primit de la Victor Costiuc un împrumut bănesc în

sumă de 23 000 de euro și 5 000 de dolari SUA, fapt pentru care a întocmit o

recipisă olografă prin care și-a asumat obligația de a restitui împrumutul până la 01

februarie 2016. La fel, din recipisă urmează că, împrumutatul a primit suma

împrumutată fără a invoca careva obiecții sau a indica careva mențiuni/condiții;

banii fiind verificați și numărați, fapt confirmat prin semnătura acesteia. Însă,

distinct obligațiilor asumate, Claudia Darii nu restituit împrumutul bănesc, fapt

confirmat însăși din explicațiile acesteia date în cadrul dezbaterilor judecătorești.

Subsecvent, instanțele inferioare au notat că, nerestituind în termen

împrumutul bănesc, Claudia Darii a fost pusă în întârziere, astfel încât aceasta

urmând să achite împrumutatului și dobânda de întârziere, conform art. 619 din

Codul civil, în sumă de 2 208,31 de euro și 480,07 dolari SUA (f.d. 74, 78), pentru

perioada 01 februarie 2016 – 18 iulie 2016.

La 22 august 2018, Claudia Darii, reprezentată de avocatul Alexandru Prisac,

a declarat recurs împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți

(f.d. 194-196).

În motivarea recursului a invocat că judecarea cauzei în instanța de apel a

avut loc în lipsa sa, ea nefiind citată pentru ședința care a avut loc la 12 iunie 2018.

La fel, recurenta a opinat că prima instanță a aplicat în mod eronat legea

procedurală, deoarece și-a întemeiat concluzia privind necesitatea încasării

dobânzii de întârziere în baza unor înscrisuri care, de facto, nu au fost administrate

de participanții la proces, fapt care rezultă din însuși procesul-verbal al ședinței de

judecată. Astfel, instanța de judecată din oficiu a acumulat probe pe care le-a și

anexat la materialele cauzei.

În acest sens, recurenta a considerat ca fiind neîntemeiat argumentul instanței

de apel care a notat că instanța de judecată are obligația de a verifica pretențiile

care formează obiectul acțiunii, prin prisma operațiunilor de calcul.

În această ordine de idei, recurenta Claudia Darii, reprezentată de avocatul

Alexandru Prisac, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 12 iunie

2018 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 14 august 2017 a Judecătoriei Bălți,

sediul central, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, pentru

soluționarea litigiului în conformitate cu normele procedurale și materiale

pertinente.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

2

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

3

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul

de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare

datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs atestă că, din conținutul avizului de recepție

DS3100053892AS (f.d. 185) rezultă că avocatul Claudia Darii a recepționat la 02

iulie 2018 decizia din 12 iunie 2018 Curții de Apel Bălți. Respectiv, prin prisma

art. 434 în alin. (1) coroborat cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în

speță, termenul de exercitare a dreptului de a ataca în ordine de recurs decizia

instanței de apel a început să curgă la 03 iulie 2018, termenul limită fiind data de

03 septembrie 2018, ora 24.00.

În această ordine de idei, se constată că, în speță, calea de atac a fost demarată

în interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 22 august

2018.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Astfel, completul de admisibilitate nu poate accepta motivul invocat că

recurentă, precum că judecarea cauzei în instanța de apel a avut loc în lipsa sa, ea

nefiind citată pentru ședința care a avut loc la 12 iunie 2018. Or, din conținutul

avizului poștal DS3118102995AR (f.d. 136) rezultă că Claudiei Darii i-a fost

comunicată data, ora și locul desfășurării ședinței de judecată din 15 februarie

instanța de apel cerere prin care a solicitat amânarea ședinței de judecată, din motiv

că a declarat recurs împotriva încheierii din 01 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 159).

Respectiv, la caz, sunt aplicabile dispozițiile art. 102 alin. (41) din Codul de

procedură civilă, care statuează că, participanții la proces înștiințați în mod legal o

dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată

ulterioară.

În acest sens, completul de admisibilitate opinează că, faptul demarării

procedurii de recurs în secțiunea I împotriva încheierii din 01 martie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, nu a întrerupt procedura în apel. Prin urmare, această

circumstanță nici nu impune obligația instanței de apel de a înștiința în mod repetat

participanții la proces, înștiințați în mod legal o dată, despre data, ora și locul

petrecerii ședinței de judecată. Or, cunoscând despre faptul că Curtea Supremă de

Justiție a examinat recursul declarat împotriva încheierii, iar drept consecință cauza

a fost remisă Curții de Apel Bălți pentru continuarea judecării cauzei în ordine de

apel, Claudia Darii trebuia să dea dovadă de diligență și un rol activ față de cauza

civilă în care este implicată.

La fel, compotul de admisibilitate nu poate accepta nici argumentul recurentei

precum că prima instanță și-a întemeiat concluzia privind necesitatea încasării

dobânzii de întârziere în baza unor înscrisuri care, de facto, nu au fost administrate

de participanții la proces, ci de către instanța de judecată din oficiu.

Or, în conformitate cu art. 117 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

probe în cauze civile sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege,

care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile

părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

În calitate de probe în cauze civile se admit elementele de fapt constatate din

4

explicațiile părților și ale altor persoane interesate în soluționarea cauzei, din

depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din

concluziile experților.

Astfel, din sensul normei precitate se înțelege că „probele” sunt acțiunile a

prin care se stabilesc faptele sau împrejurările care au dat naștere disensiunii dintre

părțile litigante.

În condițiile din speță, însă, este înafara oricărui dubiu că înscrisurile la care

face referire recurenta nu constituie o probă, în sensul autentic acestei noțiuni,

deoarece nu demonstrează existența sau lipsa raporturilor dintre Claudia Darii și

Victor Costiuc, precum și natura acestora. Mai mult decât atât, aceste înscrisuri

reprezintă un calcul matematic al dobânzii de întârziere al presupusului împrumut

bănesc. Prin urmare, acestea apriori nu au putut forma poziția instanței cu privire

la soluția pronunțată în partea capătului de cerere privind încasarea dobânzii de

întârziere. Or, această categorie de revendicări nici nu necesită a fi probată,

deoarece sunt de natură legală, fiind garantate de legiuitor prin instituirea

articolului 619 din Codul civil.

În această ordine de idei, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat

în cererea de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei

recurate, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea

hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate

în cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu

se regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai

mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de

apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile

de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Claudia Darii, reprezentată de avocatul Alexandru

Prisac, nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității

deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului,

deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului

recurentei cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor

legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest

capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de Claudia Darii, reprezentată

de avocatul Alexandru Prisac, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a

fost depusă după ce Claudia Darii a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță

5

de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se

vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Claudia Darii, reprezentată de avocatul Alexandru Prisac,

împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, în baza art. 433 lit. a)

din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Claudia Darii, reprezentată de

avocatul Alexandru Prisac, împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel

Bălți, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă

de Victor Costiuc împotriva Claudiei Darii cu privire la încasarea datoriei și a

dobânzii de întârziere.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6