2ra-2212/18 — Încasarea despăgubirii de asigurare, dobânzii de întârziere, penalitătii si a cheltuielilor de judecată

2ra-2212/18 — Încasarea despăgubirii de asigurare, dobânzii de întârziere, penalitătii si a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2212/18

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud: S. Osoianu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță)

DECIZIE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de Constantin Donose, reprezentat de

avocatul Serghei Cebotari și Compania Internațională de Asigurări „Asito Direct”

societate pe acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin

Donose împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito Direct” societate

pe acțiuni, intervenient accesoriu Marin Fusa cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare, dobânzii de întârziere, penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Constantin Donose, a fost admis apelul declarat de

Compania Internațională de Asigurări „Asito Direct” societate pe acțiuni, a fost

casată parțial hotărârea din 05 iunie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul central și a

fost emisă în această parte o nouă hotărâre, iar în rest hotărârea a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La data de 30 mai 2016 Constantin Donose a depus cerere de chemare în

judecată împotriva CIA „Asito Direct” SA cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, după producerea accidentului

din 24 octombrie 2015 (sâmbăta, în jurul orei 10.45), a participat la cercetarea la fața

locului efectuată de către organele de poliție din Republica Moldova, iar la

terminarea acestora, cu aprobarea și cu sprijinul polițiștilor, care au facilitat legătura

cu o firmă de transport specializată a autovehiculelor indisponibilizate prin accident

rutier, a scos autoturismul, ce-i aparține, din șanț și 1-a transportat la Iași, România,

unde 1-a depozitat în siguranță la unitatea service auto-dealer VW.

1

A menționat că, aceasta era singura opțiune, pe care a avut-o la dispoziție în

momentul respectiv, ținând cont de faptul că, era primul drum pe care îl făcea spre

Chișinău (unde de fapt nici nu a mai ajuns) și nu cunoștea nici un loc în care să poată

lăsa în siguranță autoturismul său.

A specificat că, după finalizarea cercetărilor, la data de 04 noiembrie 2015 a

primit de la Inspectoratul de Poliție Strășeni o copie a dosarului, prin care s-a stabilit

vinovăția lui Marin Fusa în producerea accidentului, iar apoi a dus acest dosar

împreună cu cererea de despăgubire la sediul CIA „Asito Direct” SA.

A afirmat că, cererea de despăgubire a fost înregistrată sub nr. 151890R1/04

noiembrie 2015, iar la data depunerii acesteia a precizat că, autoturismul avariat se

afla la Iași, România, unde a fost predat cu acte legale în vederea evaluării pagubelor

și efectuării reparațiilor. Având în vedere că, după ce a revenit la domiciliu a fost

invitat pentru data de 10 noiembrie 2015 la Serviciul cercetări penale din cadrul

poliției Strășeni, la data de 05 noiembrie 2015 a informat CIA „Asito Direct” SA

despre această deplasare, rugându-i să-i comunice data exactă a sosirii evaluatorului,

însă la acest demers nu a primit nici un răspuns.

A relatat că, la data de 10 noiembrie 2015, după prezentarea la Inspectoratul

de Poliției Strășeni, a mers la sediul CIA „Asito Direct” SA din mun. Chișinău, unde

a discutat cu Tudor Țurcan, care i-a comunicat verbal că pentru evaluarea pagubelor

produse la autoturism este necesar să asigure transportul evaluatorului pe ruta

Chișinău-Iași-Chișinău, însă i-a comunicat acestuia că, această cerere este ilegală și

1-a rugat să formuleze această solicitare în scris și să o motiveze, ceea ce a refuzat.

A susținut că, în urma mai multor discuții telefonice, pe care le-a avut cu

diverși angajați ai CIA „Asito Direct” SA, a fost contactat prin email de către

evaluatorul desemnat, Oleg Triboi, care i-a comunicat aceeași solicitare de a-i

asigura transportul. Astfel, deși a purtat o corespondență electronică cu acesta și a

avut mai multe convorbiri telefonice, rezultatul a fost concretizat în refuzul dânsului

de a se deplasa până la Iași, chiar dacă s-a oferit să suporte contravaloarea biletelor

de tren ori autobuzul pe ruta Chișinău - Iași - Chișinău și să-i pună la dispoziție un

mijloc de transport.

A notat că, în temeiul prevederilor Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006,

la data de 17 noiembrie 2015 s-a adresat la CIA „Asito Direct” SA prin

corespondența electronică și prin poștă cu confirmare de primire a evaluării

pagubelor efectuate de către un specialist din cadrul unității service, unde a depus

autovehiculul avariat, rugându-i să-i comunice soluția pe care o vor adopta, totodată,

exprimând-și din nou disponibilitate și dorința de cooperare în vederea rezolvării pe

cale amiabilă a acestui litigiu. În urma acestui demers a primit ca răspuns un email

semnat de către evaluatorul desemnat Oleg Triboi, prin care i-a comunicat faptul că,

expertiza automobilului va fi posibilă numai în condițiile în care va asigura

transportul evaluatorului cu un mijloc auto propriu, în caz contrar, urmează să

prezinte automobilul în mun. Chișinău, str. Bucuriei,18.

A relevat că, la data de 23 noiembrie 2015 s-a adresat prin poștă electronică

Comisiei Naționale a Pieței Financiare din RM, expediindu-le documentele de care

dispunea la data respectivă în vederea unei evaluări a stării de fapt și de drept.

2

A subliniat că, la data de 29 noiembrie 2015 s-a adresat iarăși la CIA „Asito

Direct” SA, totodată, expediindu-le o notificare pentru negociere în cadrul căreia a

venit cu propuneri concrete și legale în vederea rezolvării litigiului, însă acest

demers a rămas fără răspuns.

A relatat că, la data de 03 decembrie 2015 a primit prin poștă răspunsul CIA

„Asito Direct” SA nr. 01/1-2185 din 24 noiembrie 2015, prin care i-a fost comunicat

ceea ce i-a fost comunicat de Oleg Triboi prin email și, anume, să aducă

autovehiculul avariat în mun. Chișinău în vederea evaluării.

A menționat că, în toată această perioadă a avut numeroase contacte telefonice

cu reprezentanții CIA „Asito Direct” SA și ai Comisiei Naționale a Pieței Financiare

din Republica Moldova în încercarea de a rezolva pe cale legală și amiabilă dosarul

de daune, rezultatul fiind negativ. La data de 21 decembrie 2015 a primit prin email

și ulterior prin poștă răspunsul la solicitarea sa adresată Comisiei Naționale a Pieței

Financiare din Republica Moldova, în cadrul căruia se precizează că, persoana

păgubită a întreprins toate măsurile pentru a asigura, în termenul specificat la art. 10

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, accesul asigurătorului

de despăgubiri al acestuia la bunurile avariate prin accident de autovehicul, astfel

încât asigurătorul să dispună de posibilitatea de a constata întinderea reală a

pagubelor.

A afirmat că, prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie

2006 se stabilește în sarcina CIA „Asito Direct” SA un termen de 5 zile pentru

încheierea unui proces-verbal de constatare a pagubelor și închiderea dosarului de

daune.

A comunicat că, deoarece termenul acordat de către Comisia Națională a

Pieței Financiare din Republica Moldova a fost depășit și nu s-a întreprins nimic în

scopul rezolvării dosarului de daune, la data de 23 decembrie 2015 a revenit cu o

cerere la CIA „Asito Direct” SA, solicitându-le o soluție pentru finalizarea acestui

dosar. Astfel, din motiv că nu a primit nici un răspuns, la data de 28 decembrie 2015

a vorbit cu un consilier juridic de la CIA „Asito Direct” SA în cadrul căreia a

constatat că acesteia sunt preocupați de găsirea unor încadrări în norme legale pentru

decontarea cheltuielilor de deplasarea a unui reprezentant până la Iași, fără să țină

cont de faptul că au depășit toate termenele imperative prevăzute de Legea nr. 414-

XVI din 22 decembrie 2006 și neefectuând în termen de 5 zile lucrătoare de la data

sesizării evaluarea pagubelor, legea îi decade din dreptul de a mai invoca acest drept.

A indicat că, despre acest demers a informat și Comisia Națională a Pieței

Financiare din Republica Moldova prin email-ul din 29 decembrie 2015. Totodată,

prin email-ul din 10 ianuarie 2016 a făcut o nouă încercare de conciliere,

comunicându-le celor de la CIA „Asito Direct” SA despre disponibilitatea de a

efectua pe cheltuiala sa transportul reprezentantului desemnat pentru efectuarea

evaluării, însă și la acest demers nu a primit răspuns.

A conchis că, la data producerii accidentului, pentru autoturismul său au fost

plătite toate obligațiile legale referitoare la circulația pe teritoriul altor state.

A învederat că, în scopul de a rezolva acest litigiu pe cale amiabilă, la data de

15 februarie 2016 a fost în audiența la vicepreședintele Comisiei Naționale a Pieței

3

Financiare din Republica Moldova, Iurie Filip, în cadrul căreia a revenit cu

propunerile concrete de rezolvare a diferendului și a solicitat ajutor legal în scopul

obținerii despăgubirii la care este îndreptățit, totodată prezentând și o estimare a

pagubei, care potrivit primele indicii ducea către o daună totală.

A concretizat că, în cadrul acestei audiențe s-a concretizat că se va discuta cu

cei din conducerea CIA „Asito Direct” SA în vederea găsirii unei rezolvări, însă de

la data respectivă și până în prezent nu a primit nici o comunicare de la societatea de

asigurări.

A notat că, văzând că CIA „Asito Direct” SA nu este cooperantă, dând dovada

de rea-credință în această speță, a continuat corespondență cu Comisia Națională a

Pieței Financiare din Republica Moldova, căreia i-a solicitat aplicarea legii și

obligarea părții să-și respecte obligațiile care decurg din calitatea sa de asigurator.

La demersurile sale a primit două răspunsuri, din care reiese iarăși echivoc refuzul

CIA „Asito Direct” SA de a-și onora obligațiile, chiar și după intervențiile legale ale

Comisiei Naționale a Pieței Financiare din Republica Moldova.

A precizat că, conform art. 19 alin. (2) din Legea nr. 414-XVI din 22

decembrie 2006, asigurătorul este obligat să soluționeze cererea și să achite

despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat.

Astfel, observând că toate demersurile sale adresate asiguratorului au rămas fără

rezultate concrete și ținând cont de creșterea pagubei suferite inițial prin accident

datorită intervenției factorilor de mediu asupra autoturismului său, la expirarea

termenului legal în care dosarul de despăgubire ar fi trebuit rezolvat și pentru

stabilirea unui prejudiciu cert, a procedat la evaluarea daunelor prin metoda

demontării. Această operațiune s-a efectuat la unitatea service-auto „Sandra

Trading” Iași, unitate de specialitate, acreditată să efectueze evaluări, fiind dealer

Volkswagen.

A subliniat că, în urma acestei evaluări și aplicând prevederile cuprinse în

actele normative aplicabile în Republica Moldova s-a stabilit că, autoturismul

implicat în accidentul rutier a fost cumpărat la data de 09 noiembrie 2012 contra

sumei de 147837,52 de lei românești, ceea ce constitui 32692,95 de Euro, La data

accidentului vechimea autoturismului era mai mică de trei ani, având un rulaj de

53803 km. În conformitate cu prevederile Hotărârii privind modificarea și

completarea Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cadrul

pagubelor produse de autovehicule, aprobat prin Hotărârea Comisiei Naționale a

Pieței Financiare din Republica Moldova nr. 13/1 din 3 aprilie 2008, publicată în

Monitorul Oficial al RM nr. 104-108 din 10 mai 2013, se stabilește că, pentru un

autovehicul cu o vechime de până în 3 ani și un parcurs cuprins între 45 și 60 mii

km, la stabilirea gradului de uzură se aplică un coeficient de 16%. Pe cale de

consecință, aplicând acest coeficient, se stabilește că, valoarea maximă la care

compania de asigurări îl poate despăgubi pentru prejudiciile cauzate în urma

accidentului este de 32692,95 – 16% = 27462,08 Euro, din care se scade un

coeficient de 25 %, care reprezintă valoarea reziduală a epavei, rezultând suma de

20596,56 de Euro - valoarea stabilită, în urma calculației prin demontare, a reparației

4

autoturismului avariat în accident este de 107073,79 de lei românești, ceea ce

constituie 23678,41 de Euro.

A relevat că, ținând cont de diferența de 3081,85 de Euro dintre costul

reparației autoturismului avariat și suma rezultată în urma aplicării coeficienților

legali, rezultă fără dubii că avea o daună totală. Astfel, valoarea prejudiciului care

trebuie recuperat de la compania de asigurări este de 20596,56 de Euro.

A relatat că, după efectuarea evaluării, pentru stoparea degradărilor prin

ruginire, a procedat la repararea autoturismului, folosind piese second hand și cu

manopera în regie proprie.

A afirmat că, despre aceasta a comunicat prin intermediul corespondenței pe

care a avut-o cu Comisia Națională a Pieței Financiare din Republica Moldova și s-

a oferit să transporte, pe cheltuiala proprie, componentele rezultate din demontarea

autoturismului avariat, la Chișinău în vederea efectuării unei expertize tehnice,

împreună cu devizul și planșa foto întocmite de SC „Sandra Trading” SRL, Iași, însă

nici acest ultim demers nu a fost luat în seamă de către cei de la CIA „Asito Direct”

SA.

A menționat că, evenimentul rutier s-a produs din vina exclusivă a

conducătorului autoturismului înmatriculat în Republica Moldova, fapt stabilit

indubitabil prin sentința irevocabilă nr. 1-167/2016 din 06 ianuarie 2016 a

Judecătoriei Strășeni, iar calitatea de asigurat al acestuia la CIA „Asito Direct” SA

rezulta din polița RCAI-001266378, eliberată la data de 26 decembrie 2014.

La data de 21 iulie 2016 Donose Constantin, reprezentat de avocatul Serghei

Cebotari, a depus cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat încasarea

de la CIA „Asito Direct” SA în beneficiul său a despăgubirii de asigurare în mărime

de 538281,26 de lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 61865,49 de lei, a penalității

în mărime de 96890,64 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 38911,12

lei (f. d. 69).

Prin hotărârea din 05 iunie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul central a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Constantin Donose și au fost încasate de la CIA

„Asito Direct” SA în beneficiul lui Constantin Donose despăgubirea de asigurare în

mărime de 538281,36 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 60471,85 de lei,

taxa de stat în mărime de 17962,60 de lei, cheltuielile de asistența juridică în mărime

de 10000 de lei și cheltuielile pentru citarea publică și servicii telegrame în mărime

de 234 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Constantin Donose, a fost admis apelul declarat de CIA „Asito Direct”

SA, a fost casată hotărârea primei instanțe în partea cerințelor admise și a fost emisă

în această parte o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial acțiunea depusă de

Constantin Donose și au fost încasate de la CIA „Asito Direct” SA în beneficiul lui

Constantin Donose despăgubirea de asigurare în mărime de 500000 de lei și

cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în mărime de 15000 de lei. În rest

acțiunea depusă de Constantin Donose a fost respinsă. Hotărârea primei instanțe în

partea încasării cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10000 de lei și a

cheltuielilor legate de citarea publică în sumă de 234 de lei a fost menținută.

5

La data de 10 septembrie 2018 Donose Constantin, reprezentat de avocatul

Serghei Cebotari, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în

partea cerințelor respinse, pronunțând în această partea o nouă hotărâre, prin care să

fie dispus încasarea de la CIA „Asito Direct” SA în beneficiul lui Constantin Donose

a diferenței despăgubirii de asigurare în mărime de 38281,36 de lei, a penalității în

mărime de 96890,64 de lei, a diferenței dobânzii de întârziere în mărime de 1393,64

de lei, a diferenței cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat în mărime de

2948,52 de lei, a diferenței cheltuielilor de asistență juridică suportate în instanța de

fond în mărime de 8000 de lei, a taxei de stat pentru depunerea cererii de apel în

mărime de 4592 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 79319,08 lei, a

cheltuielilor de asistență juridică suportate în instanța de apel în mărime de 12200

de lei, a taxa de stat pentru depunerea recursului în mărime de 2157 de lei și a

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 9000 de lei.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat

în mod eronat legea.

A afirmat că, drept consecință a survenirii cazului asigurat, asiguratorul de

răspundere civilă nu a achitat despăgubirea de asigurare persoanei păgubite, or,

conform calculului reparației nr. 151890R1/04.11.2015 din 05 februarie 2016, costul

reparației cu TVA constituie 107073,79 de lei românești, ceea ce constituie suma de

538281,36 de lei.

A notat că, instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație faptul că,

conform prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006,

asigurătorul de răspundere civilă este obligat să soluționeze cererea și să achite

despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data depunerii cererii de

despăgubire, iar în consecință este îndreptățit să calculeze și să solicite încasarea de

la intimat a penalității prevăzute de Legea cu privire la asigurări - art. 6 alin. (6),

precum și dobânda de întârziere, or intimatul nu a achitat despăgubirea de asigurare

în genere, iar aceasta din urmă este una purtătoare de dobândă conform art. 585, 619

Cod civil.

A susținut că, recurentul Constantin Donose a prezentat calculul reparației

nr.151890R1/04.11.2015 din 05 februarie 2016 până la începerea procesului, iar

asigurătorul de răspundere civilă era în drept și avea posibilitate reală să evalueze

întinderea prestației pe care o datorează, cauză din care acesta datorează dobânzi de

întârziere, nefiind în acest caz suma pretinsă una litigioasă, ci una certă, precum și

nici contestată mărimea despăgubirii de asigurare sau încasarea diferenței de

asigurare, or, aceasta nu a fost plătită în general.

A relevat că, instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că,

penalitatea solicitată de a fi încasată este una legală (prevăzută de lege) și nu una

contractuală.

A relatat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de asistență

juridică suportate de către recurent în instanța de apel, care sunt necesare, având în

vedere că recurentul nu are cunoștințe vaste în domeniul jurisprudenței, reale, fiind

6

confirmate prin bonul de plată și nu mai puțin rezonabile, luând în considerație

complexitatea cazului, numărul de ședințe ce au avut loc în instanța de fond și,

respectiv, în instanța de apel, valoarea acțiunii, precum și tarifele recomandate de

către Uniunea Avocaților din Republica Moldova.

A subliniat că, contrar prevederilor art. 94 alin. (3) Cod de procedură civilă,

instanța de apel nu s-a pronunțat pe marginea cheltuielilor suportate de către recurent

în instanța de apel, deși norma procesuală citată se aplică și la repartizarea între părți

a cheltuielilor de judecată în instanța de apel, în instanța de recurs și în cadrul

revizuirii.

A menționat că, contrar prevederilor art. 372 alin. (3) Cod de procedură civilă,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra solicitării de încasare în instanța de apel a

dobânzii de întârziere în mărime de 45466,34 de lei (perioada din momentul

pronunțării hotărârii primei instanței și până la pronunțarea deciziei de către instanța

de apel), deși pentru aceasta a fost achitată și taxa de stat.

A subliniat că, instanța de apel a dat o apreciere greșită circumstanțelor de fapt

și de drept, or, prin Legea nr. 239 din 29 decembrie 2015 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule a fost

modificat art. 14, care prevede limita maximală de răspundere a asigurătorului de

răspundere civilă auto, ce a fost majorată până la 1000000 de lei. Modificarea

indicată, conform art. II al Legii, a intrat în vigoare la data de 05 februarie 2016, la

data când a devenit posibilă evaluarea întinderii prestației în mărime de 538281,36

de lei, prin urmare, urma a fi încasată această sumă și de instanța de apel.

A afirmat că, chiar și dacă valoarea despăgubirii a fost plafonată la suma de

500000 de lei, urma a fi încasată penalitatea în mărime de 90000 de lei, dobânda de

întârziere pentru instanța de fond în mărime de 57465,75 de lei, dobânda de

întârziere pentru instanța de apel în mărime de 73678,08 lei, taxa de stat pentru

instanța de fond în mărime de 19423,98 de lei, taxa de stat pentru instanța de apel în

mărime de 1657,76 de lei, cheltuielile de asistență juridică pentru instanța de fond

în mărime de 18000 de lei și cheltuielile de asistență juridică pentru instanța de apel

în mărime de 12200 de lei.

La data de 12 septembrie 2018 CIA „Asito Direct” SA a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii, precum și încasarea de la Constantin Donose în beneficiul său

a taxei de stat pentru depunerea cererii de apel în mărime de 13472 de lei și a taxei

de stat pentru depunerea cererii de recurs în mărime de 7500 de lei.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea. Totodată, instanțele

ierarhic inferioare au apreciat probele în mod arbitrar.

A menționat că, sunt absolviți de achitarea despăgubirii de asigurare, pe

motivul neconformării persoanei păgubite cadrului normativ al Republicii Moldova

în domeniul asigurărilor și lezarea în dreptul de a instrumenta cazul de asigurare și

7

de a evalua prejudiciul material real cauzat autovehiculului pe teritoriul Republicii

Moldova.

A relevat că, la solicitarea adresată persoanei păgubite de a prezenta

autovehiculul de model Volkswagen Tiguan, n/î xxxxx pentru întocmirea

procesului-verbal de constatare a pagubelor, intimatul a comunicat că, autovehiculul

a fost transportat în ziua accidentului în România și reprezentanții CIA „Asito

Direct” SA urmează să efectueze deplasarea în România.

A relatat că, Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, de respectarea căreia

ține însăși licențierea activității de asigurare obligatorie de răspundere civilă în

Republica Moldova, nu prevede și, cu atât mai mult, nu obligă, delegarea

reprezentanților asigurătorului peste hotarele țării pentru efectuarea constatării

pagubelor bunurilor avariate prin accident de autovehicul comis pe teritoriul

Republicii Moldova.

A comunicat că, atât CIA „Asito Direct” SA, cât și instituția publică Comisia

Națională a Pieței Financiare a Republicii Moldova, prin scrisorile nr. 04-902 din 16

martie 2016 și nr. 01/1-22 din 05 ianuarie 2016, i-a explicat lui Constantin Donose

faptul că, legislația Republicii Moldova nu prevede astfel de reglementări în

domeniul asigurărilor și atare modalități de constatare a pagubelor în afara

teritoriului RM ar putea fi declarate ulterior drept proceduri executate în afara

jurisdicției naționale. Totodată, ambele entități au comunicat lui Constantin Donose

faptul că, este necesar să se conformeze legislației Republicii Moldova și să-și

onoreze obligația de a prezenta autovehiculul accidentat pe teritoriul Republicii

Moldova.

A precizat că, neconformându-se cerințelor CIA „Asito Direct” SA,

Constantin Donose a întreprins acțiuni independente de reparare a autovehiculului

Volkswagen Tiguan, n/î xxxxx, la un centru de deservire tehnică din orașul Iași,

România, punând ulterior CIA „Asito Direct” SA în fața unui fapt constatat - de

restituire a costului de reparație a autovehiculului în sumă de 107073 de lei

românești, inclusiv TVA, echivalent a 538281,36 de lei ori 23902,26 de Euro

(conform ratei de schimb oficial la data producerii accidentului rutier de 1 euro = 22

de lei 5201 bani).

A menționat că, art. 20 alin. (7) din Legea 414-XVI din 22 decembrie 2006

stabilește că, dacă persoana păgubită sau reprezentantul ei legal nu a respectat

obligația prevăzută la alin. (6) și a făcut astfel imposibilă întocmirea dosarului de

daune și/sau constatarea de către asigurător a întinderii pagubelor, acesta din urmă

este absolvit de obligația de a plăti despăgubirea de asigurare.

A afirmat că, CIA „Asito Direct” SA a fost lipsită de dreptul procedural de a

beneficia prin intermediul instanței judecătorești de concluziile unui expert judiciar,

care ar elucida gradul real al pagubelor reieșind din materialele dosarului

contravențional, fotografiile anexate la calculul cheltuielilor de reparație și prețurile

practicate de unitățile specializate din Republica Moldova.

A subliniat că, impunerea unei astfel de proceduri este susținută și de faptul

că, în calculul reparației autovehiculului Volkswagen Tiguan, n/î xxxxx, efectuat de

SRL „Sandra Trading” cu sediul Iași, România, sunt incluse piese care nu au nici o

8

tangentă cu deteriorările provocate de accidentul rutier produs pe teritoriul

Republicii Moldova la data de 24 octombrie 2015 și, anume, printre piesele destinate

înlocuirii se numără și „ușă spate dreapta” (pagina 7, rândul 11), deși ciocnirea în

accident a avut loc din partea stângă a autovehiculului, fapt probat și prin fotografiile

anexate la calcul.

A notat că, cuantumul despăgubirii de asigurare solicitat de Constantin

Donose în sumă de 538281,36 de lei, apoi stabilit de către instanța de apel în sumă

de 500000 de lei, depășește diferența dintre valoarea autovehiculului la data

producerii accidentului rutier și valoarea rămasă (valoarea rămasă a căruia dacă nu

a fost stabilită, este nu mai mult de 25%).

A specificat că, valoarea autovehiculului din data producerii accidentului se

determină prin scăderea uzurii din valoarea lui de nou, iar uzura autovehiculului

avariat se determină în raport cu vechimea, utilizarea și starea lui de întreținere de la

data producerii accidentului. Criteriile și modul de determinare a uzurii se stabilesc

de Autoritatea de supraveghere conform art. 24 alin. (1) și (2) al Legii 414-XVI din

22 decembrie 2006. Astfel, conform actului autorității de supraveghere Comisia

Națională a Pieței Financiare a Republicii Moldova și, anume, hotărârea pentru

aprobarea Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul

pagubelor produse la autovehicule nr. 13/1 din 03 aprilie 2008 (p. 6, 7 și 8 și anexa

Hotărârii - Tabelul nr. 1), coeficientul de uzură aplicat autovehiculului de model

Volkswagen Tiguan, n/î xxxxx, pentru perioada de exploatare 3 ani este de 24%.

Valoarea de nou a autovehiculului enunțat, indicată de Constantin Donose și

confirmată prin factura nr. 0117844 este de 147837,52 de lei românești. Prin urmare,

valoarea autovehiculului la data producerii accidentului rutier constituie suma de

112356,51 de lei românești. Deci, în cazul în care CIA „Asito Direct” SA ar fi pusă

în obligația achitării despăgubirii de asigurare, aceasta urmează a fi calculată potrivit

argumentelor și calculului prezentat supra și nu poate depăși suma de 377306,84 de

lei ( 112356,51 de lei românești – 25 % = 377306,84 de lei sau 16754,30 de Euro).

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 28 noiembrie 2018 a considerat recursurile admisibile

și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

La data de 11 decembrie 2018 Constantin Donose, reprezentat de avocatul

Serghei Cebotari, a depus supliment la recurs, invocând că, în cererea de recurs s-a

strecurat o eroare și, anume, pe parcursul judecării cauzei în instanța de apel s-a

majorat solicitarea de încasare a dobânzii de întârziere pentru instanța de apel, în

temeiul art. 372 alin. (3) CPC, de la 45466,34 de lei până la 79319,08 lei.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile întemeiate și

care urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

9

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată când eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, care pe parcursul examinării

cauzei a fost concretizată, Constantin Donose a solicitat încasarea de la CIA „Asito

Direct” SA în beneficiul său a despăgubirii de asigurare în mărime de 538281,26 de

lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 61865,49 de lei, a penalității în mărime de

96890,64 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 38911,12 lei.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauzei, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, încasând de la CIA „Asito Direct” SA în

beneficiul lui Constantin Donose despăgubirea de asigurare în mărime de 538281,36

de lei, dobânda de întârziere în mărime de 60471,85 de lei, taxa de stat în mărime de

17962,60 de lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 10000 de lei și

cheltuielile pentru citarea publică și servicii telegrame în mărime de 234 de lei, în

rest respingând acțiunea.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de

Constantin Donose și CIA „Asito Direct” SA, a ajuns la concluzia netemeiniciei

apelului declarat de Constantin Donose și temeiniciei apelului declarat de CIA

„Asito Direct” SA, casând hotărârea primei instanțe în partea cerințelor admise și

pronunțând în această parte o nouă hotărâre, prin care a admis parțial acțiunea și a

încasat de la CIA „Asito Direct” SA în beneficiul lui Constantin Donose

despăgubirea de asigurare în mărime de 500000 de lei și cheltuielile legate de

achitarea taxei de stat în mărime de 15000 de lei, în rest respingând acțiunea,

menținând hotărârea primei instanțe în partea încasării cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 10000 de lei și a cheltuielilor legate de citarea publică în sumă

de 234 de lei.

La caz, se reține că, Constantin Donose, declarând recurs, a invocat că,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cerințelor cu privire la încasarea dobânzii

de întârziere în mărime de 79319,08 lei (perioada din momentul pronunțării hotărârii

primei instanțe și până la pronunțarea deciziei de către instanța de apel) și a

cheltuielilor de judecată suportate în instanța de apel, contrar prevederilor art. 372

alin. (3) și art. 94 alin. (3) CPC, precum și asupra faptului că, instanța de apel eronat

a apreciat că, penalitatea solicitată a fi încasată este una contractuală și nu una legală.

Ulterior, CIA „Asito Direct” SA, declarând recurs, a insistat asupra faptului

că, instanța de apel nu a analizat și nu a dat apreciere argumentului precum că, sunt

absolviți de achitarea despăgubirii de asigurare, pe motivul neconformării persoanei

păgubite cadrului normativ al Republicii Moldova în domeniul asigurărilor și lezarea

în dreptul de a instrumenta cazul de asigurare și de a evalua prejudiciul material real

cauzat autovehiculului pe teritoriul Republicii Moldova.

10

Obiecțiile recurenților menționate supra impune instanța de recurs verificarea

corectitudinii judecării prezentei cauze, în ordine de apel, în raport cu garanțiile unui

proces echitabil prevăzute la art. 20 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și

art.6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În conformitate cu art. 372 alin. (3) CPC, în apel nu se poate schimba calitatea

procedurală a părților, temeiul sau obiectul acțiunii și nici nu pot fi înaintate noi

pretenții. Se pot cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte

despăgubiri apărute după emiterea hotărârii în primă instanță, se poate solicita o

compensație legală.

În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (5) CPC, instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Drept urmare, în sensul art. 390 alin. (1) lit. f) CPC, decizia instanței de apel

trebuie să conțină concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

În conformitate cu art. 240 alin. (3) CPC, instanța judecătorească adoptă

hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Art. 241 alin. (6) CPC prevede că, dispozitivul cuprinde concluzia instanței

judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau parțială a acțiunii,

repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al hotărârii.

Având în vedere faptul că, instanța de apel a casat parțial hotărârea primei

instanțe, instanța de recurs va stabili dacă procedura în ansamblu, inclusiv modul în

care s-a răspuns la motivele din cererea de apel, a fost corectă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reiterează că, Constantin Donose, în temeiul art. 372 alin. (3) și

art. 94 alin. (3) CPC, a solicitat suplimentar în instanța de apel încasarea dobânzii de

întârziere în mărime de 79319,08 lei și a cheltuielilor de judecată suportate în

instanța de apel, compuse din taxa de stat pentru depunerea cererii de apel în mărime

de 4592 de lei și cheltuielilor de asistență juridică suportate în instanțe de apel în

mărime de 12200 de lei (vol. I, f. d. 149-156, 208-211).

La caz, instanța de recurs menționează că, decizia instanței de apel nu conține

niciun motiv de respingere a cerinței cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în

mărime de 79319,08 de lei și a cheltuielilor de judecată suportate în instanța de apel,

compuse din taxa de stat pentru depunerea cererii de apel în mărime de 4592 de lei

și cheltuielilor de asistență juridică suportate în instanțe de apel în mărime de 12200

de lei.

De altfel, din procesul-verbal al ședinței de judecată din 02 mai 2018 rezultă

că, instanța de apel a acceptat spre examinare cererea de apel concretizată, însă în

partea descriptivă a deciziei contestate, aceste cerințe nu au fost indicate, iar în partea

motivată și în dispozitiv nu este reflectat nici un răspuns clar în privința admiterii

sau respingerii acestora (f. d. 217-218, 230-240). Mai mult, instanța de recurs

stabilește că, instanța de apel a omis să răspundă la aceste solicitări invocate într-un

mod clar și precis în cererea de apel concretizată, deși în conformitate cu art. 373

alin. (5) CPC, ultima era obligată să depună diligență maximă în acest sens.

11

Sub acest aspect, instanța de recurs învederează că, deși art. 6 §1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale nu reglementează admisibilitatea și forța probantă a capetelor de

cerere ale părților, acesta impune instanțelor obligația de a efectua examinarea

efectivă a acestora, fără a prejudicia analiza privind relevanța acestora (a se vedea

Vlasia Grigore Vasilescu versus România, 08 iunie 2006, §38; Marariu versus

România, 16 martie 2010, §25 – 32).

În cauzele prezentate mai sus, în particular Marariu versus România, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, instanțele naționale au omis să

examineze cererea de rambursare a cheltuielilor de judecată ale reclamantului. În

plus, tribunalul care s-a pronunțat în recurs s-a limitat să examineze conținutul

hotărârii pronunțate în primă instanța, fără să verifice dacă reclamantul formulase

într-adevăr o asemenea cerere (a se vedea, de asemenea, cauza Albina versus

România, 28 aprilie 2005, § 34). Aceste elemente au fost suficiente Curții pentru a

concluziona că a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție.

În mod corespunzător, instanța de recurs consideră că, instanța de apel nu a

respectat obligațiile sale instituite în art. 373 alin. (5) și 390 alin. (1) lit. f) din Codul

de procedură civilă. Cu atât mai mult că, în conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC,

aceasta trebuia să verifice, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor

de fapt și aplicarea legii în primă instanță. Conjunctura cercetată mai sus a condus

inevitabil la încălcarea dreptului recurentului la un proces echitabil, garantat la art.20

alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și art. 6 § 1 din Convenție.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs observă că, instanța de apel, întru

soluționarea cerinței cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în mărime de

61865,49 de lei, a aplicat pct. 69 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 11 din 16 decembrie 2015, care prevede că, în cazul în care mărimea despăgubirii

a fost contestată și prin hotărârea instanței de judecată s-a dispus încasarea unei sume

mai mari decît cea stabilită de asigurător, această diferență nu poate fi considerată

ca o obligație executată cu întârziere. În acest caz, pentru această diferență nu se va

plăti/încasa penalitatea, iar pentru cerința cu privire la încasarea penalității în mărime

de 96890,64 de lei, a aplicat art. 624 din Codul civil, care statuează că, clauza penală

(penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat

prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită

creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că, Constantin Donose a invocat că, art. 19

alin. (2) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 prevede că, asigurătorul de

răspundere civilă este obligat să soluționeze cererea și să achite despăgubirea de

asigurare în cel mult 3 luni din data depunerii cererii de despăgubire, fapt care nu a

fost executat, respectiv este îndreptățit să calculeze și să solicite încasarea de la

intimată a penalității prevăzute de art. 6 alin. (6) din Legea cu privire la asigurări și

a dobânzii de întârziere în temeiul art. 585 și 619 din Codul civil, or, intimata nu a

achitat în general despăgubirea de asigurare.

12

Așadar, instanța de apel nu a răspuns la acest argument, deși art. 6 § 1 din

Convenție presupune în mod direct ca Constantin Donose să poată să se aștepte la

un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru judecarea procedurii

respective (a se vedea Ruiz Torija și Hiro Balani versus Spania, hotărârile din 09

decembrie 1994, seria A nr. 303-A și 303-B, p. 12, §. 29 și 30, și p. 29 și 30, § 27 și

28).

În atare situație se deduce că, argumentele invocate de Constantin Donose nu

au fost clarificate de instanța de apel, deși avea obligația de a se pronunța asupra

fiecărui argument, astfel, ca acestea să fie răsturnate de instanță, pentru a da

posibilitate instanței de recurs să exercite controlul judiciar. Cu atât mai mult că,

acest aspect cerea o motivare specifică și explicită, însă instanța de apel a omis să

dea o asemenea explicație și să stabilească dacă sunt sau nu aplicabile normele legale

citate supra cerințelor invocate de către reclamant-recurent.

Suplimentar, instanța de recurs menționează că, instanța de apel s-a abținut de

a de a da un răspuns convingător special și explicit la argumentul de bază al

recurentei CIA „Asito Direct” SA precum că, sunt absolviți de achitarea despăgubirii

de asigurare, pe motivul neconformării persoanei păgubite cadrului normativ al

Republicii Moldova în domeniul asigurărilor și lezarea în dreptul de a instrumenta

cazul de asigurare și de a evalua prejudiciul material real cauzat autovehiculului pe

teritoriul Republicii Moldova.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că, recurenta CIA „Asito Direct” SA nu a fost

audiată de instanțele inferioare într-un mod echitabil, fără a-i respecta garanțiile

prevăzute la art. 6 din Convenție, deși art. 9 alin. (1) CPC stabilește că, instanței

judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale

cărui limite și al cărui conținut sunt stabilite de prezentul cod și de alte legi.

Circumstanțe enunțate sunt apreciate de către Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție drept erori judiciare,

care nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, erorile

judiciare în cauză nu pot fi corectate de către instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursurile, de a casa integral decizia instanței de apel și de

a trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și, reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Constantin Donose, reprezentat de avocatul

Serghei Cebotari și Compania Internațională de Asigurări „Asito Direct” societate

pe acțiuni.

13

Se casează integral decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Donose împotriva

Companiei Internaționale de Asigurări „Asito Direct” societate pe acțiuni,

intervenient accesoriu Marin Fusa cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare,

dobânzii de întârziere, penalității și cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

14