2ra-2274/18 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-2274/18 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2274/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mazur)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, S. Gîrbu, A. Danilov)

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Dinu Armașu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dinu Armașu

împotriva Întreprinderii de Stat Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”,

intervenient accesoriu Întreprinderea municipală „Asociația de Gospodărire a

Spațiilor Verzi” cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat Filarmonica Națională „Serghei

Lunchevici”, a fost casată hotărârea din 01 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 12 iunie 2015 Dinu Armașu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” cu privire la repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în anul 2012 locuia împreună

cu familia sa în apartamentul nr. 1 din str. V. Alecsandri,127, mun. Chișinău.

A menționat că, în apropierea nemijlocită a apartamentului său se află curtea

pârâtului, care este împrejmuită cu un gard.

A susținut că, în seara zilei de 15 iunie 2012, aproximativ la orele 20.00, din

curtea pârâtului a căzut un copac peste automobilul de model Toyota Camry, cu n/î

C TP 444, care-i aparține cu drept de proprietate, iar în urma acestui fapt,

automobilul a fost deteriorat considerabil.

A afirmat că, faptul producerii incidentului respectiv și cauzarea prejudiciului

se confirmă prin raportul ofițerului de urmărire penală al Secției urmărire penală din

cadrul Comisariatului de poliției Centru, mun. Chișinău, Adrian Moraru din 15 iunie

1

2012 și procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15 iunie 2012, însoțit de

pozele automobilului deteriorat.

A relevat că, la data de 18 decembrie 2013 a expediat în adresa pârâtului o

cerere prealabilă, prin care a solicitat prezența reprezentantului său pentru a participa

la efectuarea expertizei automobilului său în scopul stabilirii prejudiciului cauzat, la

care ultimul nu a răspuns.

A invocat că, s-a adresat la Centrul de expertize independente „Exauto-Plus”

SRL, care la data de 10 iunie 2014 a întocmit raportul de evaluare a pagubei

nr.703/06A, prin care a stabilit prejudiciul material cauzat prin deteriorarea

automobilului constituie suma de 53960,99 de lei.

A declarat că, după efectuarea expertizei din 10 iunie 2014, în lipsa

mijloacelor bănești necesare pentru reparația automobilului, a vîndut automobilul la

fier vechi contra sumei de 2500 de Euro (40% din prețul mașinii în stare nevariată).

A mai declarat că, în toată această perioadă (mai mult de 2 ani), a fost lipsit

de mijlocul de transport, fiind în imposibilitate de a se deplasa la serviciu și,

respectiv, spre casă, de a-și aduce copiii la școală și grădiniță. Toate aceste

circumstanțe au generat incomodități majore, disconfort emoțional și psihologic,

care a generat un prejudiciu moral în sumă de 20000 de lei.

A relatat că, în anul 2007, locatarii din curtea sa s-au adresat în repetate rînduri

la Primăria mun. Chișinău și ÎM „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” cu

cereri privind defrișarea arborilor periculoși, însă acțiuni de înlăturare a pericolului

nu au fost întreprinse, deoarece ultima a făcut referire la prevederile art. 23 din Legea

nr. 591 din 23 septembrie 1999 cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și

rurale.

A menționat că, în vederea soluționării extrajudiciare a litigiului, la data de 27

mai 2015 pârâtului i-a fost expediată o cerere de plată benevolă a prejudiciului

cauzat, însă aceasta a rămas fără răspuns.

A solicitat încasarea de la pârât a sumei de 53960,99 de lei, cu titlu de

prejudiciu material, a sumei de 20000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, a

cheltuielilor de efectuare a expertizei în sumă de 550 de lei, a cheltuielilor de

asistență juridică și a taxei de stat.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a

fost admisă parțial acțiunea depusă de către Dinu Armașu și au fost încasate de la ÎS

Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” în beneficiul lui Dinu Armașu suma de

53960,99 de lei, cu titlu de prejudiciu material, cheltuielile pentru întocmirea actului

de examinare a mijlocului de transport în sumă de 550 de lei, taxa de stat în sumă de

1618,82 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 de lei, iar în total

suma de 61129,81 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 21 ianuarie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către ÎS Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 08 iunie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de către ÎS Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, a fost

2

casată integral decizia instanței de apel și a fost trimisă cauza spre rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 09 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de către ÎS Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, a fost casată

hotărârea primei instanțe și a fost trimisă cauza spre rejudecare în aceeași instanță,

în alt complet de judecată.

Prin încheierea protocolară din 23 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru a fost atrasă în proces ÎM „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”

în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 01 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă parțial acțiunea depusă de către Dinu Armașu și au fost încasate de la ÎS

Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici” în beneficiul lui Dinu Armașu suma de

53960,99 de lei, cu titlu de prejudiciu material, cheltuielile pentru întocmirea actului

de examinare a mijlocului de transport în sumă de 550 de lei, cheltuielile pentru

obținerea probelor în sumă de 230 de lei, taxa de stat în sumă de 1618,82 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 7000 de lei, iar în total suma de 63359,82

de lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 08 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către ÎS Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, a fost casată

hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă

de către Dinu Armașu a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că, deși copacul prăbușit se afla pe terenul din

gestiunea ÎS Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, acesta se afla pe un teren

de uz public, iar controlul asupra realizării măsurilor de protecție urma a fi efectuat

de către ÎM „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi”. Or, conform art. 28 din

Legea nr. 591-XIV din 23 septembrie 1999 cu privire la spațiile verzi ale localităților

urbane și rurale, controlul de stat asupra realizării măsurilor de protecție a spațiilor

verzi este exercitat de către organele teritoriale ale autorității centrale pentru mediu.

Totodată, instanța de apel a mai reținut că, anume ÎM „Asociația de

Gospodărire a Spațiilor Verzi” este întreprinderea responsabilă de îngrijirea

plantațiilor verzi, conform normativelor tehnologice și agrotehnice, întru asigurarea

condițiilor de creștere a plantelor din mediul urban și prestează diverse servicii,

inclusiv curățarea, defrișarea arborilor avariați, uscați și bolnavi. Autoritatea publică

responsabilă de întreprinderea măsurilor corespunzătoare în scopul protecției contra

riscului de producere a unui anumit fel de prejudiciu este exonerată de răspundere

pentru prejudiciul cauzat sau nepreîntâmpinat doar în cazul în care demonstrează că

a dat dovadă de diligență rezonabilă în executarea obligațiunilor, care îi revin.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, răspunderea de cauzarea

prejudiciului lui Dinu Armașu nu-i poate fi imputată ÎS Filarmonica Națională

„Serghei Lunchevici”, respectiv, aceasta nu este pârâtul corespunzător în speța dată.

La data de 02 august 2018 Dinu Armașu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

3

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată.

A menționat că instanța de apel greșit a concluzionat că responsabilitatea

pentru îngrijirea spațiilor verzi, care se află pe terenul aflat în gestiunea intimatului,

o poartă ÎM „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” în temeiul prevederilor

art. 28 din Legea nr. 591 din 23 septembrie 1999 cu privire la spațiile verzi ale

localităților urbane și rurale, iar terenul este de uz public.

A susținut că, în ședința de judecată a primei instanțe a prezentat certificat din

Registrul bunurilor imobile cu nr. 0100206167 din 23 iunie 2017, eliberat de către

OCT Chișinău, terenul din str. Mitropolit Varlaam,78, mun. Chișinău, cu

nr.cadastral 0100206.167 se află în folosința ÎS Filarmonica Națională „Serghei

Lunchevici”, fiind eliberat titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren

nr.0100206167 din 02 iulie 2010.

A afirmat că, conform art. 23 din Legea cu privire la spațiile verzi ale

localităților urbane și rurale, îngrijirea spațiilor verzi se asigură de către proprietarii

și gestionarii acestora, conform tehnologiei și agrotehnicii stabilite. Proprietarii și

gestionarii de terenuri cu spații verzi sunt obligați să asigure îngrijirea la timp și

păstrarea acestora în limitele hotarelor lor.

A relevat că, ÎM „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi” nu este nici

proprietar și nici gestionar al terenului respectiv, prin urmare, nu are nicio obligație

legală de a îngriji arborii de pe un teren gestionat de către altă întreprindere.

A considerat că, doar intimatul în calitatea sa de gestionar legal al terenului

are obligația să îngrijească arborii, să organizeze inspectarea stării lor și să solicite

defrișarea arborilor bolnavi sau a celor care prezintă pericol iminent.

A invocat că, înscrisul prezentat de către intimat, prin care s-ar proba existența

unui contract din 12 septembrie 2010 încheiat între intimat și intervenientul

accesoriu (o copie neautentificată în modul stabilit de lege) denotă simplul fapt că

intimatul a comandat și a plătit servicii de îngrijire a arborilor de pe teritoriul său.

Acest contract nu este de natură să transfere răspunderea intimatului pentru

prejudiciul cauzat în sarcina unei alte întreprinderi care nu deține și nu gestionează

de fapt terenul cu spațiile verzi amplasate pe el.

A declarat că, nu este de acord cu concluzia instanței de apel precum că,

intimatul nu este pârâtul corespunzător în speța dată și nu poartă responsabilitate

pentru cauzarea prejudiciului, deoarece el nu se află și nu s-a aflat în niciun raport

juridic cu intervenientul accesoriu.

A relatat că, cererea de chemare în judecată a fost formulată împotriva

intimatului în calitatea sa de gestionar al terenului, pe care se afla arborele prăbușit

în curtea sa, calitate probată prin datele înscrise în Registrul bunurilor imobile și

prezentate instanței în cadrul dezbaterilor judiciare.

A menționat că, intimatul urma să repare prejudiciul cauzat, iar ulterior să se

adreseze în instanța de judecată pentru recuperarea acestei sume de la persoana

juridică respectivă, în baza prevederilor contractului încheiat și a prevederilor legale

ce țin de răspunderea contractuală.

4

A considerat că, instanța de apel eronat și-a întemeiat decizia pe prevederile

art. 28 din Legea cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale și a

ignorat prevederile art. 23 din Legea menționată, care trebuiau să fie aplicate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 08 mai

2018, dar date, care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent, lipsesc la

dosar.

Astfel, recursul, declarat la data de 02 august 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

5

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Dinu Armașu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe cînd în recursul

declarat de către Dinu Armașu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Dinu Armașu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Dinu Armașu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6