2ra-2083/18 — cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-2083/18

Prima instanță: Judecătoria Orhei sediul Rezina (jud. I. Negreanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, G. Moscalciuc, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaționale

de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni împotriva lui Fiodor Iurcu cu privire la

încasarea despăgubirii de asigurare, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei din 7 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Fiodor Iurcu, casată hotărârea din 18 septembrie 2017

a Judecătoriei Orhei sediul Rezina și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost

respinsă acțiunea

constată:

La 26 aprilie 2016, CIA „Asito” SA a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Fiodor Iurcu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 2 octombrie 2013, Fiodor Iurcu,

aflându-se la volanul autovehiculului de model Ford Focus cu n/î XXXXX a

tamponat autovehiculul de model Nissan Primera cu n/î XXXXX.

A menționat că potrivit procesului-verbal contravențional din 8 octombrie

2013, vinovat în producerea accidentului rutier a fost recunoscut Fiodor Iurcu.

A comunicat că potrivit procesului-verbal de constatare a daunelor din

4 octombrie 2013, a actului de evaluare cost reparație nr. 1633 din 23 decembrie

2013, costul reparației automobilului de model Nissan Primera cu n/î XXXXX a

fost estimat la suma de 3249 de lei.

Astfel, în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, CIA „Asito” SA a acordat păgubitului

1

despăgubirea de asigurare pentru daunele cauzate în sumă de 3249 de lei, ce

constituie suma pentru reparația autovehiculului de model Nissan Primera.

A remarcat că potrivit scrisorii nr. 01/1-1-9507 din 12 noiembrie 2014 emisă

de ANTA, la data producerii accidentului autovehiculul de model Ford Focus cu

n/î XXXXX nu deținea raport de revizie tehnică.

Având în vedere prevederile art. 29 lit. f) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, art. 1329

alin. (1), 1415 alin. (1) Cod civil, la 22 ianuarie 2014, 6 noiembrie 2014,

2 decembrie 2014 și 17 august 2015, în adresa pârâtului a fost expediată pretenția

privind achitarea benevolă a prejudiciului material cauzat, fiindu-i acordat în acest

sens, potrivit ultimei reclamații, un termen de 10 zile, însă pârâtul nu s-a conformat

cerințelor înaintate.

Cu referire la prevederile art. 585, 619 Cod civil, reieșind din faptul că

cererea prealabilă inițială a fost expediată pârâtului la 22 ianuarie 2014, fiindu-i

acordat un termen de 10 zile pentru achitarea benevolă, a precizat că dobânda de

întârziere urmează a fi calculată începând cu 1 februarie 2014, care până la

8 februarie 2016 constituie suma de 999,31 de lei, ce urmează a fi recalculată pe

durata examinării cauzei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1, 2, 8-11, 14, 512-516,

558, 566, 572-575, 585, 592, 602, 615-619, 1415 Cod civil, art. 56, 60, 166, 206

CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la pârât în beneficiul CIA „Asito”

SA a sumei de 3249 de lei cu titlu de despăgubire de asigurare, a dobânzii de

întârziere în sumă de 999,31 de lei, cu recalculare pe durata procesului, precum și a

cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 270 de lei și cheltuielile

de asistență juridică.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2017 a Judecătoriei Orhei sediul Rezina, a

fost admisă acțiunea integral.

A fost încasată de la Fiodor Iurcu în beneficiul CIA „Asito” SA

despăgubirea de asigurare în mărime de 3249 de lei, dobânda de întârziere în sumă

de 999,31 de lei, cheltuielile judiciare cu titlu de taxă de stat în sumă de 270 de lei,

în total 4518,31 de lei.

Prin decizia din 7 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Fiodor Iurcu, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă

hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea.

La 14 august 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, CIA „Asito” SA a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu a intrat în esența

cerințelor și temeiurilor invocate de CIA „Asito” SA, nu a elucidat faptele pe

deplin și nepărtinitor.

2

A remarcat că instanța de apel a făcut trimitere la prevederile art. 19 alin. (1)

lit. b) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, care nu erau în vigoare la momentul producerii

cazului asigurat – 2 februarie 2013, aceste prevederi fiind în vigoare de la

5 februarie 2016.

A comunicat că CIA „Asito” SA a prezentat înscrisuri care au fost întocmite

de către organele neconstituționale, fapt ce nu poate fi reținut ca temei de

respingere a acțiunii, deoarece se află în imposibilitate să prezinte înscrisuri

întocmite de organele de poliție constituționale.

Or, accidentul rutier s-a produs pe teritoriul care nu era controlat de organele

de poliție constituționale a RM, respectiv, și accidentul a fost cercetat de organele

neconstituționale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 27 martie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 129), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 14 august 2018 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CIA „Asito” SA nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de CIA „Asito” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de CIA „Asito” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate

pe Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4