3ra-1645/18 — Declararea nulă a refuzului, obligarea eliberării actelor și repararea prejudiciului

Dosarul nr. 3ra-1645/18

prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, judecător: O. Melniciuc

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecătorii: L.Popova, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”, succesor al Întreprinderii de Stat „Cris Registru”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dorin Coval

împotriva Întreprinderii de Stat „Cris Registru”, succesor Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” cu privire la declararea nulă a refuzurilor, obligarea eliberării

pașaportului, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 8 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins cererile de apel declarate de către Dorin Coval și Întreprinderea de Stat „Cris

Registru” și s-a menținut hotărârea din 21 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 18 august 2016, Dorin Coval a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii de Stat „Cris Registru” cu privire la declararea nulă a refuzurilor,

obligarea eliberării pașaportului, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii indicat că, prin certificatul de refuz nr. 02/34993 din 12

mai 2016 a Întreprinderii de Stat „Cris Registru” a fost informat despre refuzul în

perfectarea pașaportului din motivul atragerii sale la răspundere penală. S-a

menționat că, la examinarea cererii repetate privind eliberarea pașaportului

cetățeanului Republicii Moldova urmează a fi prezentată hotărârea instanței de

judecată definitivă și irevocabilă pe dosarul dat, sau certificatul privind lipsa

măsurilor preventive, conform art. 175 și art. 177 Cod de procedură civilă.

Concomitent, în refuz s-a indicat despre încheierea executorului judecătoresc

Tatiana Catan, conform titlului executoriu nr. 2-134/11 și procedura de executare

nr. 129-468/14.11.11.

Drept temei de refuz în eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova

s-a invocat prevederile art. 8 lit. c) din Legea cu privire la ieșirea și intrarea în

Republica Moldova.

1

La 19 iulie 2016, a depus cerere prealabilă asupra refuzului în perfectarea

pașaportului, la care pârâtul nu a răspuns în termenul stabilit de lege.

A indicat că, au fost înlăturate motivele care au generat refuzul în eliberarea

pașaportului cetățeanului Republicii Moldova, prin prezentarea certificatul nr. 9470

din 3 iunie 2016, eliberat de către judecătorul Serghei Dimitriu din Judecătoria

Botanica, mun. Chișinău, în care s-a indicat despre încheierea din 11 noiembrie 2014

prin care i-a fost aplicată măsura procesuală de constrângere obligația de a se

prezenta la instanța de judecată. Alte măsuri preventive nu i-au fost aplicate. S-a mai

indicat că, cauzele penale pornite în privința sa, au fost conexate într-un singur

proces. Totodată, a prezentat încheierea din 15 iunie 2016 a executorului

judecătoresc Tatiana Catan privind anularea măsurilor de asigurare.

Însă, angajatul Întreprinderii de Stat „,Cris Registru” a refuzat de a recepționa

actele prezentate pe motiv că, numărul cauzelor penale indicate în refuz sunt diferite

de cele indicate în certificatul eliberat de către Judecătoria Botanica, mun. Chișinău

și i s-a sugerat prezentarea informațiilor suplimentare de la organul de urmărire

penală.

Prin informația nr. 4358 din 24 iunie 2016 a Procuraturii anticorupție s-a

confirmat că, cauzele penale, prin conexare se examinează într-un singur proces iar

în privința sa nu au fost aplicate careva măsuri preventive.

A menționat că, prin Legea nr. 118 din 2 iunie 2016, în vigoare de la 5 august

2016, au fost abrogate prevederile art. 8 din Legea nr. 269 din 9 noiembrie 1994 cu

privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova. Astfel, temeiurile de refuz în

eliberarea pașaportului nu mai produc efecte juridice.

Însă, pârâtul nu a întreprins careva măsuri în lichidarea impedimentelor privind

eliberarea pașaportului și nici nu a răspuns în termenul stabilit de lege la pretențiile

formulate în cererea prealabilă.

A considerat că, prin încălcarea flagrantă a drepturilor și libertăților sale la libera

circulație și în lipsa unui temei legal pârâtul a refuzat în eliberarea pașaportului,

motiv din care i-a fost cauzat un prejudiciu moral pe care îl estimează la suma de

20 000 de lei.

A solicitat Dorin Coval admiterea acțiunii, de a considera ilegal refuzul

Întreprinderii de Stat „Cris Registru” în eliberarea pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova, obligarea de a elibera lui Dorin Coval pașaportul cetățeanului

Republici Moldova, încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 de lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

acțiunea s-a admis parțial și s-a declarat ilegal refuzul Întreprinderii de Stat

„Registru” cu privire la eliberarea pașaportului, în rest pretențiile s-au respins ca

nefondate.

Prin decizia din 8 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de Dorin Coval și Întreprinderea de Stat „Cris Registru” și s-a menținut

hotărârea din 21 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

La 21 martie 2018, Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, succesor al

Întreprinderii de Stat „Cris Registru”, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

8 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia contestată este neîntemeiată

iar instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele prezentate și eronat a interpretat

2

prevederile Legii cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, care erau în

vigoare la momentul emiterii hotărârii de către instanța de fond.

În refuzul temporar s-a indicat că, pentru examinarea cererii repetate privind

eliberarea pașaportului, intimatul urmează să prezinte hotărârea instanței de judecată

definitivă și irevocabilă, conform avizului Curții Supreme de Justiție din 18 mai

2016.

A indicat că, certificatul prezentat cu privire la lipsa măsurilor preventive, a

fost pus sub suspiciune, deoarece anterior Dorin Coval nu a dorit să prezinte dovada

lipsei măsurilor preventive.

Întru stabilirea autenticității și veridicității certificatelor prezentate, s-a solicitat

instanței de judecată confirmarea lipsei măsurilor preventive la examinarea cauzei

penale, intentată în privința lui Dorin Coval, iar răspunsurile au parvenit la data de

25 august 2016.

A considerat că, acțiunile Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”,

succesor al Întreprinderii de Stat „Cris Registru”, de refuz în perfectarea și eliberarea

pașaportului cetățeanului Republicii Moldova au fost legale și întemeiate.

A menționat că, decizia motivată a instanței de apel a recepționat-o la data de

22 februarie 2018, motiv din care s-a încadrat în termenul de declarare a recursului.

A solicitat Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, succesor al

Întreprinderii de Stat „Cris Registru”, admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei din 8 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii hotărârea din 21

decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău cu pronunțarea unei decizii

de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”, succesor al Întreprinderii de Stat „Cris Registru”, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează

următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 12 noiembrie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței. Însă, intimatul Dorin Coval nu a depus referință prin care să-și expună

opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”, succesor al Întreprinderii de Stat „Cris Registru”.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, succesor al Întreprinderii de Stat „Cris

Registru”, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 8 iunie 2017 a Curții de Apel

Chișinău a fost recepționată de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” la 22

februarie 2018 (f.d.106). Astfel, recursul declarat de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”, succesor al Întreprinderii de Stat „Cris Registru” la 21 martie

2018, este în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice”, succesor al Întreprinderii de Stat „Cris Registru” în

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dezacordul Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, succesor al

Întreprinderii de Stat „Cris Registru”, cu decizia instanței de apel, nu constituie temei

de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

4

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și c), art. 440

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, succesor al

Întreprinderii de Stat „Cris Registru”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

5