3ra-1458/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1458/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1458/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Jud: G. Stratulat)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

ÎNCHEIERE

7 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nadejda Rîmbu,

reprezentată de către avocatul Valeriu Dumitriu

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Rîmbu

împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău, Pavel

Plămădeală, Valeriu Tripac cu privire la contestarea actului administrativ, anularea

deciziei, declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare și obligarea

demolării imobilului

împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de Nadejda Rîmbu și s-a menținut hotărârea din 13 decembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 14 martie 2014, Nadejda Rîmbu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău și Pavel

Plămădeală cu privire la contestarea actului administrativ, anularea deciziei,

declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare și obligarea demolării

imobilului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, conform contractului de vânzare-

cumpărare din 29 ianuarie 2010, înregistrat în modul stabilit la Organul Cadastral

Teritorial Chișinău, a devenit proprietara apartamentului XXXXX.

Astfel reclamanta a menționat că, la 23 decembrie 2010, a luat cunoștință cu

decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 11/15-34 din 12 noiembrie 2009, privind

atribuirea în proprietate privată lui Pavel Plămădeală a lotului de teren din XXXXX

și cu contractul de vânzare-cumpărare din 16 ianuarie 2010 încheiat între Primăria

municipiului Chișinău și Pavel Plămădeală.

La 29 decembrie 2010, Nadejda Rîmbu a înaintat organului emitent al actului

administrativ o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului

municipal Chișinău nr. 11/15-34 din 12 noiembrie 2009, privind atribuirea în

1

proprietate privată lui Pavel Plămădeală a lotului de teren din XXXXX. Conform

răspunsului din 12 ianuarie 2011, cererea prealabilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

În acest context, reclamanta a relatat că, la 14 ianuarie 2010, a depus la Curtea

de Apel Chișinău cererea de chemare în judecată, solicitând anularea deciziei

Consiliului municipal Chișinău nr. 11/15- 34 din 12 noiembrie 2009, anularea

contractului de vânzare-cumpărare a terenului, încheiat între Primăria mun. Chișinău

și Pavel Plămădeală. Prin încheierea din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Chișinău, a

fost dispusă efectuarea expertizei judiciare, iar cauza a fost suspendată.

Reclamanta a afirmat că potrivit răspunsului din 16 decembrie 2013 a Curții de

Apel Chișinău, a fost informată că, Centrul National de Expertize Judiciare a

comunicat că în secția construcții nu se află în lucru expertiza judiciară dispusă în

baza încheierii din 1 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău. Astfel reclamanta a

indicat că în virtutea acestor circumstanțe, a fost informată că este în drept să

înainteze o cerere în instanța de contencios administrativ și să solicite reconstituirea

dosarului.

La 19 decembrie 2014, reclamanta a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere,

prin care a solicitat reconstituirea dosarului pierdut, iar prin încheierea din 24

ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău, cererea privind reconstituirea dosarului

pierdut a fost respinsă. Totodată, instanța a explicat reclamantei că este în drept să

înainteze în instanța de judecată competentă o nouă cerere de chemare în judecată,

conform normelor generale. Reclamanta a notat că a recepționat încheierea

respectivă la 4 februarie 2014.

Nadejda Rîmbu a relatat că, la 13 februarie 2014, a înaintat Consiliului

municipal Chișinău și Primăriei municipiului Chișinău o cerere prealabilă, prin care

a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 11/15-34 din 12

noiembrie 2009, privind atribuirea în proprietate privată lui Pavel Plămădeală a

lotului de teren din XXXXX cu rezilierea contractului de vânzare - cumpărare din

16 ianuarie 2010, încheiat între Primăria mun. Chișinău și Pavel Plămădeală.

Astfel, reclamanta a comunicat că nu a primit răspuns la cererea prealabilă.

Reclamanta a afirmat că, decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 11/15-34

din 12 noiembrie 2009, a fost emisă, cu încălcarea procedurii, legii și competenței.

În acest sens, reclamanta a notat că la emiterea deciziei contestate nu s-a ținut cont

de schema de situație și amplasare a caselor de locuit particulare din XXXXX unde

este indicat accesul comun - drumul de acces cu lățimea de 3 m. Reclamanta a

susținut că, nu a fost instituită servitutea, nefiind încheiat nici un contract de servitute

în acest sens, pentru asigurarea accesului la sectoarele de teren, în conformitate cu

Regulamentul cu privire la formarea bunurilor imobile, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 61 din 29 ianuarie 1999.

Totodată reclamanta a specificat că, conform datelor Organului Cadastral

Teritorial Chișinău, suprafața lotului de teren de 551 m.2, din XXXXX repartizat și

înstrăinat lui Pavel Plămădeală se suprapune cu o parte din terenul de utilitate

publică, prevăzut pentru drum de acces comun pentru imobilele XXXXX și nu

corespunde cu suprafața de facto și de iure, pe care o deține Pavel Plămădeală.

Nadejda Rîmbu a menționat că, Pavel Plămădeală în mod abuziv, a construit

și instalat un gard capital, care a cuprins ilegal terenul de utilitate publică, prevăzut

pentru drumul de acces comun, afectând grav dreptul de proprietate a reclamantei și

2

altor proprietari din strada XXXXX, manifestată prin neasigurarea căii de acces

pentru deservirea imobilelor, tuturor proprietarilor.

Reclamanta a remarcat că Consiliul municipal Chișinău, nu a fost în drept să

atribuie lui Pavel Plămădeală în proprietate privată un teren municipal de utilitate

publică. Astfel, Consiliul municipal Chișinău nu a respectat întru totul procedura

legală de atribuire în proprietate a terenului și anume art. 3 din Legea nr. 1308 din

25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de cumpărare - vânzare a pământului,

art. 55 din Legea nr. 121 din 4 mai 2007 cu privire la administrarea și dezetatizarea

proprietății publice, pct. 23-29 din Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie

2008 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea

terenurilor aferente. La fel, reclamanta a afirmat că terenul nu a fost scos la licitație.

Reclamanta a considerat că, contrar prevederilor normelor de drept material,

prin decizia contestată a fost separat terenul integru cu suprafața de 551 m 2 deținut

în condiții legale în posesie și folosință de coproprietarii imobilelor locative și a fost

înstrăinat lui Pavel Plămădeală, cu atribuirea adresei separate, strada V XXXXX în

lipsa acordului și a cererilor celorlalți proprietari a imobilelor locative XXXXX.

Nadejda Rîmbu a specificat că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile

din str. Dokuceaev, mun. Chișinău a aparținut și aparține mai multor proprietari, și

pentru aceasta era necesară respectarea condițiilor legale de soluționare, privind

privatizarea terenului de către toate aceste persoane - proprietari a imobilelor

locative enunțate.

Reclamanta a solicitat repunerea în termenul de depunere a cererii de chemare

în judecată, anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 1 1/15-34 din 12

noiembrie 2009, privind atribuirea în proprietate privată lui Pavel Plămădeală a

lotului de teren cu suprafața de 551 m2 din XXXXX, mun. Chișinău, declararea

nulității contractului de vânzare-cumpărare din 16 ianuarie 2010, încheiat între

Primăria mun. Chișinău și Pavel Plămădeală, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial

Chișinău, să efectueze rectificările conform hotărârii judecătorești, obligarea lui

Pavel Plămădeală de a strămuta gardul în direcția casei sale la distanța de un metru

și 26 cm și a demola construcțiile accesorii edificate neautorizat, încât să fie creat

un drum de acces comun cu o lățime de 3.0 m, pentru exploatarea și deservirea

caselor de locuit XXXXX, încasarea în mod solidar din contul Primăriei

municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău, Pavel Plămădeală în

beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică și prejudiciul moral în mărime de

10 000 lei.

La 19 ianuarie 2015, Nadejda Rîmbu a depus cerere de concretizare a cerințelor

împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău, Pavel

Plămădeală, Valeriu Tripac cu privire la contestarea actului administrativ, anularea

deciziei, declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare și obligarea

demolării imobilului (f.d. 111-116, vol. I)

Reclamanta a solicitat repunerea în termenul de depunere a cererii de chemare

în judecată, anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 1 1/15-34 din 12

noiembrie 2009, privind atribuirea în proprietate privată lui Pavel Plămădeală a

lotului de teren cu suprafața de 551 m2 din XXXXX, declararea nulității contractului

de vânzare-cumpărare din 16 ianuarie 2010, încheiat între Primăria mun. Chișinău

și Pavel Plămădeală, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău, să efectueze

3

rectificările conform hotărârii judecătorești, obligarea lui Pavel Plămădeală de a

strămuta gardul în direcția casei sale la distanța de un metru și 26 cm și a demola

construcțiile accesorii edificate neautorizat, încât să fie creat un drum de acces

comun cu o lățime de 3.0 m, pentru exploatarea și deservirea caselor de locuit

XXXXX, obligarea lui Valeriu Tripac să demoleze și să strămute gardul în direcția

casei sale de locuit, conform planului hotarelor stabilite la lotul de teren cu nr.

cadastral XXXXX, încât să fie posibil organizarea drumului de acces, pentru

exploatarea și deservirea casei de locuit XXXXX, mun. Chișinău, încasarea în mod

solidar din contul Primăriei municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău,

Pavel Plămădeală și Valeriu Tripac în beneficiul său a cheltuielilor de asistență

juridică și prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea depusă de Nadejda Rîmbu cu privire la

repunerea în termenul de depunere a acțiunii. S-a respins ca fiind depusă tardiv

acțiunea depusă de Nadejda Rîmbu cu privire la anularea deciziei Consiliului

municipal Chișinău nr. 1 1/15-34 din 12 noiembrie 2009. În rest acțiunea cu privire

la declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare și obligarea demolării

imobilului a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 15-24, vol. II).

Prin decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus

de Nadejda Rîmbu și s-a menținut hotărârea din 13 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d.62-70, vol. II).

La 27 iulie 2018, Nadejda Rîmbu, reprezentată de către avocatul Valeriu

Dumitriu a declarat recurs împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanța de

apel a aplicat în mod eronat normele de drept material.

Astfel, recurenta a menționat că cauza a fost examinată cu încălcarea

competenței jurisdicționale. La fel, recurenta a specificat că este neîntemeiată

concluzia instanțelor de judecată cu privire la respingerea ca fiind depusă tardiv a

acțiunii privind anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 1 1/15-34 din

12 noiembrie 2009. În acest sens, recurenta a susținut că prin încheierea din 24

ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău, cererea privind reconstituirea dosarului

pierdut s-a respins. Totodată, instanța a explicat recurentei că este în drept să

înainteze în instanța de judecată competentă o nouă cerere de chemare în judecată,

conform normelor generale. Recurenta a notat că a recepționat încheierea respectivă

la 4 februarie 2014. Încheierea din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respinsă cererea cu privire la reconstituirea dosarului pierdut nu a fost

contestată de către recurentă.

Nadejda Rîmbu a relatat că, la 13 februarie 2014, a înaintat Consiliului

municipal Chișinău și Primăriei municipiului Chișinău o cerere prealabilă, prin care

a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 11/15-34 din 12

noiembrie 2009, însă nu a primit nici un răspuns Astfel la 14 martie 2014 a depus

prezenta cerere de chemare în judecată. Recurenta a considerat că instanțele de

judecată nu au ținut cont de circumstanțele cauzei și neîntemeiat au respins acțiunea

cu privire la anularea deciziei din 12 noiembrie 2009 ca fiind depusă tardiv.

4

Totodată recurenta a invocat că instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra

temeiurilor de fapt și de drept invocate, asupra probelor anexate la materialele

cauzei, care în opinia sa duc la nulitatea actului juridic contestat.

La 8 octombrie 2018, în conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs împotriva

Primăriei municipiului Chișinău, Pavel Plămădeală, Valeriu Tripac, informându-i că

referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod

corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 210).

La data stabilită pentru examinarea recursului, Primăria municipiului

Chișinău, Pavel Plămădeală, Valeriu Tripac nu au depus referință la cererea de

recurs, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră inadmisibilă cererea de recurs formulată de Nadejda

Rîmbu, reprezentată de către avocatul Valeriu Dumitriu, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră în termen

recursul declarat de Nadejda Rîmbu, reprezentată de către avocatul Valeriu Dumitriu

la 27 iulie 2018, din următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a

instanței de apel din 10 mai 2018 a fost expediată în adresa părților la 12 iunie 2018

(f. d. 71), iar conform copiei plicului se confirmă faptul că recurentul a recepționat

decizia instanței de apel la 18 iunie 2018 (f.d. 84, vol. II).

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces liber la justiție, dar având în vederea data expedierii deciziei

contestate (12 iunie 2018), instanța de judecată a constatat că recursul declarat de

Nadejda Rîmbu, reprezentată de către avocatul Valeriu Dumitriu este depus în

termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În aceeași ordine de idei, materialele cauzei au confirmat faptul că recursul nu

a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de

procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la

art. 433 lit. a) CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

5

normelor de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate

exhaustiv în alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia

judecarea recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul

de procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art. 432

alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a

se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa

solicită o reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse

pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o

cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie

2016, para. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat

că interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține,

în principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul

6

în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind

cerințele securității juridice și a bunei-administrări a justiției (a se vedea, mutatis

mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar – Avef,

ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către Nadejda

Rîmbu, reprezentată de către avocatul Valeriu Dumitriu, reprezentat de avocatul

Vasile Lupu este formulată în baza art. 432 alin. (2), lit. c) (3) lit. f), alin. (4) din

Codul de procedură civilă, așa cum prevede art. 437 alin. (2), lit. f) din Codul de

procedură civilă .

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă

argumentele recurentului întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil

cererea acestuia, inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său

de vedere sunt incidente la soluționarea fondului cauzei. Cu toate acestea, trebuie

subliniat că din succesiunea actelor dosarului reiese că recurentul a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a

pronunțat.

Prin urmare, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate sub forma

unor enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu permit încadrarea lor în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Deci, în mod

evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de

drept pusă în discuție pentru a identifica esența și temeiul cererii de recurs, impuse

de art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția instanței

europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs, ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr.

2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, para. 45).

Mai mult, instanța observă că recurentul Nadejda Rîmbu, reprezentată de către

avocatul Valeriu Dumitriu a formulat prezenta cerere după ce a avut posibilitatea de

a fi audiat de o instanță de fond și de o instanță de apel, care au fost competente de

a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis

mutandis, Levages Prestations Services v. Franța, 23 octombrie 1996, para. 48; A.

Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie 2011, para. 59; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34).

7

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicări eronate din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural. Din aceste raționamente,

completul Colegiului constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, fiind respectat, în viziunea instanței, raportul rezonabil

de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide

în mod unanim că recursul declarat de către Nadejda Rîmbu, reprezentată de către

avocatul Valeriu Dumitriu nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre

examinarea în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Nadejda Rîmbu, reprezentată de către avocatul

Valeriu Dumitriu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

8