2ra-2382/18 — încasarea datoriei

2ra-2382/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2382/18

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (Al. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (E. Grumeza, N. Chircu, S. Procopciuc)

Î N C H E I E R E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cebotari Evghenia,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală „Gospodăria Locativ Comunală Bălți” împotriva Evgheniei Cebotari cu privire

la încasarea datoriei pentru serviciile de deservire tehnică, reparație a blocului locativ și a

echipamentelor tehnice din interiorul acestuia,

împotriva deciziei din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-s respins apelul

declarat de către Cebotari Evghenia și s-a menținut hotărârea din 21 martie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central

c o n s t a t ă:

La data de 28 aprilie 2017, ÎM „Gospodăria Locativ Comunală Bălți” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Evgheniei Cebotari cu privire la încasarea datoriei

pentru serviciile de deservire tehnică și reparație a blocului locativ și a echipamentelor

tehnice din interiorul acestuia.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 06 iulie 2016 a expediat în adresa

proprietarului apartamentuluiXXXXX– Cebotari Evghenia, pretenția nr. 700/08, prin care

a solicitat achitarea benevolă a datoriei în mărime 3.748,86 de lei acumulată pentru

prestarea serviciilor de deservire tehnică și reparație a blocului locativ de pe adresa

menționată, precum și a echipamentelor tehnice din interiorul acestuia (de alimentare cu

apă, evacuare a apelor uzate și de încălzire centralizată), care însă a fost ignorată de către

pârâtă.

A susținut că conform Regulilor provizorii de exploatare a locuințelor, întreținere a

blocurilor locative și teritoriilor aferente în Republica Moldova, aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 1224 din 21 decembrie 1998, de către gestionarul fondului locativ se

efectuează deservirea tehnică a blocurilor locative, și anume: deservirea tehnică și

reparația blocurilor locative și echipamentelor tehnice din interiorul blocului (de

alimentare cu apă, de evacuare a apei uzate, de încălzire), lucrări de întreținere sanitară a

blocului etc.

1

Potrivit Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie

2002, organizarea, conducerea, administrarea, gestionarea, monitorizarea și controlul

funcționării serviciilor publice de gospodărie comunală ține de competența autorităților

administrației publice locale.

A menționat că prin decizia nr. 6/33 din 05 mai 2011 a Consiliului mun. Bălți, a fost

înființată ÎM „Gospodăria Locativ Comunală Bălți”, agent economic cu drepturi de

persoană juridică, formată în bază proprietății municipale, care, prin folosirea rațională a

acesteia, produce lucruri și servicii necesare pentru satisfacerea necesităților la nivel local.

A declarat că ÎM „Gospodăria Locativ Comunală Bălți” este gestionar al fondului

locativ, care realizează un șir de lucrări și activități de bază aprobate de către Consiliul

mun. Bălți prin decizia nr. 6/49 din 27 octombrie 2011 „Cu privire la aprobarea tarifelor

pentru închirierea apartamentelor, deservirea tehnică și reparația blocurilor locative și

echipamentelor tehnice din interiorul blocului (de alimentare cu apă, de evacuare a apei

uzate și de încălzire)”.

A reiterat că potrivit Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a

serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie

2002, proprietarii apartamentelor achită plata pentru deservirea tehnică și reparația

blocurilor locative în baza tarifului, care include toate cheltuielile pentru deservirea

tehnică și reparația blocului locativ, întreținerea locurilor de uz comun, conform tarifelor

aprobate. Plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la

proprietarii, chiriașii, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de

serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii. Proprietarii

apartamentelor și încăperilor locuibile în cămine achită în mod obligatoriu plata pentru

deservirea tehnică și reparația elementelor de uz comun, salubrizarea terenului aferent

blocului, conform tarifelor aprobate pentru bloc și celor aprobate prin contractul încheiat

cu gestionarul fondului locativ.

A notat că conform Legii privatizării fondului de locuințe nr. 1324 din 10 martie

1993, până la înființarea asociației proprietarilor de locuințe privatizate, blocurile locative

sunt deservite de organizațiile de exploatare a locuințelor, la caz de către ÎM „Gospodăria

Locativ Comunală Bălți”. Proprietarii, chiriașii de locuințe privatizate participă la

cheltuielile comune de întreținere a locurilor de uz comun, a terenurilor de pe lângă

imobil, de reparație curentă și capitală imobilului, a sistemelor inginerești interioare.

Din dispozițiile pct. 14 din Regulile provizorii de exploatare a locuințelor, întreținere

a blocurilor locative și teritoriilor aferente în Republica Moldova, aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 1224 din 21 decembrie 1998, rezultă că proprietarul este obligat să asigure,

pe propria cheltuială, întreținerea cuvenită și reparația locuințelor ce-i aparțin și să

participe la cheltuielile pentru întreținerea și reparația proprietății comune din blocul

locativ.

Totodată, a precizat că reieșind din prevederile pct. 23 și 26 din același act normativ,

chiriașul, proprietarul și arendașul sunt obligați să achite plata pentru serviciile comunale

și alte servicii prestate, conform legislației și actelor normative în vigoare și condițiilor

contractelor bilaterale respective. Pentru neachitarea în termenele stabilite a serviciilor

locativ-comunale și altor servicii proprietarii, chiriașii și arendașii poartă răspundere în

modul stabilit de legislație.

La fel, și art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24

octombrie 2002, prevede că persoanele fizice și juridice, care beneficiază de servicii

2

publice de gospodărie comunală, sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate,

conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator și

consumator.

În cazul în care serviciile de gospodărie comunală sunt prestate fără de contract cu

utilizatorul în caz de neachitare a sumelor datorate, agentul economic ÎM „Gospodăria

Locativ Comunală Bălți” este în drept să acționeze utilizatorul în judecată.

A reținut reclamanta că în prezent pârâta Cebotari Evghenia refuză să achite plata

pentru serviciile prestate de deservire tehnică și reparație a blocului locativ din str.

XXXXX precum și a echipamentelor tehnice din interiorul blocului (de alimentare cu apă,

de evacuare a apelor uzate și de încălzire centralizată), acumulându-se astfel o datorie în

mărime de 4.769,16 lei.

În contextul expus, a cerut ÎM „Gospodăria Locativ Comunală Bălți” încasarea din

contul Evgheniei Cebotari a sumei de 4.769,16 lei cu titlu de datorie pentru serviciile

comunale prestate de deservire tehnică și reparație a blocului locativ situat XXXXX

precum și a echipamentelor tehnice din interiorul acestuia (de alimentare cu apă, de

evacuare a apelor uzate și de încălzire centralizată) și 270 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea din 21 martie 2018 a Judecătoriei Bălți, acțiunea a fost admisă și s-a

încasat din contul Evgheniei Cebotari în beneficiul ÎM „Gospodăria Locativ Comunală

Bălți” suma de 2.581,81 de lei cu titlu de datorie pentru prestarea serviciilor de deservire

tehnică și reparație a blocului locativ situat în mun.XXXXX, precum și a echipamentelor

tehnice din interiorul acestuia (de alimentare cu apă, de evacuare a apelor uzate și de

încălzire centralizată) și 270 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul declarat de

către Cebotari Evghenia și s-a menținut hotărârea din 21 martie 2018 a Judecătoriei Bălți,

sediul Central.

Ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluția prin faptul că

Cebotari Evghenia este proprietarul apartamentului XXXXX care se află în gestiunea ÎM

„Gospodăria Locativ Comunală Bălți”, ce prestează servicii de deservire tehnică a blocului

locativ în cauză și a echipamentelor tehnice din interiorul acestuia.

Au stabilit instanțele de judecată ierarhic inferioare, cu trimitere la prevederile art. 14

alin. (1) și (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24

octombrie 2002, că pârâta Cebotari Evghenia, căreia i-au fost prestate servicii publice de

gospodărie comunală, nu-și onorează obligațiile de plată ale acestora față de ÎM

„Gospodăria Locativ Comunală Bălți”, acumulând, conform informației privind calculele

pentru deservirea tehnică a caselor de locuit și deservirea tehnică a rețelelor de apă rece,

canalizare și achitarea lor de la 01 mai 2011 – 01 martie 2017, o datorie în mărime de

4.769,16 lei.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că suma pretinsei

datorii în mărime 4.769,16 lei, pe care o solicită a fi încasată ÎM „Gospodăria Locativ

Comunală Bălți” din contul Evgheniei Cebotari în beneficiul său, este parțial întemeiată,

or, din actele cauzei cert rezultă că respectiva datorie nu a fost achitată din luna mai 2011,

iar acțiunea a fost înaintată în instanța de judecată tocmai la 28 aprilie 2017, prin urmare a

expirat termenul de prescripție extinctivă în partea încasării datoriei pentru perioada mai

2011 – aprilie 2014.

În contextul expus, au concluzionat instanțele de judecată ierarhic inferioare că din

contul Evgheniei Cebotari urmează a fi încasată în beneficiul ÎM „Gospodăria Locativ

Comunală Bălți” doar suma de 2.581,81 de lei pentru perioada mai 2014 – februarie 2017,

care se încadrează în interiorul termenului de prescripție.

3

Referitor la argumentul Evgheniei Cebotari precum că nu este obligată la plata

serviciilor comunale din motiv că ÎM „Gospodăria Locativ Comunală Bălți” nu le-ar fi

prestat în perioada anilor 2011-2015, instanțele de judecată ierarhic inferioare l-au

considerat declarativ, or, la actele cauzei se atestă suficiente probe că respectivele servicii

au fost prestate pârâtei, iar ultima nu a contestat facturile înaintate spre plată.

La data de 12 septembrie 2018, Cebotari Evghenia a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 03 iulie 2018 a

Curții de Apel Bălți și hotărârii din 21 martie 2018 a Judecătoriei Bălți, cu emiterea unei

hotărâri noi de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea recursului Cebotari Evghenia a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Bălți a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

De asemenea, a declarat recurenta că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au

ținut cont de faptul că ÎM „Gospodăria Locativ Comunală Bălți” nu a prezentat probe că în

perioada anilor 2011-2015 a efectuat careva lucrări de deservire și reparație a blocului

locativ din XXXXXprecum și a echipamentelor tehnice din interiorul acestuia (de

alimentare cu apă, de evacuare a apelor uzate și de încălzire centralizată).

La data de 19 octombrie 2018, în adresa ÎM „Gospodăria Locativ Comunală Bălți” a

fost expediată copia recursului declarat de către Cebotari Evghenia, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, însă intimata nu și-a valorificat dreptul procedural

respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cebotari Evghenia este

inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

4

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs reține că din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 03

iulie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost expediată în adresa Evgheniei Cebotari la 19 iulie

2018 (f.d. 138) și recepționată de către recurentă la 23 iulie 2018, fapt ce rezultă din avizul

de recepție (f.d. 140).

Respectiv, prin prisma art. 434 alin. (1) în coroborare cu art. 111 alin. (3) din Codul

de procedură civilă, în speță, termenul de exercitare a dreptului de atac în ordine de recurs

decizia instanței de apel a început să curgă la 24 iulie 2018, termenul-limită fiind 24

septembrie 2018, ora 24.00.

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la 12

septembrie 2018.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de Cebotari Evghenia, completul de

admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență lor, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de apel inițială și cea suplimentară, precum și explicațiilor

date de către recurentă în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, asupra cărora

instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d. 99, 118-122, 129-130).

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

5

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiata în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționata că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Cebotari Evghenia nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele

de judecată ierarihc inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul

rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor

să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza Doorson împotriva

Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de Cebotari Evghenia nu

s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să

ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Cebotari Evghenia a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond

și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicții (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De fapt,

6

în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din perspectiva

art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor

toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării

punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie

2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Cebotari Evghenia împotriva deciziei din 03

iulie 2018 a Curții de Apel Bălți în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cebotari Evghenia împotriva deciziei

din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Întreprinderea Municipală „Gospodăria Locativ Comunală Bălți”

împotriva Evgheniei Cebotari cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile de deservire

tehnică, reparație a blocului locativ și a echipamentelor tehnice din interiorul acestuia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișcă-Doneva

Nina Vascan

7