2ra-1761/17 — Încasarea datoriei si cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra–1761/17

Instanța de fond: D. Gherasim

Instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cireș Elena,

În cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

ÎM ”Gospodăria locativ-comunală Bălți” către Cireș Elena, privind încasarea

datoriei pentru serviciile prestate și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 27 aprilie 2017, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de ÎM ”Gospodăria locativ-comunală Bălți”, casată

hotărârea Judecătoriei Bălți din 18 noiembrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre

prin care acțiunea reclamantului a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 09 august 2016, ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți” s-a adresat în

instanța de judecată împotriva lui Cireș Elena privind încasarea datoriei pentru

serviciile prestate în mărime de 6407,97 lei și cheltuielilor de judecată în mărime

de 270 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin înștiințarea nr. 312-08 din

19.05.2016, proprietarului ap. XX din strada XXXX, mun. Bălți, i-a fost adus la

cunoștință despre faptul că are obligațiunea de a achita datoria în mărime de

5873,89 lei la acel moment pentru deservirea tehnică și reparația blocului locativ și

echipamentelor tehnice din interiorul blocului (de alimentare cu apă, de evacuare a

apei uzate, de încălzire centrală). În caz de neachitare a datoriei va fi acționat în

judecată, iar pe lângă suma datoriei vor fi solicitate și încasarea cheltuielilor de

judecată, însă pârâtul a ignorat această încercare.

Reclamantul a menționat că, lunar, pârâtului i-au fost expediate avize de plată

în care se indica tariful lunar al costului serviciilor prestate și datoria acumulată

pentru perioada anterioară.

Potrivit Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1224 din 21.12.1998 de

către gestionarul fondului locativ (IM GLC Bălți) se efectuează deservirea tehnică

a blocurilor locative, și anume: deservirea tehnică și reparația blocurilor locative și

echipamentelor tehnice din interiorul blocului (de alimentare cu apă, de evacuare a

apei uzate, de încălzire), lucrări de întreținere sanitară a blocului etc.

Respectiv în conformitate cu Legea nr. 1402 din 24.10.2002, organizarea,

conducerea, administrarea, gestionarea, monitorizarea și controlul funcționării

serviciilor publice de gospodărie comunală, sunt atribuiții ale autorităților

administrației publice locale. Astfel, alegerea formei de gestiune a serviciilor

publice de gospodărie comunală se face prin decizie a autorităților administrației

publice locale, în funcție de natura serviciilor prestate.

În baza deciziei Consiliului mun. Bălți nr. 6/33 din 05.05.2011 a fost fondată

întreprinderea Municipală ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți” care este agent

economic cu drepturi de persoană juridică, formată în baza proprietății municipale

care, prin folosirea rațională a acesteia, produce lucruri și servicii, necesare pentru

satisfacerea necesităților la nivel local.

ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți” este gestionar al fondului locativ,

în gestiunea căreia se află fondul locativ din mun. Bălți și realizează un șir de

lucrări și activități de bază aprobate de către Consiliul municipal Bălți prin decizia

nr. 6/49 din 27.10.2011 „cu privire la aprobarea tarifelor pentru închirierea

apartamentelor, deservirea tehnică și reparația blocurilor locative și echipamentelor

tehnice din interiorul blocului (de alimentare cu apă, de evacuare a apei uzate și de

încălzire)”.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 proprietarii

apartamentelor achită plata pentru deservirea tehnică și reparația blocurilor locative

în baza tarifului, care include toate cheltuielile pentru deservirea tehnică și

reparația blocului locativ, întreținerea locurilor de uz comun, conform tarifelor

aprobate. Plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la

proprietarii, chiriașii, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare

tip de serviciu, eliberat de furnizorii gestionari sau prestatorii de servicii.

Proprietarii apartamentelor și încăperilor locuibile în cămine achită în mod

obligatoriu plata pentru deservirea tehnică și reparația elementelor de uz comun,

salubrizarea terenului aferent blocului, conform tarifelor aprobate pentru bloc și

celor aprobate prin contractul încheiat cu gestionarul fondului locativ.

Reclamantul a invocat că în conformitate cu Legea privatizării fondului de

locuințe nr. 1324 din 10.03.1993, pînă la înființarea asociației proprietarilor de

locuințe privatizate, blocurile locative sunt gestionate de organizațiile de

exploatare a locuințelor (în cazul nostru ÎM GLC Bălți). Proprietarii, chiriașii de

locuințe privatizate participă la cheltuielile comune de întreținere a locurilor de uz

comun, a terenurilor de pe lângă imobil, de reparație curentă și capitală a

imobilului, a sistemelor inginerești interioare.

A mai menționat că în baza art. 349 al Codului Civil coproprietarii vor împărți

beneficiile și vor suporta sarcinile proprietății comune pe cote-părți proporțional

cotei lor părți.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1224 din 21.12.1998 sau aprobat Regulile

provizorii de exploatare a locuințelor, întreținere a blocurilor locative și teritoriilor

aferente în Republica Moldova conform cărora proprietarul este obligat să asigure,

pe propria cheltuială, întreținerea cuvenită și reparația locuințelor ce-i aparțin și să

participe la cheltuielile pentru întreținerea și reparația proprietății comune din

blocul locativ. Art. 16 al actului normativ enunțat prevede expres că, pentru

neachitarea în termenele stabilite a serviciilor locativ-comunale proprietarii poartă

răspundere în modul stabilit de legislație.

Reclamantul a mai menționat că având în vedere prevederile art. 25 al Legii

serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402 din 24.10.2002, persoanele

fizice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sînt obligate să

achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul

prevăzut de contractul încheiat între operator și utilizator, în cazul în care serviciile

de gospodărie comunală sunt prestate fără de contract cu utilizatorul, în caz de

neachitare a sumelor datorate, agentul economic (ÎM GLC Bălți) este în drept să

acționeze utilizatorul în judecată.

După cum a susținut reclamantul, până în prezent pârâtul nu a achitat datoria

acumulată ce constituie suma de 6407,97 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 18 noiembrie 2016 acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 27 aprilie 2017, a fost admisă cererea de

apel depusă de ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți”, casată hotărârea

Judecătoriei Bălți din 18 noiembrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre prin care

acțiunea reclamantului a fost admisă.

La data de 13 iulie 2017, Cireș Elena a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Bălți din 27 aprilie 2017, solicitând casarea acesteia cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului declarat, Cireș Elena a invocat că instanța de apel la

pronunțarea deciziei nu a aplicat legea care trebuia aplicată, a aplicat eronat

normele de drept material, a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Cireș Elena, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Cireș Elena, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Cireș Elena.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cireș Elena.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Dumitru Mardari

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova