3ra-1447/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1447/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător – A. Cucerescu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL „Nisa – T”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Nisa – T”

către Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului mun.

Chișinău, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău, SRL „A.B.C.

Gurmandis”, SRL „Iunitex” și SRL „Dacia 2000” cu privire la anularea actului de

stabilire a liniilor roșii și a hotarelor lotului de pământ calculate pentru stabilirea

hotarelor terenului arendat,

împotriva deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de SRL „Nisa – T”, fiind menținută hotărârea din 15

aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 02 septembrie 2015, SRL „Nisa – T” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului

mun. Chișinău, solicitând anularea actului de stabilire a liniilor roșii și a hotarelor

lotului de pământ calculate pentru stabilirea hotarelor terenului arendat din XXXX,

repartizat SRL „Iunitex”, aprobat la 27 februarie 2012 de Direcția generală

arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului mun. Chișinău.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 10 iulie 2015, în cadrul

examinării cauzei civile la cererea de chemare în judecată a SRL „Nisa-T”

împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău și SRL „Iunitex” cu

privire la anularea actului administrativ și a contractului de vânzare-cumpărare a

terenului aferent, aflată pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, reprezentantul

Consiliului mun. Chișinău și al Primăriei mun. Chișinău a prezentat copia

certificată de pe actul de stabilire a liniilor roșii și hotarelor lotului de pământ,

calculate pentru stabilirea hotarelor terenului arendat din XXXX, repartizat SRL

„Iunitex”, întocmit de SRL „Geogrim” și aprobat la 27 februarie 2012 de către

Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului mun.

Chișinău.

Astfel, reprezentantul reclamantei a luat cunoștință cu actul enunțat abia în

ședința de judecată din 10 iulie 2015, iar urmare a studierii acestui act, a constatat

1

că acesta conține un șir de erori și inexactități. În așa mod, în limitele hotarelor

terenului aflat în posesia SRL „Iunitex”, indicate în actul de stabilire a liniilor roșii

și a hotarelor lotului, ilegal a fost inclusă porțiunea de teren adiacentă centrului

comercial, proprietatea SRL „Nisa-T”, amplasat pe XXXX, utilizată efectiv de

către ultima în calitate de cale de acces la centrul comercial respectiv. Or, unul

dintre hotarele terenului respectiv este amplasat exact de-a lungul peretelui din

spatele imobilului, proprietatea SRL „Nisa-T”, situație ce face imposibilă

întreținerea, exploatarea clădirii și poate crea incomodități inclusiv la livrarea

mărfii prin deplasarea mijlocului de transport pe porțiunea respectivă de teren,

precum și împiedică accesul consumatorilor la centrul comercial.

Potrivit reclamantei, includerea porțiunii respective este vădit ilegală, deoarece

este contrară prevederilor pct. 3 din Regulamentul cu privire la vânzarea-

cumpărarea terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1428

din 16 decembrie 2008, care statuează că terenul aferent este compus din suprafața

de teren pe care sunt amplasate nemijlocit obiectivele și terenul adiacent, utilizat în

procesul tehnologic. Mai mult, la stabilirea hotarelor terenului arendat de către

SRL „Iunitex” nu s-a luat în considerare faptul că imobilul acestuia, centrul

comercial aflat în construcție este amplasat pe suprafața de XXXX m.p. (XXX ha).

Astfel, atribuirea SRL „Iunitex”, fără petrecerea licitației sau a concursului, a unui

lot de teren cu suprafața de XXX ari, deci care depășește cu mult suprafața

terenului aferent, este contrară prevederilor art. 77 alin. (5) din Legea nr. 436 din

28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, care reglementează că

înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate

a unității administrativ-teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în

condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Respectiv, în actul contestat suprafața terenului aflat în posesiunea SRL

„Iunitex” și amplasarea hotarelor acestuia trebuie să fie alta, pe când, de fapt, a fost

indicat că terenul în cauză s-ar afla în arenda SRL „Iunitex”, însă la data când s-a

aprobat actul de stabilire a liniilor roșii și a hotarelor lotului – 27 februarie 2012,

contactul de arendă încheiat între SRL „Iunitex” și Primăria mun. Chișinău își

încetase efectele, urmare a expirării termenului de valabilitate al respectivului

contract. În așa mod, în actul contestat nu au fost indicate informațiile referitoare la

numărul cadastral avut în vedere, or, acest teren are două numere cadastrale:

nr.XXXX și nr. XXXX.

În contractul inițial de arendă funciară nr. 1940/99, încheiat între Primăria mun.

Chișinău și SRL „Iunitex”, nr. cadastral al terenului din XXXX, cu suprafața de

XXX ha este XXXX, iar în contractul ulterior de arendă funciară nr. 4596/2006,

încheiat între Primăria mun. Chișinău și SRL „Iunitex”, nr. cadastral al terenului

din XXXX, cu suprafața de XXX ha este XXXX.

Astfel, contrar prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor

imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, care reglementează că hotarul fix se

stabilește în baza actului de constatare pe teren, coordonat împreună cu proprietarii

terenurilor adiacente, actul contestat nu a fost coordonat cu SRL „Nisa-T”,

proprietar al terenului adiacent.

Prin cererea din 20 iulie 2015 SRL „Nisa-T” a solicitat corectarea greșelilor și

inexactităților comise în actul contestat, precum și excluderea terenului public

adiacent centrului comercial amplasat pe XXXX, proprietate a sa, utilizat efectiv

2

de reclamantă și amenajat din contul acesteia, care a fost inclus contrar legii în

actul contestat, însă prin răspunsul nr. 01/1-08-1752 din 21 august 2015, Direcția

generală arhitectură, urbanism și relații funciare i-a comunicat că conform

contractului de vânzare-cumpărare nr. 149 din 16 ianuarie 2013, încheiat în baza

deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 6/23-17 din 25 octombrie 2012, SRL

„Iunitex” este proprietarul terenului cu suprafața de XXXX ha din XXXX și în

conformitate cu prevederile art. 91 din Codul funciar, litigiile în care părțile sau

una din părți sunt deținători de terenuri cu titlu de proprietate se examinează de

către instanța judecătorească de drept comun sau economică.

În consecință, SRL „Nisa-T” a solicitat anularea actului de stabilire a liniilor

roșii și a hotarelor lotului de pământ calculate pentru stabilirea hotarelor terenului

arendat din XXXX, repartizat SRL „Iunitex”, aprobat la 27 februarie 2012 de

Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului mun.

Chișinău.

La 02 octombrie 2015, reprezentantul SRL „A.B.C. Gurmandis”, avocatul

Daniel Cobzac, a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea în proces a SRL

„A.B.C. Gurmandis” și a SRL „Iunitex” în calitate de intervenienți accesorii.

La 12 octombrie 2015, SRL „Nisa-T” a depus o cerere, prin care a solicitat

atragerea în proces a Consiliului mun. Chișinău și a SRL „Iunitex” în calitate de

intervenienți accesorii.

Prin încheierea protocolară din 12 octombrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău au fost atrași în proces Consiliul municipal Chișinău, SRL „Iunitex” și

SRL „Dacia 2000” în calitate de intervenienți accesorii.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a

fost admis demersul reprezentantului SRL „A.B.C. Gurmandis”, avocatul Daniel

Cobzac și a fost atrasă în proces SRL „A.B.C. Gurmandis” în calitate de

intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 19 aprilie 2016, SRL „Nisa-T” a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe

și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 07 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către SRL „Nisa-T” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 15 mai 2017, SRL „Nisa-T” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 11 octombrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de SRL „Nisa-T”, casată decizia din 07 martie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, cauza fiind remisă spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de SRL „Nisa – T”, fiind menținută hotărârea din 15 aprilie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, pe parcursul examinării

cauzei nu a fost constatată încălcarea dreptului de proprietate al apelantei, nefiind

3

prezentate probe pertinente și concludente în acest sens, iar actul administrativ

contestat este emis conform rigorilor legii.

La 31 mai 2018, SRL „Nisa – T” a contestat cu recurs decizia din 15 martie

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 15

aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu trimiterea cauzei la

rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Suplimentar, s-a invocat faptul că instanțele ierarhic-

inferioare eronat au determinat raportul juridic litigios, or actul contestat nu este un

act administrativ, instanțele pronunțându-se asupra litigiului cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

La 13 noiembrie 2018, reprezentantul SRL „A.B.C. Gurmandis”, avocatul

Daniel Cobzac, a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea

acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de SRL „Nisa – T” este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 15 martie 2018, fiind expediată participanților la proces la 20 aprilie 2018 (f.d.

104, vol. III), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să

demonstreze momentul recepționării acesteia de către participanții la proces.

Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 15 martie

2018 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 31 mai 2018, în conformitate cu

art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

4

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de SRL „Nisa – T”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Nisa – T”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Oleg Sternioală,

Judecătorii Victor Burduh,

Svetlana Filincova

5