3ra-1447/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1447/18 Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător – A. Cucerescu Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros Î N C H E I E R E 05 decembrie 2018 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Victor Burduh Svetlana Filincova examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL „Nisa – T”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Nisa – T” către Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului mun. Chișinău, intervenienți accesorii Consiliul mun.

Chișinău, SRL „A.B.C. Gurmandis”, SRL „Iunitex” și SRL „Dacia 2000” cu privire la anularea actului de stabilire a liniilor roșii și a hotarelor lotului de pământ calculate pentru stabilirea hotarelor terenului arendat, împotriva deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Nisa – T”, fiind menținută hotărârea din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, c o n s t a t ă: La 02 septembrie 2015, SRL „Nisa – T” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului mun. Chișinău, solicitând anularea actului de stabilire a liniilor roșii și a hotarelor lotului de pământ calculate pentru stabilirea hotarelor terenului arendat din XXXX, repartizat SRL „Iunitex”, aprobat la 27 februarie 2012 de Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului mun.

Chișinău. În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 10 iulie 2015, în cadrul examinării cauzei civile la cererea de chemare în judecată a SRL „Nisa-T” împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău și SRL „Iunitex” cu privire la anularea actului administrativ și a contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent, aflată pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, reprezentantul Consiliului mun. Chișinău și al Primăriei mun. Chișinău a prezentat copia certificată de pe actul de stabilire a liniilor roșii și hotarelor lotului de pământ, calculate pentru stabilirea hotarelor terenului arendat din XXXX, repartizat SRL „Iunitex”, întocmit de SRL „Geogrim” și aprobat la 27 februarie 2012 de către Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului mun.

Chișinău. Astfel, reprezentantul reclamantei a luat cunoștință cu actul enunțat abia în ședința de judecată din 10 iulie 2015, iar urmare a studierii acestui act, a constatat 1 că acesta conține un șir de erori și inexactități. În așa mod, în limitele hotarelor terenului aflat în posesia SRL „Iunitex”, indicate în actul de stabilire a liniilor roșii și a hotarelor lotului, ilegal a fost inclusă porțiunea de teren adiacentă centrului comercial, proprietatea SRL „Nisa-T”, amplasat pe XXXX, utilizată efectiv de către ultima în calitate de cale de acces la centrul comercial respectiv.

Or, unul dintre hotarele terenului respectiv este amplasat exact de-a lungul peretelui din spatele imobilului, proprietatea SRL „Nisa-T”, situație ce face imposibilă întreținerea, exploatarea clădirii și poate crea incomodități inclusiv la livrarea mărfii prin deplasarea mijlocului de transport pe porțiunea respectivă de teren, precum și împiedică accesul consumatorilor la centrul comercial. Potrivit reclamantei, includerea porțiunii respective este vădit ilegală, deoarece este contrară prevederilor pct. 3 din Regulamentul cu privire la vânzarea- cumpărarea terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1428 din 16 decembrie 2008, care statuează că terenul aferent este compus din suprafața de teren pe care sunt amplasate nemijlocit obiectivele și terenul adiacent, utilizat în procesul tehnologic.

Mai mult, la stabilirea hotarelor terenului arendat de către SRL „Iunitex” nu s-a luat în considerare faptul că imobilul acestuia, centrul comercial aflat în construcție este amplasat pe suprafața de XXXX m.p. (XXX ha). Astfel, atribuirea SRL „Iunitex”, fără petrecerea licitației sau a concursului, a unui lot de teren cu suprafața de XXX ari, deci care depășește cu mult suprafața terenului aferent, este contrară prevederilor art. 77 alin. (5) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, care reglementează că înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a unității administrativ-teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Respectiv, în actul contestat suprafața terenului aflat în posesiunea SRL „Iunitex” și amplasarea hotarelor acestuia trebuie să fie alta, pe când, de fapt, a fost indicat că terenul în cauză s-ar afla în arenda SRL „Iunitex”, însă la data când s-a aprobat actul de stabilire a liniilor roșii și a hotarelor lotului – 27 februarie 2012, contactul de arendă încheiat între SRL „Iunitex” și Primăria mun. Chișinău își încetase efectele, urmare a expirării termenului de valabilitate al respectivului contract. În așa mod, în actul contestat nu au fost indicate informațiile referitoare la numărul cadastral avut în vedere, or, acest teren are două numere cadastrale: nr.XXXX și nr. XXXX. În contractul inițial de arendă funciară nr. 1940/99, încheiat între Primăria mun.

Chișinău și SRL „Iunitex”, nr. cadastral al terenului din XXXX, cu suprafața de XXX ha este XXXX, iar în contractul ulterior de arendă funciară nr. 4596/2006, încheiat între Primăria mun. Chișinău și SRL „Iunitex”, nr. cadastral al terenului din XXXX, cu suprafața de XXX ha este XXXX. Astfel, contrar prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, care reglementează că hotarul fix se stabilește în baza actului de constatare pe teren, coordonat împreună cu proprietarii terenurilor adiacente, actul contestat nu a fost coordonat cu SRL „Nisa-T”, proprietar al terenului adiacent.

Prin cererea din 20 iulie 2015 SRL „Nisa-T” a solicitat corectarea greșelilor și inexactităților comise în actul contestat, precum și excluderea terenului public adiacent centrului comercial amplasat pe XXXX, proprietate a sa, utilizat efectiv 2 de reclamantă și amenajat din contul acesteia, care a fost inclus contrar legii în actul contestat, însă prin răspunsul nr. 01/1-08-1752 din 21 august 2015, Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare i-a comunicat că conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 149 din 16 ianuarie 2013, încheiat în baza deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 6/23-17 din 25 octombrie 2012, SRL „Iunitex” este proprietarul terenului cu suprafața de XXXX ha din XXXX și în conformitate cu prevederile art. 91 din Codul funciar, litigiile în care părțile sau una din părți sunt deținători de terenuri cu titlu de proprietate se examinează de către instanța judecătorească de drept comun sau economică.

În consecință, SRL „Nisa-T” a solicitat anularea actului de stabilire a liniilor roșii și a hotarelor lotului de pământ calculate pentru stabilirea hotarelor terenului arendat din XXXX, repartizat SRL „Iunitex”, aprobat la 27 februarie 2012 de Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului mun. Chișinău. La 02 octombrie 2015, reprezentantul SRL „A.B.C. Gurmandis”, avocatul Daniel Cobzac, a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea în proces a SRL „A.B.C. Gurmandis” și a SRL „Iunitex” în calitate de intervenienți accesorii. La 12 octombrie 2015, SRL „Nisa-T” a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea în proces a Consiliului mun. Chișinău și a SRL „Iunitex” în calitate de intervenienți accesorii.

Prin încheierea protocolară din 12 octombrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău au fost atrași în proces Consiliul municipal Chișinău, SRL „Iunitex” și SRL „Dacia 2000” în calitate de intervenienți accesorii. Prin încheierea din 23 noiembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a fost admis demersul reprezentantului SRL „A.B.C. Gurmandis”, avocatul Daniel Cobzac și a fost atrasă în proces SRL „A.B.C. Gurmandis” în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărârea din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 19 aprilie 2016, SRL „Nisa-T” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 07 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de către SRL „Nisa-T” și menținută hotărârea primei instanțe. La 15 mai 2017, SRL „Nisa-T” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. Prin decizia din 11 octombrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul declarat de SRL „Nisa-T”, casată decizia din 07 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cauza fiind remisă spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de SRL „Nisa – T”, fiind menținută hotărârea din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău. Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, pe parcursul examinării cauzei nu a fost constatată încălcarea dreptului de proprietate al apelantei, nefiind 3 prezentate probe pertinente și concludente în acest sens, iar actul administrativ contestat este emis conform rigorilor legii. La 31 mai 2018, SRL „Nisa – T” a contestat cu recurs decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță. În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Suplimentar, s-a invocat faptul că instanțele ierarhic- inferioare eronat au determinat raportul juridic litigios, or actul contestat nu este un act administrativ, instanțele pronunțându-se asupra litigiului cu încălcarea competenței jurisdicționale. La 13 noiembrie 2018, reprezentantul SRL „A.B.C. Gurmandis”, avocatul Daniel Cobzac, a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Nisa – T” este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 15 martie 2018, fiind expediată participanților la proces la 20 aprilie 2018 (f.d. 104, vol. III), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să demonstreze momentul recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 31 mai 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei 4 curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de SRL „Nisa – T”. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Nisa – T”.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Oleg Sternioală, Judecătorii Victor Burduh, Svetlana Filincova 5