2ra-2445/18 — Încasarea îndemnizatiei, prejudiciului moral, dobînzii de întîrziere, prejudiciului material

2ra-2445/18 — Încasarea îndemnizatiei, prejudiciului moral, dobînzii de întîrziere, prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra–2445/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul central) (jud. N. Șova)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Popov Vladislav și de

către ÎM ”Rompetrol Moldova” SA,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popov Vladislav

împotriva ÎM ”Rompetrol Moldova” SA privind stabilirea vinei în evenimentul

care a produs vătămarea violentă a sănătății salariatului ca urmare a unui factor de

risc propriu, încasarea: indemnizației unice de pierdere a capacității de muncă, a

prejudiciului moral, a sine costului medicamentelor, a dobânzii de întârziere, a

sumei cu titlu de indexare, a venitului ratat, a costului expertizei medico – legale, a

costurilor de transport, a dobânzii de întârziere și a sumei cu titlu de indexare

pentru deprecierea monedei naționale,

împotriva deciziei din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de Popov Vladislav reprezentat de avocatul Mîrza

Daniela, casată hotărârea din 11 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

central) și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial,

con st ată:

La 02 februarie 2017, Popov Vladislav a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva ÎM ”Rompetrol Moldova” SA solicitând instanței stabilirea

vinei în evenimentul care a produs vătămarea violentă a sănătății salariatului ca

urmare a unui factor de risc propriu, încasarea: indemnizației unice de pierdere a

capacității de muncă în mărime de 285 570 de lei, a prejudiciului moral în mărime

de 100 000 lei, a sine costului medicamentelor în mărime de 1 598,35 de lei, a

dobânzii de întârziere în mărime de 126 157,36 de lei, a sumei de 44 215,82 de lei

în legătură cu deprecierea monedei naționale și a dobânzii de întârziere și a sumei

în legătură cu deprecierea monedei naționale până la data executării hotărârii.

Totodată, la 30 martie 2017, Popov Vladislav a mai înaintat o cerere de

chemare în judecată împotriva ÎM ”Rompetrol Moldova” SA solicitând instanței

încasarea venitului ratat în mărime de 103 764,92 de lei, a costului expertizei

medico – legale în mărime de 1 317 lei, a sine costului medicamentelor și a

1

costurilor de transport în mărime de 7 846,99 de lei, a dobânzii de întârziere în

mărime de 716,40 de lei, a sumei de 20 711 de lei în legătură cu deprecierea

monedei naționale și a dobânzii de întârziere și a sumei în legătură cu deprecierea

monedei naționale până la data executării hotărârii.

Prin încheierea din 11 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul

central), s-au conexat într-un singur proces cauza cauzele civile supra-

nominalizate.

În motivarea acțiunii înaintate a indicat că, potrivit ordinului nr.172/a din 20

august 2014, Popov Vladislav Mihail a fost angajat în cadrul ÎM ”Rompetrol

Moldova” SA, în funcție de - vânzător la stații de alimentare cu combustibil, iar

ordinul privind angajarea a fost perfectat în baza contractului individual de muncă

nr. 1460 din 20 august 2014.

Astfel, la 23 noiembrie 2014, ora 03:50 persoane necunoscute urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin deteriorarea geamului au pătruns în

încăperea de serviciu al stației de alimentare ”Rompetrol” SAC-15, amplasată în r-

nul Ocnița, sat. Ocnița, unde Popov Vladislav, în timp ce se afla la locul de muncă

a fost atacat de două persoane cu cagule de culoare neagră pe față, care i-au aplicat

multiple lovituri cu un obiect dur contondent, în urmă atacului ultimul a pierdut

cunoștința, ulterior fiind transportat la spital cu multiple lovituri în regiunea

capului și a corpului. Atacatorii au sustras din încăperea stației de alimentare

aparatul de casă, în care se aflau 513 lei.

Imediat după producerea accidentului, la Inspectoratul Teritorial de Muncă

Edineț a parvenit solicitarea pentru cercetarea cazului și stabilirea dacă cele

întâmplate pot fi calificate ca accident de muncă, iar în rezultatul investigațiilor

Inspectoratul Teritorial de Muncă Edineț a calificat situația nominalizată prin

procesul - verbal nr.ED-2014-PVA-93 din 24 decembrie 2014 de cercetare drept

accident de muncă, care produce incapacitate temporară de muncă.

În pct. 6.1 al procesului - verbal nr.ED-2014-PVA-93 din 24 decembrie 2014,

circumstanțele care au dus la producerea accidentul, au fost calificate ca ”Atac cu

premeditare”.

Invocând prevederile art. 10 alin.(3) lit. e) al Legii securității și sănătății în

muncă nr. 186-XVI din 10.07.2008, reclamantul a susținut că angajatorul are

obligația să ia măsurile necesare pentru protecția securității și sănătății lucrătorilor,

inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea informării și instruirii,

precum și pentru asigurarea organizării și a mijloacelor necesare, adaptarea la

progresul tehnic corespunzător.

În acest sens a menționat că, potrivit sesizării privind înlăturarea cauzelor și

condițiilor care au contribuit la săvârșirea infracțiunii nr. 2141 din 18 martie 2015

IP Ocnița ÎM “Rompetrol Moldova” SA, nu erau persoane angajate ca paznici, care

ar supraveghea stația de alimentare timp de 24 ore, la ușile de acces în încăperea

stației de alimentare, din interior nu sunt instalate gratii metalice, ceea ce poate

duce la pătrunderea mai simplă; nu funcționează camerele video, stația de

alimentare nu este înzestrată cu sistem de alarmă.

În același context reclamantul a mai invocat prevederile art. 18 al aceluiași act

normativ, care prevede că, lucrătorului căruia i s-a stabilit gradul de reducere a

capacității de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli

profesionale i se plătește, din contul unității care poartă vina pentru accidentul de

2

muncă sau pentru boala profesională, pe lângă despăgubirea stabilită de lege, o

indemnizație unică, luându-se ca bază salariul mediu lunar pe țară, pentru fiecare

procent de pierdere a capacității de muncă, dar nu mai puțin de un salariu anual al

accidentatului.

În viziunea lui Popov Vladislav, vina angajatorului s-a manifestat prin faptul

că accidentul s-a produs în timpul lucrului și în timpul îndeplinirii misiunii de

serviciu, iar angajatorul potrivit sesizării nr. 2141 din 18 martie 2015 de la

Inspectoratul General de Poliție nu a întreprins toate măsurile pentru a asigura

securitatea angajaților, care a dus la producerea accidentului de muncă descris mai

sus. Astfel, angajatorul nu i-a achitat conform legislației în vigoare indemnizația

unică, care conform calculelor efectuate și anume salariul mediu nominal pe țară în

2014 care constituia 4 309,50 de lei, accidentatul conform certificatului de

dezabilitate și capacitate de muncă a pierdut 60%, constituie suma de 258 570 lei (

4 309,5 lei x 60 % = 258 570 lei).

Reclamantul a mai indicat că, la 11 ianuarie 2017, a depus cerere privind

efectuarea expertizei extrajudiciare de către Centrul de Medicină Legală, cu

achitarea a sumei de 1 317 lei. Pe perioada spitalizării, cât și după, angajatorul nici

nu s-a interesat de starea de sănătate a reclamantului, tratamentul a fost acoperit

parțial în baza poliței medicale, iar o mare parte din medicamente au fost achitate

de Popov Vladislav personal, însă, la caz nu au fost păstrate toate bonurile de

procurare a medicamentelor.

Totodată, în baza bonurilor păstrate pentru procurarea medicamentelor și

cheltuielile pentru transport în vederea deplasării la investigațiile medicale,

consultarea medicală, a suportat cheltuieli în mărime de 7 846,99 de lei și din altă

categorie de bonuri păstrate în mărime de 1 598,35 de lei.

La 30 decembrie 2016, Popov Vladislav s-a adresat către angajator cu cerere

prealabilă privind achitarea indemnizației unice, la care nu a primit un răspuns. La

27 februarie 2017, s-a adresat către angajator cu cerere prealabilă privind achitarea

sumei cu titlu de venit ratat, la care a primit un răspuns evaziv. Accidentul de

muncă s-a produs la 23 noiembrie 2014, dată din care consideră că urmează ai fi

achitată indemnizația unică.

Cu referire la calcului venitului ratat, reclamantul a explicat că salariul mediu

pentru 3 luni complet lucrate constituie suma de 3 705,89 de lei (septembrie 2014 -

3431,88 de lei, octombrie 2014 - 3 393,90 de lei, noiembrie 2014 - 4 291,89 de

lei). Reclamantul nu este angajat din 23 noiembrie 2014, astfel perioada decembrie

2014 - martie 2017 reprezintă 28 de luni, raționamente din care rezultă calculul 3

705,89 de lei x 28 de luni = 103 764,92 de lei.

Reclamantul Popov Vladislav a solicitat în instanța de judecată stabilirea vinei

angajatorului la producerea evenimentului care a produs vătămarea violentă a

organismului salariatului, ca urmare a unui factor de risc propriu unui element al

sistemului de muncă, provocând pierderea capacității de muncă la 60%, survenit în

timpul îndeplinirii sarcini de muncă și îndatoririlor de serviciu; încasarea de la ÎM

”Rompetrol Moldova ” SA a indemnizației unice în mărime de 258 570 de lei, a

prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei; încasarea sine costului

medicamentelor în mărime de 1 598,35 de lei; a dobânzii de întârziere pentru

perioada 24 decembrie 2014 – 01 februarie 2017 în mărime de 126 157,36 de lei,

iar pentru perioada 02 februarie 2017 – 04 octombrie 2017 în mărime de 30 985,9

3

de lei; suma de 50 679,72 de lei în legătură cu deprecierea monedei naționale;

încasarea sumei de 103 764, 92 de lei cu titlu de venit ratat; încasarea sumei de 1

317 de lei care constituie costul expertizei medico-legale; încasarea sine costului

medicamentelor și a costurilor de transport în mărime de 7 846,99 de lei; a

dobânzii de întârziere pentru perioada 15 martie 2017 – 30 martie 2017 în mărime

de 716,40 de lei, iar pentru perioadele 31 martie 2017 – 04 octombrie 2017 în

mărime de 9 517,93 de lei, și 05 octombrie 2017 – 21 decembrie 2017 în mărime

de 3 940,22 de lei, iar în total suma de 14 174,55 de lei; suma de 20 711 de lei în

legătură cu deprecierea monedei naționale, încasate până la data executării

hotărârii.

Prin hotărârea din 11 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

cererea de chemare în judecată înaintată de Popov Vladislav împotriva ÎM

”Rompetrol Moldova” SA s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Popov Vladislav reprezentat de avocatul Mîrza Daniela, casată

hotărârea din 11 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central) și emisă o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial.

S-a încasat de la ÎM ”Rompetrol Moldova” SA în beneficiul lui Popov

Vladislav indemnizația unică în mărime de 258 570 de lei, cheltuielile suportate

pentru efectuarea expertizei în mărime de 1 317 lei și cheltuielile suportate pentru

tratament și investigații medicale în mărime de 9 445,34 de lei. În rest, pretențiile

au fost respinse.

S-a încasat de la ÎM ”Rompetrol Moldova” SA în beneficiul statutul taxa de

stat în mărime de 8 079,96 de lei.

La 11 octombrie 2018, Popov Vladislav a declarat recurs împotriva deciziei

din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a

acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii în partea

casată.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

La 08 noiembrie 2018, ÎM ”Rompetrol Moldova” SA a declarat recurs

împotriva deciziei din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

La 27 noiembrie 2018, ÎM ”Rompetrol Moldova” SA a depus referință la

cererea de recurs declarată de Popov Vladislav, solicitând ca recursul să fie

respins.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile

declarate de către Popov Vladislav și de către ÎM ”Rompetrol Moldova” SA,

neîntemeiate și care urmează a fi declarate inadmisibile, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

4

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de atât de Popov Vladislav cât și de ÎM

”Rompetrol Moldova” SA, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea

nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile

în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursurilor, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

5

evidențiată în cererile de recurs declarate de către Popov Vladislav și de către ÎM

”Rompetrol Moldova” SA.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Popov Vladislav și de

către ÎM ”Rompetrol Moldova” SA.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Svetlana Filincova

6