2ra-2256/18 — constatarea nulității contractului

Dosarul nr. 2ra-2256/18

Prima instanță - (Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni) M. Jungari

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) V. Negru, A. Pahopol, A. Bostan

ÎNCHEIERE

5 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Trans Ager”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Trans Ager” împotriva lui Ivan Ignat și Alexei

Ignat, intervenient accesoriu Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, cu

privire la constatarea nulității contractului și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Ivan Ignat, s-a casat hotărârea din 1 decembrie 2017 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și s-a emis o nouă hotărâre prin care acțiunea

s-a respins ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 7 martie 2017 SRL „Trans Ager” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ivan Ignat și Alexei Ignat, intervenient accesoriu IP „Agenția Servicii

Publice”, prin care a solicitat constatarea nulității contractului de înstrăinare cu

condiția întreținerii pe viață nr. 3998 din 26 septembrie 2016, încheiat între Ivan

Ignat și Alexei Ignat, aplicarea efectelor nulității prin repunerea părților pe poziția

inițială și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 16

iunie 2015, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, s-a

dispus încasarea din contul lui Ivan Ignat în beneficiul SRL „Trans Ager” a sumei

de 1 000 dolari SUA și a cheltuielilor de judecată în sumă de 5 040 de lei.

La 2 august 2016, SRL „Trans Ager” s-a adresat la Judecătoria Ialoveni cu

cerere privind eliberarea documentului executoriu, însă prin răspunsul din 4 august

2016, s-a refuzat eliberarea documentului executoriu pe motiv că dosarul este

expediat la Curtea Supremă de Justiție.

1

În luna noiembrie 2016 SRL „Trans Ager” a obținut documentul executoriu,

iar, prin cererea din 16 noiembrie 2016, adresată executorului judecătoresc, a

solicitat intentarea procedurii de executare silită.

Societatea reclamantă a menționat că a aflat de la executorul judecătoresc că

debitorul și-a înstrăinat imobilul în perioada cînd hotărîrea judecătorească era

executorie, iar la Curtea Supremă de Justiție se examina recursul declarat de către

acesta.

Cu referire la prevederile art. 221 alin. (1) din Codul civil, a indicat că în

prezenta speță debitorul Ivan Ignat cunoștea că hotărîrea judecătorească de

încasare este executorie și a încheiat cu o rudă de a sa contractul de înstrăinare cu

condiția întreținerii pe viață nr. 3998 din 26 septembrie 2016, care poartă un

caracter fictiv, urmărind scopul de eschivare de la achitarea datoriilor față de SRL

„Trans Ager”.

Prin urmare, a invocat că contractul încheiat între Ignat Ivan și Ignat Alexei

este lovit de nulitate absolută, or, în prezenta speță, de fapt, s-a urmărit evitarea

executării silite prin urmărirea bunuțului înstrăinat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 1 decembrie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Trans Ager”, s-a admis integral.

S-a recunoscut ca fiind nul contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe

viață încheiat la 26 septembrie 2016 între Ivan Ignat și Alexei Ignat, autentificat de

notarul public Galina Diaconu și înregistrat cu numărul 3998, cu repunerea părților

în situația inițială.

S-a încasat în mod solidar de la Ivan Ignat și Alexei Ignat în beneficiul SRL

„Trans Ager” taxa de stat în mărime de 270 de lei și cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică suma de 3 000 lei.

S-a încasat în mod solidar de la Ivan Ignat și Alexei Ignat în beneficiul

statului taxa de stat suplimentară în mărime de 778 lei.

La 28 decembrie 2017, Ivan Ignat a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea

de chermare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Ivan Ignat.

S-a casat hotărârea din 1 decembrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

Cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Trans Ager” împotriva lui

Ivan Ignat și Alexei Ignat, intervenient accesoriu IP „Agenția Servicii Publice”, s-a

respins ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

concluzionat că pretenția SRL „Trans Ager” este lipsită de suport juridic,

menționând că cauza de nulitate a contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii

pe viață nr. 3998 din 26 septembrie 2016, nu a existat în momentul încheierii

actului juridic.

Instanța a reținut că societatea reclamantă nu a demonstrat existența

interesului său, care nu a putut fi realizat anume din motivul încheierii actului

juridic, recunoscut de lege, în vigoare la momentul încheierii actului juridic,

constatarea nulității căruia se cere.

2

La 21 august 2018 SRL „Trans Ager” a declarat recurs împotriva deciziei din

10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, fiind reiterate circumstanțele de fapt și de drept

expuse în instanțele ierarhic inferioare de judecată, societatea recurentă a invocat

că decizia instanței de apel este neîntemeiată și emisă cu încălcarea normelor de

drept material și de drept procedural.

În sensul dat, a indicat că instanța de apel a nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea, or instanța s-a referit la principiul

forței obligatorii a contractului care are la bază teoria autonomiei de voință sau

libertatea contractuală care presupune că contractul încheiat are forță obligatorie

între părți și se impune cu aceeași forță și instanței de judecată.

Totodată, a menționat că instanța de apel nu a luat în considerare că Alexei

Ignat pe parcursul examinării litigiului în prima instanță era plecat peste hotare,

prin urmare nu putea să-și execute obligațiile asumate prin contractul de înstrăinare

cu condiția întreținerii pe viață, fapt ce probează că contractul este unul fictiv.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că recursul împotriva deciziei 10 iulie 2018 a

Curții de Apel Chișinău a fost declarat la 21 august 2018, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

3

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SRL

„Trans Ager”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat Societatea cu Răspundere Limitată

„Trans Ager”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5