3ra-1590/18 — contestarea actelor administrative

3ra-1590/18 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1590/2018

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (E. Bancov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)

Î N C H E I E R E

28 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Administrația Națională a

Penitenciarelor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Corneliu Surugiu

împotriva Departamentului Instituții Penitenciare a Republicii Moldova privind

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 17 mai 2018 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 26 iunie 2017, Corneliu Surugiu a depus cerere de chemare în judecată,

solicitînd obligarea Departamentului Instituții Penitenciare a Republicii Moldova,

să includă în vechimea de muncă pentru acordarea sporului la salariu, a perioadei

de activitate în cadrul Serviciului Vamal 02 decembrie 1991 – 25 martie 2005.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 16 decembrie 2014, conform Ordinului

Ministerului Justiției nr. 547 și pct. 34 lit. a) din Regulamentul cu privire la

satisfacerea serviciului de către efectivul de trupă și corpul de comandă din

sistemul penitenciar al Ministerului Justiției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

950 din 14 octombrie 1997, a fost angajat, prin transfer, în funcția de specialist a

Serviciului juridic al Penitenciarului nr. 5 Cahul, cu acordarea gradului special

căpitan de justiție, echivalându-i-se gradul special din cadrul Serviciului Vamal de

căpitan al serviciului vamal.

Prin ordinul nr. 31 ef din 31 ianuarie 2017 al Departamentului Instituțiilor

Penitenciare al Ministerului Justiției al Republicii Moldova, i-a fost calculat stagiul

pentru fixarea soldei în procente în mărime de 13 ani 09 luni 01 zile, la data de 01

ianuarie 2017, nefiindu-i inclusă perioada 02 decembrie 1991 – 25 martie 2005,

activată în cadrul Serviciului Vamal.

S-a adresat cu cerere către Departamentul Instituțiilor Penitenciare, solicitînd

să-i fie inclusă în vechimea în muncă pentru plata sporului la salariu perioada 02

decembrie 1991 – 25 martie 2005 de activitate în cadrul Serviciului Vamal, la care

a primit refuz.

1

Consideră că, răspunsul Departamentului Instituțiilor Penitenciare poartă un

caracter vădit ilegal, acesta fiind emis contrar procedurii stabilite de legislație.

A menționat că perioada 02 decembrie 1991 – 25 martie 2005 când a activat

în cadrul Serviciului Vamal, cade sub incidența art. 3 din Regulamentul cu privire

la modul de calculare a perioadei de muncă în vederea acordării sporului pentru

vechime în muncă personalului din unitățile bugetare, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 801 din 20 iulie 2007, iar angajații Serviciului Vamal sunt salarizați

în baza Rețelei tarifare unice.

Prin hotărîrea din 16 octombrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Corneliu

Surugiu împotriva Departamentului Instituții Penitenciare al Ministerului Justiției

al Republicii Moldova privind obligarea calculării perioadei 02 decembrie 1991 –

25 martie 2005 pentru spor la salariu.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a constatat că calcularea stagiului

pentru plata sporului procentual a fost efectuată în conformitate cu Instrucțiunea cu

privire la stabilirea stagiului pentru plata sporului procentual a vechimii în muncă a

colaboratorilor sistemului penitenciar al Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, aprobată prin ordinul Ministerului Justiției al Republicii Moldova nr. 98

din 19.03.1998. Astfel, potrivit punctului 2 și 2.3 din instrucțiunea sus menționată,

în stagiul de serviciu pentru plata sporului la vechimea în muncă, colaboratorilor

sistemului penitenciar MJ RM indiferent de întreruperea serviciului sunt incluse:

perioada serviciului în Forțele Armate și Securității Naționale a RM,

Departamentul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, cît și serviciul în

subdiviziunile Forțelor Armate, organelor securității naționale. Perioada solicitată

de reclamant 02 decembrie 1991 – 25 martie 2005 nu a fost inclusă pentru

acordarea sporului, deoarece Serviciul Vamal a fost inclus în sistemul organelor

securității statului, reglementat prin Legea nr. 619 din 31.10.1995 privind organele

securității statului, doar în anul 2005, prin Legea nr. 11 din 17.02.2005 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare din 25 martie 2005.

Prin decizia din 17 mai 2018 a Curții de Apel Cahul, s-a admis apelul declarat

de către Corneliu Surugiu, s-a casat integral hotărîrea din 16 octombrie 2017 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei hotărîri noi.

S-a admis acțiunea depusă de Corneliu Surugiu și s-a obligat Administrația

Națională a Penitenciarelor să includă în vechimea de muncă pentru acordarea

sporului la salariu a perioadei 02 decembrie 1991 – 25 martie 2005 de activitate de

către Corneliu Surugiu în cadrul Serviciului Vamal.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a constatat că hotărîrea primei instanțe

privind respingerea ca fiind neîntemeiată a acțiunii depuse de Corneliu Surugiu a

fost adoptată pripit, fără a se lua în calcul toate circumstanțele de fapt și cu

interpretarea eronată a normelor de drept.

Instanța de apel a reținut argumentul apelantului precum că perioada din 02

decembrie 1991 – 25 martie 2005 de activitate în Serviciul Vamal a lui Surugiu

Corneliu, unde a activat până la 15 ianuarie 2014, trebuie să fie inclusă în

vechimea în muncă. Faptul că până în prezent nu a fost elaborat și aprobat un astfel

de regulament, care ar soluționa problema dată pentru angajații sistemului

penitenciar al R. Moldova a creat un vacuum în reglementarea raporturilor date. La

moment, însă se atestă că raporturile de calculare a vechimii în muncă pentru

stabilirea sporului la salariu nu sunt reglementate uniform, pentru persoanele

2

transferate din alte servicii de stat în cadrul sistemului penitenciar (organe de

drept), fapt care denotă prezența elementelor de discriminare și inechitate.

Potrivit Legii nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul

administrației penitenciare, care a intrat în vigoare la 16 mai 2018, Administrația

Națională a Penitenciarelor este succesorul în drepturi a Departamentului Instituții

Penitenciare a RM. În art.57 al Legii menționate, sunt indicate perioadele care

urmează a fi incluse în calcularea vechimii în serviciu pentru stabilirea sporului la

salariu pentru vechime în muncă, prevederi care lărgesc cercul persoanelor care

activau în organele apărării naționale, securității statului și ordinii publice și cărora

la calcularea vechimii în serviciu pentru stabilirea sporului la salariu pentru

vechime în muncă este necesar de inclus chiar și anii de activitate în perioada

URSS, iar apelantul a solicitat includerea în vechimea în muncă perioada din 02

decembrie 1991 – 25 martie 2005 activată în Departamentul Vamal și Serviciul

Vamal, unde a muncit până în anul 2014. Instanța de fond nu a ținut cont de faptul

că refuzul de a-i include în vechimea de muncă a perioadei de activitate pînă la 25

martie 2005, îl plasează pe Surugiu Corneliu într-o poziție de inechitate față de alte

persoane ce activează în organele de stat, care și până în a.2005 se considerau

organele apărării naționale, securității statului și ordinii publice.

La 23 august 2018 Administrația Națională a Penitenciarelor a declarat recurs

împotriva deciziei din 17 mai 2018 a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea

acesteia, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului recurentul a indicat prevederile art. 432 alin.(1),

alin.(2) lit.c) și alin.(4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a efectuat o apreciere

justă a tuturor circumstanțelor cauzei și nu a apreciat argumentele intimatului, care

au fost respinse fără motivare. Administrația Națională a Penitenciarelor a

respectat cu strictețe legislația în domeniu și a calculat vechimea pentru spor la

salariu în conformitate cu normele legale, din momentul în care Serviciul vamal a

fost recunoscut organ de securitate a statului. Decizia Curții de Apel se axează doar

pe careva elemente de discriminare și inechitate în raport cu Corneliu Surugiu, prin

faptul neincluderii perioadei solicitate, însă nu s-a făcut trimitere la acte legislative

ce vizează cauza dată.

A menționat că instanța de apel nu a indicat temeiurile de ilegalitate a actului

administrativ în fond, situație care afectează legalitatea hotărîrii emise. Concluziile

instanței se rezumă doar la citarea prevederilor CEDO, care nu oferă instanței de

judecată competența de anulare a actului administrativ, fără a efectua o apreciere

justă a tuturor circumstanțelor speței prin prisma temeiurilor de ilegalitate

enumerate exhaustiv de legiuitor.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 17 mai 2018 a Curții de Apel

Cahul a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 15 iunie 2018

(f.d. 102), însă la dosar lipsește dovada recepționării acesteia. Astfel, recursul

declarat la 23 august 2018 de către Administrația Națională a Penitenciarelor, se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

3

La 22 octombrie 2018, în adresa intimatului, a fost expediată copia recursului

declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 07 noiembrie 2018 Corneliu Surugiu, a depus referință solicitînd

respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei din 17 mai 2018 a

Curții de Apel Cahul, pe motiv că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de casare a deciziei.

În conformitate cu art. 439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Administrația Națională a

Penitenciarelor, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

4

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Administrația Națională a

Penitenciarelor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere vs Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen vs Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §

1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-

se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

5

considera inadmisibil recursul declarat de Administrația Națională a

Penitenciarelor.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Administrația Națională a

Penitenciarelor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

6