3ra-905/19 — contestarea actului administrativ Si obligarea includerii perioadelor de activitate în stagiul de vechime în muncă pentru stabilirea pensiei pentru colaboratorii sistemului penitenciar

3ra-905/19 — contestarea actului administrativ Si obligarea includerii perioadelor de activitate în stagiul de vechime în muncă pentru stabilirea pensiei pentru colaboratorii sistemului penitenciar (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-905/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud. D. Bosîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva)

D E C I Z I E

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii: Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Administrația Națională a Penitenciarelor,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Corneliu Surugiu împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor,

intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la anularea

ordinului și obligarea includerii perioadelor de activitate în stagiul de vechime în

muncă pentru stabilirea pensiei pentru colaboratorii sistemului penitenciar,

împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

admis apelul Administrației Naționale a Penitenciarelor, a fost casată parțial

hotărârea din 8 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central și în această parte a

fost pronunțată o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 25 august 2017, Corneliu Surugiu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, intervenient accesoriu Casa

Națională de Asigurări Sociale cu privire la anularea ordinului și obligarea includerii

perioadelor de activitate în stagiul de vechime în muncă pentru stabilirea pensiei

pentru colaboratorii sistemului penitenciar.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 16 decembrie 2014 a

fost angajat prin transfer din cadrul Serviciului Vamal, în baza ordinului

Ministerului Justiției nr.547 din 17 decembrie 2014, în cadrul Penitenciarului nr.5-

Cahul, cu acordarea gradului special „căpitan de justiție” (fiindu-i echivalat gradul

special din organele vamale).

A menționat că, la 17 ianuarie 2017 a solicitat Departamentului Instituțiilor

Penitenciare, ca perioada activată în calitate de colaborator vamal cu statut special în

cadrul organelor vamale 2 decembrie 1991 – 25 mai 2005, să fie inclusă în

vechimea de muncă în cadrul sistemului penitenciar, pentru stabilirea vechimii la

calcularea pensiei ca ramură civilă înrudită cu specialitatea funcției din cadrul

sistemului penitenciar, calculând-se un an de serviciu special pentru doi ani de

vechime în muncă. Însă, la data de 4 august 2017 a fost informat contra semnătură

1

referitor la extrasul din ordinul nr.225ef din 14 iunie 2017, prin care cerințele

acestuia au fost acceptate parțial, în partea calculului doar pentru perioada 2 iunie

2002 – 25 martie 2005, calculând 1 an 4 luni 26 zile de vechime în muncă în cadrul

sistemului penitenciar.

A indicat că, la stabilirea vechimii în muncă nu au fost luate în calcul

prevederile art. 30, 74-78 din Codul vamal din 9 martie 1993 și art. 9 alin.(2), 11 lit.

l), 194, 219, 220 din Codul vamal din 20 iulie 2000, precum și art.1 din Legea

serviciului în organele vamale nr.1150 din 20 iulie 2000, conform căruia activitatea

în organele vamale (organe de drept) este un gen special de activitate în serviciul

public având atribuții similare, iar pe anumite componențe chiar și identice cu cele

din cadrul sistemului penitenciar.

Reclamantul a explicat că a primit certificatul nr.4/1-S-2715 din 7 noiembrie

2017 privind calcului vechimii în muncă, potrivit căruia la data de 6 noiembrie 2017

vechimea în muncă a constituit 6 ani 3 luni 13 zile, cu avantaje 9 ani 2 luni 4 zile.

Respectiv, pârâtul fără explicații plauzibile, contrar prevederilor legislației în

vigoare, nu a inclus în vechimea de muncă cu avantaje perioada activată în cadrul

Serviciului Vamal, și anume 26 martie 2005 – 16 decembrie 2014.

A invocat prevederile pct.7 lit. e) din Hotărârea Guvernului privind modul de

calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militare, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și sistemului penitenciar nr.78 din 21 februarie 1994, și art.18 lit. d) din

Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23 iunie 1993, unde expres este

prevăzut că la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei se ia în calcul

serviciul în forțele armate, în organele securității de stat și în organele afacerilor

interne ale fostei URSS și ale altor state, dacă militarii, persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne au fost transferate, în modul

stabilit, în Forțele Armate, în organele securității statului și în organele afacerilor

interne ale Republicii Moldova.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art.1, 3, 7, 16

alin.(1),(3), 19 din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000,

art.166-167 din Codul de procedură civilă.

În urma concretizării cerințelor Corneliu Surugiu a solicitat recunoașterea

ilegalității ordinului nr.225ef din 14 iunie 2017 emis de Departamentul Instituțiilor

Penitenciare, în partea ce ține de calculul vechimii în muncă lui Corneliu Surugiu,

obligarea Departamentului Instituțiilor Penitenciare de a include în vechimea în

muncă în cadrul sistemului penitenciar, pentru stabilirea vechimii la calcularea

pensiei, perioada 2 decembrie 1991 – 2 iunie 2002 activată în cadrul organelor

vamale ca ramura civilă înrudită cu specialitatea funcției din cadrul sistemului

penitenciar, calculând un an de serviciu special pentru doi ani de vechime în muncă

civilă, precum și obligarea pârâtului de a calcula și de a include în vechimea în

muncă perioada 26 martie 2005 – 16 decembrie 2014, activată în cadrul Serviciului

Vamal încadrat în Organele Securității Statului.

Prin hotărârea din 8 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a fost

admisă acțiunea depusă de către Corneliu Surugiu. A fost anulat ordinul de refuz nr.

225ef din 14 iunie 2017, emis de Administrația Națională a Penitenciarelor a

Republicii Moldova. A fost obligată Administrația Națională a Penitenciarelor a

Republicii Moldova să includă lui Corneliu Surugiu la stabilirea vechimii în muncă

2

la calcularea pensiei, perioada din 2 decembrie 1991 până la 2 iunie 2002, și

perioada 26 martie 2005 – 16 decembrie 2014.

Prin decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Cahul a fost admis apelul

declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost casată parțial hotărârea

din 8 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central în privința pretenției cu privire

la anularea ordinului șefului Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr.225ef din

14 iunie 2017 și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărâre, după cum

urmează. A fost anulat parțial ordinul directorului interimar al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției Republicii Moldova nr.225ef din 14

iunie 2017, și anume în partea dispoziției cu privire la stabilirea stagiului de muncă

în cadrul sistemului penitenciar pentru Cornel Surugiu, maior de justiție, ofițer de

serviciu în cadrul Penitenciarului nr. 5 – Cahul. În rest hotărârea din 8 iunie 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central a fost menținută.

La data de 4 iunie 2019, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus

recurs împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Cahul.

În motivarea recursului a indicat că, consideră hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare ilegale și pasibile de a fi casate din considerentele ce urmează. La

adoptarea acestora au fost interpretate și aplicate în mod eronat normele de drept

material (art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă).

A menționat că concluzia la care a ajuns atât prima instanță cât și instanța de

apel nu are suport juridic și nu poate servi temei pentru argumentarea soluției în

favoarea reclamantului.

A mai precizat că reclamantul nu a respectat

procedura prealabilă (art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă).

Mai mult, între motivarea hotărârii și dispozitiv sunt contradicții.

În opinia recurentului, instanțele de judecată nu au elucidat prevederile legale

aplicabile speței și în rezultat au emis hotărâri cu încălcarea normelor de drept

material și interpretarea în mod eronat a legii.

Recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

Prin referința depusă la data de 28 iunie 2019 Corneliu Surugiu a solicitat

respingerea recursului depus de către Administrația Națională a Penitenciarelor.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

3

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede astfel.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la data de 28 martie 2019,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 4 iunie 2019, este în termen.

În conformitate cu prevederile art. 247 din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

Potrivit articolului 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art. 169–171.

În corespundere cu prevederile art. 239 din Codul de procedură civilă,

hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază

hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele

cercetate în ședință de judecată.

Prin legalitatea hotărârii se înțelege aplicarea corectă a normelor de drept

material și procedural de către instanța de judecată care a pronunțat hotărârea.

Hotărârea este legală, dacă a fost adoptată în strictă conformitate cu normele de

drept material care reglementează raportul material litigios.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura

de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

Din materialele dosarului s-a constatat că, înaintând prezenta acțiune Corneliu

Surugiu a solicitat recunoașterea ilegalității ordinului nr.225ef din 14 iunie 2017

emis de Departamentul Instituțiilor Penitenciare, în partea ce ține de calculul

vechimii în muncă lui Corneliu Surugiu, obligarea Departamentului Instituțiilor

Penitenciare de a include în vechimea în muncă în cadrul sistemului penitenciar,

pentru stabilirea vechimii la calcularea pensiei, perioada 2 decembrie 1991 – 2 iunie

2002 activată în cadrul organelor vamale ca ramura civilă înrudită cu specialitatea

funcției din cadrul sistemului penitenciar, calculând un an de serviciu special pentru

4

doi ani de vechime în muncă civilă, precum și obligarea pârâtului de a calcula și de

a include în vechimea în muncă perioada 26 martie 2005 – 16 decembrie 2014,

activată în cadrul Serviciului Vamal încadrat în Organele Securității Statului.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a concluzionat asupra

temeiniciei pretențiilor înaintate și a admis acțiunea, a anulat ordinul de refuz nr.

225ef din 14 iunie 2017, emis de Administrația Națională a Penitenciarelor a

Republicii Moldova. A obligat Administrația Națională a Penitenciarelor a

Republicii Moldova să includă lui Corneliu Surugiu la stabilirea vechimii în muncă

la calcularea pensiei, perioada din 2 decembrie 1991 până la 2 iunie 2002, și

perioada 26 martie 2005 – 16 decembrie 2014.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Cahul prin decizia din 28

martie 2019 a admis apelul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor, a

casat parțial hotărârea din 8 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central în

privința pretenției cu privire la anularea ordinului șefului Departamentului

Instituțiilor Penitenciare nr.225ef din 14 iunie 2017 și în această parte a pronunțat o

nouă hotărâre, după cum urmează: a anulat parțial ordinul directorului interimar al

Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției Republicii

Moldova nr.225ef din 14 iunie 2017, și anume în partea dispoziției cu privire la

stabilirea stagiului de muncă în cadrul sistemului penitenciar pentru Cornel Surugiu,

maior de justiție, ofițer de serviciu în cadrul Penitenciarului nr. 5 – Cahul. În rest a

menținut hotărârea din 8 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la judecarea cauzei prima

instanță a aplicat normele de drept material care guvernează raporturile juridice

litigioase, însă neîntemeiat a anulat integral Ordinul nr.225ef din 14 iunie 2017,

emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care lui Corneliu Surugiu i-a

fost stabilit stagiul de muncă în întreprinderile și organizațiile civile pe specialitate

înrudită celei din cadrul sistemului penitenciar 1 an 4 luni 26 zile.

Instanța de judecată după verificarea întrunirii condițiilor pentru calcularea

vechimii în muncă în ramurile civile înrudite cu specialitatea prevăzută pentru

funcția deținută de Surugiu Corneliu în cadrul sistemului penitenciar, a stabilit că

pârâtul Administrația Națională a Penitenciarilor neîntemeiat a refuzat includerea în

vechimea în muncă a reclamantului perioada din 2 decembrie 1991 până la 2 iunie

2002, punând la baza refuzului lipsa studiilor superioare, obținute doar la 1 iunie

2002 în urma absolvirii Universității Libere-Internaționale din Moldova.

Curtea de Apel Cahul a precizat că important este ca funcția deținută anterior

de Corneliu Surugiu să fie una care este de specialitate înrudită, și nu prezintă nici o

relevanță nivelul de studii pe care Corneliu Surugiu l-a avut în decursul exercitării

funcției de specialitate înrudită, or legea nu instituie nici o limitare în funcție de

criteriul nivelului de studii. Acest element discriminatoriu promovat de Ministerul

Justiției în Instrucțiunea aprobată prin Ordinul nr.426 din 21 decembrie 1999, nu

este prevăzut de lege, și în cazul din speță urmează a fi aplicată în direct legea.

Referitor la cerința reclamantului cu privire la includerea perioadei de activitate

în cadrul Serviciului vamal 26 martie 2005 – 16 decembrie 2014 la calcularea

vechimii în muncă, instanța de apel a reținut că perioada respectivă corespunde

condițiilor prevăzute de Instrucțiunea privind modul de calcul a vechimii în muncă

pe specialități înrudite în cadrul întreprinderilor organizațiilor economiei naționale

pentru vechime în serviciu pentru stabilirea pensiei colaboratorilor sistemului

penitenciar, aprobată prin ordinul Ministerului Justiției nr.426 din 21 decembrie

5

1999, cât și prevederilor Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23 iunie

1993, potrivit cărora persoanelor din corpul de comandă la calcularea vechimii în

muncă pentru stabilirea pensiei se ia în calcul 2 ani de vechime în muncă în ramurile

civile înrudită cu specialitatea lor militară pentru un an de serviciu, inclusiv și

dispozițiilor Legii cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și

plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului National

Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare nr.78 din 21 februarie 1994, care statuează că la

calcularea vechimii în muncă se ia în considerare și serviciul în organele securității

statului. Or, în acel moment Serviciul Vamal avea statut de organ al securității

statului.

În opinia instanței de recurs, soluția instanței de apel este pripită, fiind rezultată

din neexaminarea tuturor circumstanțelor cauzei și aplicarea eronată a normelor de

drept material, motiv din care decizia contestată nu poate fi menținută.

În favoarea concluziei date se menționează pct. 6 din Instrucțiunea privind

modul de calculare a vechimii în muncă pe specialități înrudite în cadrul

întreprinderilor și organizațiilor economiei naționale pentru vechime în serviciu

pentru stabilirea pensiei colaboratorilor sistemului penitenciar al Ministerului

Justiției al Republicii Moldova aprobată prin ordinul nr. 426 din 21 decembrie 1999

a Ministerului Justiției, care prevede că pentru examinarea de către Comisia

Departamentului Instituțiilor Penitenciare a întrebării privind calcularea vechimii în

muncă pe specialitate înrudită în cadrul întreprinderilor și organizațiilor economiei

naționale în vechimea în serviciu pentru stabilirea pensiei este necesar de prezentat

raportul colaboratorului cu demersul conducerii instituției.

Din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei se atestă a fi prezentat doar

raportului colaboratorului (f.d.5), nefiind clar care este demersul conducerii

instituției, circumstanțe ce nu au fost verificate de către instanța de apel.

În continuare se invocă și pct. 1 din Instrucțiunea privind modul de calculare a

vechimii în muncă pe specialități înrudite în cadrul întreprinderilor și organizațiilor

economiei naționale pentru vechime în serviciu pentru stabilirea pensiei

colaboratorilor sistemului penitenciar al Ministerului Justiției al Republicii Moldova

aprobată prin ordinul nr. 426 din 21 decembrie 1999 a Ministerului Justiției, care

statuează expres că, calcularea vechimii în muncă pe specialități înrudite în cadrul

întreprinderilor și organizațiilor economiei naționale în vechimea în serviciu pentru

stabilirea pensiei se efectuează numai corpului de comandă/ cu excepția corpului

inferior al sistemului penitenciar, calculând în mod calendaristic o lună pentru două

luni vechime în muncă în ramurile civile, dar nu mai mult de 10 ani.

Mai mult, în conformitate cu art. 18 lit. e) din Legea asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993, la calcularea vechimii în muncă pentru

stabilirea pensiei în conformitate cu art.13 lit. a) militarilor care îndeplinesc serviciu

prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, al cărui mod este stabilit de Guvern, se ia în calcul: 2 ani de vechime în

muncă în ramurile civile înrudită cu specialitatea lor militară pentru un an de

serviciu, dar nu mai mult de 10 ani de serviciu – persoanelor din corpul de ofițeri și

din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne;

6

La acest aspect, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, instanțele de judecată a dispus

admiterea acțiunii cu obligarea pârâtului/recurentului de a include lui Corneliu

Surugiu la stabilirea vechimii în muncă la calcularea pensiei, perioada din 2

decembrie 1991 până la 2 iunie 2002, și perioada de la 26 martie 2005 până la 16

decembrie 2014, fără a verifica/determina dacă întrunește condițiile necare pentru

aceasta și anume nu a stabilit dacă perioada dată se încadrează în termenul prevăzut

de normele legale nominalizate mai sus (nu mai mult de 10 ani de serviciu).

De asemenea, nu a fost verificat faptul dacă la depunerea raportului, Corneliu

Surugiu a anexat fișa postului pentru fiecare funcție deținută anterior în perioada

pentru care a solicitat de a fi recunoscută ca activitate civilă înrudită cu specialitatea

(funcția) deținută.

Or, se reține că o astfel de abordare a instanței de apel este incorectă, deoarece

în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca

rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în

hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor

probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Prin urmare, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să verifice

legalitatea cerințelor, pornind de la pretențiile înaintate, prin prisma argumentelor și

probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din prevederile art.

130 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, conform căruia instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți

întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea

din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată,

justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să

adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac

împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol

dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

7

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994).

Reieșind din cele enunțate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră imposibilă corectarea

erorilor admise de către instanțele ierarhic inferioare, în condițiile procedurii

prevăzute de către legislația procesuală.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, eroarea judiciară în

cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

casa integral decizia instanței de apel cu restituirea cauzei instanței de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să țină cont de cele menționate și,

reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 258 alin. (3), 248 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Codul

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de către Administrația Națională a Penitenciarelor.

Se casează decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Cahul, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Corneliu

Surugiu împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, intervenient accesoriu

Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la anularea ordinului și obligarea

includerii perioadelor de activitate în stagiul de vechime în muncă pentru stabilirea

pensiei pentru colaboratorii sistemului penitenciar, cu restituirea cauzei la Curtea de

Apel Cahul.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

8