3ra-1403/18 — contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1403/18 prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (V. Nichitenco) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci) ÎNCHEIERE 28 noiembrie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Nina Vascan examinând admisibilitatea recursului declarat de Focșa Anatolie, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Focșa Anatolie împotriva Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la anularea parțială a actului administrativ, împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a respins apelul declarat de Focșa Anatolie și s-a menținut hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, c o n s t a t ă: La 24 august 2016, Focșa Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la anularea parțială a deciziei Consiliului orășenesc Căușeni nr. 3/22 din 01 iulie 2016 „Cu privire la elaborarea planurilor geometrice în scopul formării bunurilor imobile”.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, actul administrativ contestat, prin care s-a decis formarea bunurilor imobile din terenurile proprietate publică a orașului Căușeni, este ilegal, (cu excepția pct. 1.3, 1.7, 1.8, -1.12), deoarece contravine procedurilor reglementate de cadrul normativ privind formarea bunurilor imobile, transparenței decizionale și interesului public al orașului Căușeni. A notat că, decizia menționată contravine prevederilor art. 9-13 din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 - XV din 28 octombrie 2014, nefiind indicată modalitatea de formare a bunurilor imobile.

De asemenea, actul administrativ contestat contravine și prevederilor art. 14-18 din Legea menționată, și anume prin încălcarea consecutivității formării bunurilor imobile, lipsa extrasului din Registrul bunurilor imobile privind bunul imobil inițial, lipsa copiei de pe planul cadastral sau geometric al bunului imobil inițial, a copiei de pe actele ce confirmă drepturile patrimoniale ale solicitantului asupra bunului imobil inițial și lipsa acordului scris al titularilor ale căror drepturi pot fi lezate la formarea bunului imobil.

În opinia reclamantului la emiterea actului administrativ contestat s-au încălcat prevederile Legii privind transparența procesul decizional nr. 239 - XVI din 13 noiembrie 1 2008, precum și prevederile Hotărârii Guvernului „Cu privire la acțiunile de implementare a Legii nr. 239 - XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional” nr. 96 din 16 februarie 2010. La 04 iulie 2016, reclamantul a depus cerere prealabilă, iar prin răspunsul din 14 iulie 2016, a fost informat că, cererea prealabilă va fi examinată la ședința Consiliului orășenesc Căușeni. Însă, potrivit deciziei Consiliului orășenesc Căușeni „Cu privire la cererile prealabile a cet. Focșa Anatolie” nr. 5/8 din 05 august 2016, cererea prealabilă a fost respinsă.

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central cererea de chemare în judecată depusă de Focșa Anatolie, s-a respins. Prin decizia din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de Focșa Anatolie și s-a menținut hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central. În consolidarea soluțiilor sale, instanțele de judecată s-au călăuzit de prevederile art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, și au reținut că Focșa Anatolie nu a dovedit existența unui drept al său, prevăzut de lege încălcat prin actul administrativ contestat. Totodată, instanțele de judecată au constatat că legalitatea deciziei Consiliului orășenesc Căușeni nr. 3/22 din 01 iulie 2016 „Cu privire la elaborarea planurilor geometrice în scopul formării bunurilor imobile”, a fost obiectul unui litigiu judecat anterior.

Astfel, prin hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Căușeni, cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orășenesc Căușeni privind anularea deciziei Consiliului orășenesc Căușeni nr. 3/22 din 01 iulie 2016 „Cu privire la elaborarea planurilor geometrice în scopul formării bunurilor imobile”, s-a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. Prin decizia din 06 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat și menținută hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Căușeni. Iar, prin decizia din 15 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a considerat inadmisibil recursul declarat de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat împotriva deciziei din 06 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Prin urmare, potrivit prevederilor art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane. La 23 august 2018, Focșa Anatolie a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

În susținerea recursului declarat, recurentul a notat că atât hotărârea primei instanțe cât și decizia instanței de apel sunt neîntemeiate și emise contrar prevederilor legii. Astfel, instanța de apel eronat a constatat că actul administrativ contestat a constituit obiectul unui alt litigiu judecat anterior, or recurentul nu fost parte în acel proces de judecată, iar legalitatea actului administrativ nu a fost verificată, acțiunea fiind respinsă din motivul omiterii termenului de prescripție. 2 Instanța de recurs constată că, decizia din data de 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată participanților la proces în data de 13 iulie 2018 (f.d.170). Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 Cod de procedură civilă, consideră recursul depus la data de 23 august 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil, din motivele ce succed. Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu. Argumentele recurentului precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost determinate de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect de instanța de apel cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat nici un argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel. În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în 3 primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol completul reține că, recursul declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă după ce recurentul a avut posibilitatea de a fi auzit de prima instanță și de instanța de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50). Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentului i-a fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67) Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,a aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Focșa Anatolie, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Focșa Anatolie împotriva Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la anularea parțială a actului administrativ, împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Nina Vascan 4