3ra-1403/18 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1403/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr.3ra-1403/18
prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (V. Nichitenco)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)
ÎNCHEIERE
28 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului declarat de Focșa Anatolie,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Focșa Anatolie
împotriva Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la anularea parțială a actului
administrativ,
împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a respins
apelul declarat de Focșa Anatolie și s-a menținut hotărârea din 25 ianuarie 2018 a
Judecătoriei Căușeni, sediul Central,
c o n s t a t ă:
La 24 august 2016, Focșa Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la anularea parțială a deciziei Consiliului
orășenesc Căușeni nr. 3/22 din 01 iulie 2016 „Cu privire la elaborarea planurilor
geometrice în scopul formării bunurilor imobile”.
În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, actul administrativ
contestat, prin care s-a decis formarea bunurilor imobile din terenurile proprietate publică
a orașului Căușeni, este ilegal, (cu excepția pct. 1.3, 1.7, 1.8, -1.12), deoarece contravine
procedurilor reglementate de cadrul normativ privind formarea bunurilor imobile,
transparenței decizionale și interesului public al orașului Căușeni.
A notat că, decizia menționată contravine prevederilor art. 9-13 din Legea cu
privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 - XV din 28 octombrie 2014, nefiind
indicată modalitatea de formare a bunurilor imobile.
De asemenea, actul administrativ contestat contravine și prevederilor art. 14-18 din
Legea menționată, și anume prin încălcarea consecutivității formării bunurilor imobile,
lipsa extrasului din Registrul bunurilor imobile privind bunul imobil inițial, lipsa copiei
de pe planul cadastral sau geometric al bunului imobil inițial, a copiei de pe actele ce
confirmă drepturile patrimoniale ale solicitantului asupra bunului imobil inițial și lipsa
acordului scris al titularilor ale căror drepturi pot fi lezate la formarea bunului imobil.
În opinia reclamantului la emiterea actului administrativ contestat s-au încălcat
prevederile Legii privind transparența procesul decizional nr. 239 - XVI din 13 noiembrie
1
2008, precum și prevederile Hotărârii Guvernului „Cu privire la acțiunile de
implementare a Legii nr. 239 - XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparența în
procesul decizional” nr. 96 din 16 februarie 2010.
La 04 iulie 2016, reclamantul a depus cerere prealabilă, iar prin răspunsul din 14
iulie 2016, a fost informat că, cererea prealabilă va fi examinată la ședința Consiliului
orășenesc Căușeni. Însă, potrivit deciziei Consiliului orășenesc Căușeni „Cu privire la
cererile prealabile a cet. Focșa Anatolie” nr. 5/8 din 05 august 2016, cererea prealabilă a
fost respinsă.
Prin hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central cererea de
chemare în judecată depusă de Focșa Anatolie, s-a respins.
Prin decizia din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat
de Focșa Anatolie și s-a menținut hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Căușeni,
sediul Central.
În consolidarea soluțiilor sale, instanțele de judecată s-au călăuzit de prevederile art.
53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Legii contenciosului administrativ nr.
793-XIV din 10 februarie 2000, și au reținut că Focșa Anatolie nu a dovedit existența
unui drept al său, prevăzut de lege încălcat prin actul administrativ contestat.
Totodată, instanțele de judecată au constatat că legalitatea deciziei Consiliului
orășenesc Căușeni nr. 3/22 din 01 iulie 2016 „Cu privire la elaborarea planurilor
geometrice în scopul formării bunurilor imobile”, a fost obiectul unui litigiu judecat
anterior.
Astfel, prin hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Căușeni, cererea de
chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat
împotriva Consiliului orășenesc Căușeni privind anularea deciziei Consiliului orășenesc
Căușeni nr. 3/22 din 01 iulie 2016 „Cu privire la elaborarea planurilor geometrice în
scopul formării bunurilor imobile”, s-a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de
prescripție. Prin decizia din 06 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat și menținută hotărârea din 14
noiembrie 2016 a Judecătoriei Căușeni. Iar, prin decizia din 15 noiembrie 2017 a Curții
Supreme de Justiție, s-a considerat inadmisibil recursul declarat de Oficiul Teritorial
Căușeni al Cancelariei de Stat împotriva deciziei din 06 iunie 2017 a Curții de Apel
Chișinău.
Prin urmare, potrivit prevederilor art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă,
faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată
anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru
instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la
judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.
La 23 august 2018, Focșa Anatolie a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii
primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea înaintată să fie admisă
integral.
În susținerea recursului declarat, recurentul a notat că atât hotărârea primei instanțe
cât și decizia instanței de apel sunt neîntemeiate și emise contrar prevederilor legii.
Astfel, instanța de apel eronat a constatat că actul administrativ contestat a constituit
obiectul unui alt litigiu judecat anterior, or recurentul nu fost parte în acel proces de
judecată, iar legalitatea actului administrativ nu a fost verificată, acțiunea fiind respinsă
din motivul omiterii termenului de prescripție.
2
Instanța de recurs constată că, decizia din data de 26 iunie 2018 a Curții de Apel
Chișinău a fost expediată participanților la proces în data de 13 iulie 2018 (f.d.170).
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 Cod de procedură civilă, consideră recursul
depus la data de 23 august 2018, în termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul
de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil, din motivele ce succed.
Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,
asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți
la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.
Argumentele recurentului precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat
normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost determinate
de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect de instanța de apel cu
argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în
litigiu.
Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat nici un argument
plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.
În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a
precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în
3
primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența
instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson
împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol completul reține că, recursul
declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,
iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și
nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.
Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă după
ce recurentul a avut posibilitatea de a fi auzit de prima instanță și de instanța de apel,
fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages
Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996,
-50).
Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentului i-a fost asigurat dreptul
de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De
fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din
perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în
fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în
vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea
nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a
examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,a
aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele
invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4)
din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de
procedură civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Focșa Anatolie, în cauza civilă
intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Focșa Anatolie împotriva
Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la anularea parțială a actului administrativ,
împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Nina Vascan
4