3ra-1273/17 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1273/17 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 3ra-1273/17
Prima instanță: Judecătoria Căușeni (jud. M. Țugui)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)
Î N C H E I E R E
15 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Oficiul
Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial
Căușeni al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orășenesc Căușeni cu privire
anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 06 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La data de 06 octombrie 2016 Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a
înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orășenesc Căușeni prin
care a solicitat anularea deciziei nr. 3/22 din 01.07.2016 cu privire la elaborarea
planurilor geometrice în scopul formării bunurilor imobile.
În motivarea acțiunii a invocat că la 19.07.2016 în adresa Oficiului Teritorial
Căușeni al Cancelariei de Stat a parvenit spre control administrativ decizia nr. 3/22
din 01.07.2016 cu privire la elaborarea planurilor geometrice în scopul formării
bunurilor imobile.
A indicat reclamantul că consecutivitatea formării bunurilor imobile este
stabilită de Legea nr. 354 din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, iar,
Consiliul orășenesc Căușeni nu a respectat cadrul legal în vigoare și a emis decizia cu
încălcarea competenței, ceea ce duce la nulitatea actului.
A menționat că la adoptarea deciziei vizate, Consiliul orășenesc, nu a respectat
prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18.06.20103 privind actele normative
ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale care,
stabilesc că actele normative ale autorităților publice centrale și locale trebuie să
corespundă întocmai prevederilor constituționale, legilor, precum și hotărârilor și
ordonanțelor Guvernului.
A relatat reclamantul că, respectând procedura prealabilă, la data de 02.09.2016,
a notificat organul administrației publice locale despre actul administrativ considerat
1
ilegal, solicitând în termen de 30 zile abrogarea deciziei în speță, deoarece contravine
legislației în vigoare.
La 23.09.2016 Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a primit răspuns
la notificarea expediată anterior, în care Consiliul orășenesc Căușeni a decis prin
decizia nr. 7/10 din 06.09.2016 de a respinge notificarea din 02.09.2016.
A mai susținut reclamantul că, în cazul în care consideră că un act emis de
autoritatea administrației publice locale este ilegal, Oficiul Teritorial Căușeni al
Cancelariei de Stat notifică autoritățile locale emitente despre ilegalitatea actului
verificat și solicită modificarea sau abrogarea totală sau parțială a acestuia. În cazul
în care, în termenul stabilit, autoritatea locală emitentă și-a menținut poziția sa, sau
nu a reexaminat actul contestat, Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat poate
sesiza instanța de judecată în termen de 30 zile de la data primirii notificării, refuzului
de a modifica sau de a abroga actul contestat.
Prin hotărîrea din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Căușeni, cererea de chemare
în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat împotriva
Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la anularea actului administrativ a fost
respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.
Prin decizia din 06 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
depus de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat și menținută hotărârea din
14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Căușeni.
La data de 14 septembrie 2017, Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat,
a declarat recurs împotriva deciziei din 06 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu
pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat și aplicat în
mod eronat legea și normele dreptului material, nu a aplicat legea care urma să fie
aplicată, aplicînd o lege care nu trebuia să fie aplicată.
Menționează recurentul că pricina a fost judecată în absența unui participant la
proces, căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.
Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune
în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 06 iunie 2017. Conform
materialelor cauzei decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces
la data de 10 iulie 2017, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Recursul
declarat la data de 14 septembrie 2017 se consideră a fi declarat în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Oficiul Teritorial Căușeni al
Cancelariei de Stat, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
2
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oficiul Teritorial Căușeni al
Cancelariei de Stat, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și
(4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din
recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de
apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat, ca
fiind inadmisibil.
3
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție,
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Oficiul Teritorial Căușeni al
Cancelariei de Stat împotriva deciziei din 06 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
4