3ra-1331/18 — anularea actelor administrative

3ra-1331/18 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1331/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (S. Garștea-Bria)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, Iu. Cotruță, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

28 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Return”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Return” împotriva Biroului Vamal Centru privind repunerea

în termen, anularea actelor administrative, restituirea sumelor,

împotriva deciziei din 06 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 03 iunie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată „Return” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău privind anularea

actelor de inspecție emise la declarațiile vamale în detaliu nr.I 3521 din 16 martie

2016, nr.I 3530 din 16 martie 2016, nr.I 3567 din 17 martie 2016, nr.I 3733 din 20

martie 2016, nr.I 3735 din 20 martie 2016, nr.I 3737 din 20 martie 2016, nr.I 3931

din 23 martie 2016, nr.I 4060 din 24 martie 2016, nr.I 4373 din 29 martie 2016,

nr.I 4535 din 31 martie 2016, nr.I 4568 din 31 martie 2016, nr.I 4634 din 01 aprilie

2016, nr.I 4642 din 01 aprilie 2016, nr.I 4676 din 02 aprilie 2016, nr.I 4718 din 03

aprilie 2016, nr.I 4859 din 05 aprilie 2016, nr.I 4872 din 05 aprilie 2016, nr.I 4968

din 06 aprilie 2016, nr.I 5075 din 07 aprilie 2016, nr.I 5078 din 07 aprilie 2016,

nr.I 5094 din 08 aprilie 2016, cu anularea declarațiilor vamale în cauză în varianta

modificată și menținerea în vigoare varianta inițială, obligarea restituirii sumelor

încasate suplimentar în mărime de 148 269,69 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că în perioada 16 martie 2016 – 08 aprilie

2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Return” a prezentat spre vămuire

Biroului Vamal Chișinău, marfă (produse de hoticultură) conform declarațiilor

vamale: nr.I 3521 din 16 martie 2016, nr.I 3530 din 16 martie 2016, nr.I 3567 din

17 martie 2016, nr.I 3733 din 20 martie 2016, nr.I 3735 din 20 martie 2016, nr.I

3737 din 20 martie 2016, nr.I 3931 din 23 martie 2016, nr.I 4060 din 24 martie

2016, nr.I 4373 din 29 martie 2016, nr.I 4535 din 31 martie 2016, nr.I 4568 din 31

martie 2016, nr.I 4634 din 01 aprilie 2016, nr.I 4642 din 01 aprilie 2016, nr.I 4676

din 02 aprilie 2016, nr.I 4718 din 03 aprilie 2016, nr.I 4859 din 05 aprilie 2016,

1

nr.I 4872 din 05 aprilie 2016, nr.I 4968 din 06 aprilie 2016, nr.I 5075 din 07 aprilie

2016, nr.I 5078 din 07 aprilie 2016, nr.I 5094 din 08 aprilie 2016.

Valoarea în vamă a mărfii a fost determinată și anunțată în conformitate cu

metoda 1 prevăzută de art.11 al Legii nr.1380 cu privire la tariful vamal.

În rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii

în vamă, Biroul Vamal Chișinău a ajuns la concluzia că valoarea în vamă a mărfii

la declarațiile vamale menționate a fost determinată incorect, întocmind în acest

sens actele de inspecție aferente acestor declarații vamale, cu obligația de

modificare a declarațiilor depuse în varianta inițială și încasarea suplimentară a

sumei de 148269,69 lei în baza art. 8 alin. (3) și art. 17 ale Legii cu privire la

tariful vamal.

A menționat că în corespundere cu prevederile pct.13 al Hotărârii Guvernului

nr. 600 din 14 mai 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de

declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova,

Societatea cu Răspundere Limitată „Return” a prezentat organului vamal toate

actele de însoțire a mărfurilor anexate la declarațiile vamale respective, ce atestă

corectitudinea executării prevederilor legale la executarea procedurii de

determinare a valorii în vamă, și anume, a metodei de determinare a valorii în

vamă a tranzacției cu mărfurile respective și prețului efectiv plătit. În pofida

acestui fapt, Biroul Vamal Chișinău nu a respectat prevederile legale și a emis

actele de inspecție cu obligarea de a majora valoarea în vamă cu achitarea

suplimentară a sumei drepturilor de import, prin aceasta obligând reclamantul să

modifice declarația vamală în detaliu, invocând faptul nerespectării pct. 13, 14, 15

ale Hotărârii Guvernului nr. 600 și utilizând pct. 3 al art. 8 al Legii cu privire la

tariful vamal, a determinat de sine stătător valoarea în vamă, prin utilizarea directă

a metodei de rezervă de declarare a valorii în vamă. Astfel, organul vamal în mod

arbitrar a ajuns la concluzia că valoarea mărfurilor este diminuată, invocând faptul

că Societatea cu Răspundere Limitată „Return” n-a prezentat documentele

prevăzute la pct. 13, 14 ale Hotărârii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, sau alte

neconformități formale, declarative și fără pertinență.

În vederea respectării procedurii prealabile, prevăzută de Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 20 februarie 2002 și art. 289 din Cod

vamal, prin cererile prealabile f/n din 29 martie 2016 și 08 aprilie 2016, Societatea

cu Răspundere Limitată „Return” a solicitat organului vamal anularea actelor de

inspecție emise la declarațiile vamale, modificarea declarațiilor vamale, cu

menținerea celor depuse în varianta inițială și restituirea sumelor plătite în plus.

Prin răspunsurile nr. 28/11-7691 din 03 mai 2016 și nr. 28/11-7958 din 06

mai 2016, a fost refuzat în admiterea cerințelor.

La 10 iunie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată „Return” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău privind anularea actelor

de inspecție emise la declarațiile vamale cu nr. I 5210 din 11 aprilie 2016, nr. I

5319 din 12 aprilie 2016, nr. I 5324 din , nr. I 5345 din 12 aprilie 2016, nr. I 5427

din 14 aprilie 2016, nr. I 5514 din 15 aprilie 2016, nr. I 5765 din 20 aprilie 2016,

nr. I 5776 din 20 aprilie 2016, nr. I 5797 din 20 aprilie 2016, nr. I 5828 din 21

aprilie 2016 , nr. I 6181 din 26 aprilie 2016, nr. I 6186 din 26 aprilie 2016, nr. I

6189 din 26 aprilie 2016, nr. I 6202 din 26 aprilie 2016, nr. I 6257 din 27 aprilie

2016, nr. I 6258 din 27 aprilie 2016, nr. I 6300 din 27 aprilie 2016 , nr. I 6304 din

27 aprilie 2016 cu anularea declarațiilor vamale în cauză, în varianta modificată și

2

menținerea în vigoare varianta inițială și obligarea Biroului Vamal Chișinău să

restituie sumele încasate suplimentar în mărime de 148 810,63 lei.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că în perioada 11 aprilie 2016 – 27

aprilie 2016 a prezentat spre vămuire Biroului Vamal Chișinău, marfă conform

declarațiilor vamale nr. I 5210 din 11 aprilie 2016, nr. I 5319 din 12 aprilie 2016,

nr. I 5324 din , nr. I 5345 din 12 aprilie 2016, nr. I 5427 din 14 aprilie 2016, nr. I

5514 din 15 aprilie 2016, nr. I 5765 din 20 aprilie 2016, nr. I 5776 din 20 aprilie

2016, nr. I 5797 din 20 aprilie 2016, nr. I 5828 din 21 aprilie 2016 , nr. I 6181 din

26 aprilie 2016, nr. I 6186 din 26 aprilie 2016, nr. I 6189 din 26 aprilie 2016, nr. I

6202 din 26 aprilie 2016, nr. I 6257 din 27 aprilie 2016, nr. I 6258 din 27 aprilie

2016, nr. I 6300 din 27 aprilie 2016 , nr. I 6304 din 27 aprilie 2016, iar valoarea în

vamă a mărfii a fost determinată și anunțată în conformitate cu metoda 1 (în baza

valorii tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit) prevăzută la

art. 11 al Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal.

În rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii

în vamă, Biroul Vamal Chișinău a ajuns la concluzia că, valoarea în vamă a mărfii

la declarațiile vamale menționate a fost determinată incorect, întocmind în acest

sens actele de inspecție aferente acestor declarații vamale, cu obligarea de

modificare a declarațiilor depuse în varianta inițială și încasarea suplimentară a

sumei de 148 810,63 lei în baza art 8 alin.(3) și art.17 ale Legii cu privire la tariful

vamal.

În corespundere cu prevederile pct. 13 al Hotărârii Guvernului nr. 600 din

14.05.2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, Societatea

cu Răspundere Limitată „Return” a prezentat organului vamal toate actele de

însoțire ale mărfurilor. Însă, în pofida faptului prezentării tuturor actelor ce atestă

respectarea prevederilor legale în executarea procedurii de determinare a valorii în

vamă, și anume, a metodei de determinare a valorii în vamă, valorii tranzacției cu

mărfurile respective și prețului efectiv plătit, Biroul Vamal Chișinău nu a respectat

prevederile legale și a emis actele de inspecție, cu obligarea de a majora valoarea

în vamă a mărfurilor și achitarea suplimentară a sumei drepturilor de import, prin

aceasta obligând reclamantul la modificarea declarației vamale în detaliu, invocând

faptul nerespectării pct. 13, 14, 15 ale Hotărârii Guvernului nr.600 și utilizând

pct.3 al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal, a determinat de sine stătător

valoarea în vamă, prin utilizarea directă a metodei de rezervă de declarare a valorii

în vamă. În așa mod, organul vamal în mod arbitrar a ajuns la concluzia că

valoarea mărfii este diminuată, invocând că Societatea cu Răspundere Limitată

„Return” n-a prezentat documentele prevăzute la pct.13, 14 ale Hotărârii

Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, sau alte neconformități formale, declarative și

fără pertinență.

A menționat că, organul vamal nu a aplicat metodele prevăzute de art.12, 13,

15, 16 din Legea cu privire la tariful vamal, aplicând direct metoda 6 de

determinare a valorii în vamă a mărfurilor – metoda de rezervă.

În vederea respectării procedurii prealabile prevăzute de Legea contenciosului

administrativ nr.793 din 10.02.2002 și art.289 din Cod vamal, prin cererile

prealabile f/n din 21 aprilie 2016 și 05 mai 2016 Societatea cu Răspundere

Limitată „Return” a solicitat organului vamal anularea actelor de inspecție emise la

3

declarațiile vamale, modificarea declarațiilor vamale cu menținerea celor depuse în

varianta inițială și restituirea sumelor plătite în plus.

Prin răspunsurile nr.28/11-8726 din 25 mai 2016 și nr.28/11-9246 din 07

iunie 2016 pîrîtul a refuzat în admiterea cerințelor.

Prin încheierea din 18 august 2016 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, s-

au conexat într-o singură procedură pricinile civile depuse de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Return” împotriva Biroului Vamal Chișinău privind

contestarea actelor administrative (dosar nr.3-154/2016 și dosar nr.3-167/2016) cu

atribuirea unui număr comun 3-154/2016.

În procesul examinării cauzei Societatea cu Răspundere Limitată „Return” a

înaintat cerere de repunere în termen în partea ce ține de contestarea actelor de

inspecție emise pentru declarațiile vamale nr.3030 I 3521 din 16 martie 2016;

nr.3030 I 3530 din 16 martie 2016; nr.3030 I 3567 din 17 martie 2016, motivând

că administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Return”, Patrachi Victor, s-a

aflat în perioada 24 martie 2016 până la 28 martie 2016 în deplasare de serviciu în

Ucraina. Contestația față de actele de inspecție menționate a fost expediată prin

intermediul oficiului poștal la 29 martie 2016, fapt ce se confirmă prin bonul de

plată și chitanța corespunzătoare (f.d. 123-126).

La data de 18 ianuarie 2018, a fost admisă spre examinare cererea de

concretizare a cerințelor acțiunii adresată de avocatul Mircea Patrachi în interesele

Societății cu Răspundere Limitată „Return” prin care a fost concretizată denumirea

pîrîtului din Biroul Vamal Chișinău în Biroul Vamal Centru.

Prin hotărîrea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Return” împotriva Biroului Vamal Centru privind anularea actelor

administrative și restituirea sumelor.

S-a respins ca neîntemeiată cerința Societății cu Răspundere Limitată

„Return” împotriva Biroului Vamal Centru privind repunerea în termen, de

contestare a actelor de inspecție pentru declarațiile vamale: 3030 I 3521 din 16

martie 2016, 3030 I 3530 din 16 martie 2016, 3030 I 3567 din 17 martie 2016.

S-au anulat actele de inspecție emise de către Biroul Vamal Chișinău la

declarațiile vamale în detaliu: 3030 I 3521 din 16 martie 2016, 3030 I 3530 din 16

martie 2016, 3030 I 3567 din 17 martie 2016, 3030 I 3733 din 20 martie 2016,

3030 I 3735 din 20 martie 2016, 3030 I 3737 din 20 martie 2016, 3030 I 3931 din

23 martie 2016, 3030 I 4060 din 24 martie 2016, 3030 I 4373 din 29 martie 2016,

3030 I 4535 din 31 martie 2016, 3030 I 4568 din 31 martie 2016, 3030 I 4634 din

01 aprilie 2016, 3030 I 4642 din 01 aprilie 2016, 3030 I 4676 din 02 aprilie 2016,

3030 I 4718 din 03 aprilie 2016, 3030 I 4859 din 05 aprilie 2016, 3030 I 4872 din

05 aprilie 2016, 3030 I 4968 din 06 aprilie 2016, 3030 I 5075 din 07 aprilie 2016,

3030 I 5078 din 07 aprilie 2016, 3030 I 5094 din 08 aprilie 2016, 3030 I 5210 din

11 aprilie 2016, 3030 I 5319 din 12 aprilie 2016, 3030 I 5324 din 12 aprilie 2016,

3030 I 5345 din 12 aprilie 2016, 3030 I 5427 din 14 aprilie 2016, 3030 I 5514 din

15 aprilie 2016, 3030 I 5765 din 20 aprilie 2016, 3030 I 5776 din 20 aprilie 2016,

3030 I 5797 din 20 aprilie 2016, 3030 I 5828 din 21 aprilie 2016, 3030 I 6181 din

26 aprilie 2016, 3030 I 6186 din 26 aprilie 2016, 3030 I 6189 din 26 aprilie 2016,

3030 I 6202 din 26 aprilie 2016, 3030 I 6257 din 27 aprilie 2016, 3030 I 6258 din

27 aprilie 2016, 3030 I 6300 din 27 aprilie 2016, 3030 I 6304 din 27 aprilie 2016,

4

cu anularea declarațiilor vamale modificate și menținerea în vigoare a variantei

inițiale.

S-a obligat Biroul Vamal Centru să recalculeze impozitele achitate

suplimentar de către Societatea cu Răspundere Limitată „Return”, cu restituirea

drepturilor de import încasate suplimentar.

Prin decizia din 06 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Biroul Vamal Centru împotriva hotărîrii din 02 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

S-a casat hotărîrea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central pronunțată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Return” împotriva Biroului Vamal Chișinău

privind anularea actelor administrative și restituirea sumelor, în partea prin care au

fost anulate actele de inspecție emise de către Biroul Vamal Chișinău la declarațiile

vamale în detaliu: 3030 I 3521 din 16 martie 2016, 3030 I 3530 din 16 martie

2016, 3030 I 3567 din 17 martie 2016, 3030 I 3733 din 20 martie 2016, 3030 I

3735 din 20 martie 2016, 3030 I 3737 din 20 martie 2016, 3030 I 3931 din 23

martie 2016, 3030 I 4060 din 24 martie 2016, 3030 I 4373 din 29 martie 2016,

3030 I 4535 din 31 martie 2016, 3030 I 4568 din 31 martie 2016, 3030 I 4634 din

01 aprilie 2016, 3030 I 4642 din 01 aprilie 2016, 3030 I 4676 din 02 aprilie 2016,

3030 I 4718 din 03 aprilie 2016, 3030 I 4859 din 05 aprilie 2016, 3030 I 4872 din

05 aprilie 2016, 3030 I 4968 din 06 aprilie 2016, 3030 I 5075 din 07 aprilie 2016,

3030 I 5078 din 07 aprilie 2016, 3030 I 5094 din 08 aprilie 2016, 3030 I 5210 din

11 aprilie 2016, 3030 I 5319 din 12 aprilie 2016, 3030 I 5324 din 12 aprilie 2016,

3030 I 5345 din 12 aprilie 2016, 3030 I 5427 din 14 aprilie 2016, 3030 I 5514 din

15 aprilie 2016, 3030 I 5765 din 20 aprilie 2016, 3030 I 5776 din 20 aprilie 2016,

3030 I 5797 din 20 aprilie 2016, 3030 I 5828 din 21 aprilie 2016, 3030 I 6181 din

26 aprilie 2016, 3030 I 6186 din 26 aprilie 2016, 3030 I 6189 din 26 aprilie 2016,

3030 I 6202 din 26 aprilie 2016, 3030 I 6257 din 27 aprilie 2016, 3030 I 6258 din

27 aprilie 2016, 3030 I 6300 din 27 aprilie 2016, 3030 I 6304 din 27 aprilie 2016,

cu anularea declarațiilor vamale modificate și menținerea în vigoarea variantei

inițiale, fiind obligat Biroul Vamal Centru să recalculeze impozitele achitate

suplimentar de către Societatea cu Răspundere Limitată „Return”, cu restituirea

agentului economic nominalizat a drepturilor de import încasate suplimentar, și în

această parte s-a emis o hotărîre nouă prin care, cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Return” împotriva Biroului Vamal

Chișinău privind anularea actelor de inspecție, a declarațiilor vamale în detaliu și

obligarea Biroului Vamal Centru să recalculeze impozitele achitate suplimentar de

Societatea cu Răspundere Limitată „Return”, cu restituirea agentului economic a

drepturilor de import încasate suplimentar, s-a respins ca nefondată.

În rest, hotărîrea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

s-a menținut.

Prin încheierea din 06 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a corectat

omisiunea din dispozitivul hotărîrii din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central, prin introducerea în dispozitiv după aliniatul doi al acestuia a

sintagmei: „Cerințele privind anularea actelor de inspecție emise pentru declarațiile

vamale 3030 I 3521 din 16 martie 2016, 3030 I 3530 din 16 martie 2016, 3030 I

3567 din 17 martie 2016, se resping ca tardive”.

5

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

constatat că concluziile primei instanțe precum că organul vamal neîntemeiat și

abuziv a solicitat de la declarant alte documente suplimentare întru confirmarea

corectitudinii stabiliri valorii în vamă a mărfurilor importate de intimat, sunt

eronate or, legalitatea acțiunilor organului vamal se întemeiază pe prevederile art.8,

pct.1), 2), 3) al Legii nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful

vamal, potrivit cărora autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii

determinării valorii în vamă a mărfii, iar în cazul în care nu există date ce ar

confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunțate sau în cazul

în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu

sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producție) și/sau nu sunt

suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în

vamă a mărfii.

A constatat că prima instanță nu a evidențiat probele obiective, veridice,

pertinente și admisibile, care să confirme temeinicia/netemeinicia pretențiilor

formulate de Societatea cu Răspundere Limitată „Return”.

La 01 august 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Return” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei din 06 iunie

2018 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărîrii din 02 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În susținerea recursului recurentul a indicat prevederile art.432 alin.(2) lit.a),

c), alin.(4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat dezacordul său cu decizia adoptată de

instanța de apel ca fiind vădit neîntemeiată și că la adoptarea deciziei instanța de

apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și, a aplicat legea care nu trebuia

să fie aplicată.

La 22 octombrie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Return” a declarat

recurs suplimentar împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei

din 06 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și transmiterea cauzei spre rejudecare

în instanța de apel.

În motivarea recursului suplimentar a indicat dezacordul cu decizia adoptată

de instanța de apel și a menționat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

argumentelor invocate de Societatea cu Răspundere Limitată „Return” și anume,

nu a motivat de ce a respins argumentele în favoarea respingerii apelului ce ține de

chestiunea că pentru declarațiile vamale nr.3030 I 5210 din 11 aprilie 2016, 3030 I

5319 din 12 aprilie 2016, 3030 I 5324 din 12 aprilie 2016, 3030 I 5345 din 12

aprilie 2016, 3030 I 5427 din 14 aprilie 2016, 3030 I 5514 din 15 aprilie 2016,

3030 I 5765 din 20 aprilie 2016, 3030 I 5776 din 20 aprilie 2016, 3030 I 5797 din

20 aprilie 2016, 3030 I 5828 din 21 aprilie 2016, 3030 I 6181 din 26 aprilie 2016,

3030 I 6186 din 26 aprilie 2016, 3030 I 6189 din 26 aprilie 2016, 3030 I 6202 din

26 aprilie 2016, 3030 I 6257 din 27 aprilie 2016, 3030 I 6258 din 27 aprilie 2016,

3030 I 6300 din 27 aprilie 2016, 3030 I 6304 din 27 aprilie 2016 iar Biroul Vamal

Centru nu a depus referință și nici o probă în susținerea legalității acțiunilor sale.

A menționat că instanța de apel nu a motivat de ce a respins argumentul

privind încălcarea de către Biroul Vamal Centru a prevederilor art.24 alin. (3) al

Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 și a pct.19

din Regulamentul cu privire la modul de calculare a valorii în vamă a mărfurilor

introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului

6

nr.600 din 14 iunie 2002.

Nu a argumentat de ce a aplicat prevederile ordinului Serviciului Vamal

nr.111-0 din 07 februarie 2013, în situația în care un asemenea ordin nu a fost

niciodată publicat în Monitorul Oficial.

Nu a argumentat de ce a admis argumentul apelantului precum că declarantului

i s-au înmînat fișele-acte din 26 noiembrie 2015 – 16 februarie 2016, în situația în

care la materialele cauzei lipsesc astfel de înscrisuri.

Nu a argumentat de ce a admis argumentul apelantului precum că

declarantului i-au fost solicitate conform fișelor-borderou din 20 martie 2016 – 27

aprilie 2016, actele suplimentare, care nu au fost prezentate de către ultimul, cînd

intimatul a atenționat că asemenea acte nu există la materialele cauzei.

A susținut că instanța de apel a apreciat circumstanțele de fapt a prezentei

cauze strict prin prisma sarcinii probațiunii puse în seama reclamantului, apreciind

în mod arbitrar probele prezentate.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Prin materialele dosarului se confirmă că decizia din 06 iunie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces (f.d.213,

Vol.II), lipsind date privind recepționarea acesteia, astfel, recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Return” la 01 august 2018, se consideră a fi

depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Return” este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

7

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Return”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

8

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2;

Hansen v.Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței

europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca

fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constat în cazul de față (a se vedea,

mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs

Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Return”.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Return”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

9