3ra-1525/18 — accesul la informatie

Dosarul nr. 3ra-1525/18

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (jud. E. Bancov)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă)

ÎNCHEIERE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Andrei

Șurîghin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Șurîghin

împotriva Inspectoratului de Poliție Cahul cu privire la constatarea lezării dreptului

la primirea informației oficiale prin neexaminarea cererii prealabile din 24 august

2016,

împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respins apelul declarat de Andrei Șurîghin și a fost menținută hotărârea din 22

septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central, prin care acțiunea a fost

respinsă ca tardivă,

c o n s t a t ă:

La data de 02 noiembrie 2016, Andrei Șurîghin a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului de Poliție Cahul cu privire la constatarea lezării

dreptului la primirea informației oficiale prin neexaminarea cererii prealabile din 24

august 2016 și obligarea examinării cererii prealabile.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 28 iunie 2016 a depus

la Inspectoratul de Poliție Cahul cerere, prin care a solicitat eliberarea informației

oficiale, însă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege.

Ulterior, la data de 24 august 2016 Andrei Șurîghin a depus la Inspectoratul de

Poliție Cahul cerere prealabilă, prin care a solicitat eliberarea informației solicitate,

cerere care nu a fost examinată.

A solicitat Andrei Șurîghin constatarea lezării dreptului la primirea informației

oficiale cauzate prin neexaminarea cererii prealabile din 24 august 2016 și obligarea

examinării cererii prealabile din 24 august 2016 adresată Inspectoratului de Poliție

Cahul.

La data de 20 iulie 2017 Andrei Șurîghin a depus o cerere prin care a renunțat

de la capătul de cerere cu privire la obligarea Inspectoratului de Poliție Cahul de a

examina cererea prealabilă din 24 august 2016, deoarece a primit răspuns la cererea

prealabilă cu nr. 11896 din 25 noiembrie 2016, în rest și-a susținut acțiunea.

Prin încheierea din 22 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central a

fost încetat procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Andrei Șurîghin împotriva Inspectoratului de Poliție Cahul cu privire la constatarea

lezării dreptului la primirea informației oficiale cauzate prin neexaminarea cererii

prealabile din 24 august 2016 și obligarea examinării cererii prealabile adresată

Inspectoratului de Poliție Cahul pe capătul de cerere privind obligarea

Inspectoratului de Poliție Cahul de a examina cererea prealabilă din 24 august 2016,

din motiv că reclamantul a renunțat la acest capăt de cerere.

Prin hotărârea din 22 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central

acțiunea depusă de Andrei Șurîghin a fost respinsă ca fiind depusă tardiv.

La data de 20 octombrie 2017 Andrei Șurîghin a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul

declarat de Andrei Șurîghin și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că Andrei Șurîghin urma să se

adreseze cu cerere Inspectoratului de Poliție Cahul și/sau organului ierarhic superior

în termen de 30 de zile de la data de 20 iulie 2016, când a aflat sau trebuia să afle

despre încălcare a dreptului său, până la data de 20 august 2016, însă acesta s-a

adresat Inspectoratului de Poliție Cahul la data de 24 august 2016.

Instanța de apel aplicând prevederile art. 23 alin. (2) din Legea privind accesul

la informație a stabilit că reclamantul Andrei Șurîghin urma să se adreseze în

instanța de contencios administrativ în termen de o lună de la data comunicării

răspunsului furnizorului de informație, sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la

data când trebuia să-l primească, însă acesta s-a adresat in instanța de judecată abia

la data de 02 noiembrie 2016.

Ca urmare, instanța de apel a conchis că reclamantul nu a respectat termenele

procesuale, și prin urmare corect prima instanță a concluzionat despre necesitarea

respingerii acțiunii ca fiind depusă tardiv. Or, reclamantul nu a solicitat repunerea în

termen, așa cum o cer prevederile art. 116 Codul de procedură civilă.

La data de 17 august 2018 Andrei Șurîghin a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel la emiterea deciziei a aplicat eronat normele de drept

material și procedural, a aplicat o legea care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat

în mod eronat legea și a apreciat arbitrar probele. A considerat că greșit instanțele

de judecată i-au respins acțiunea ca fiind depusă tardiv.

La data de 25 octombrie 2018 Inspectoratul de Poliție Cahul a depus referință

prin care a solicitat de a considera recursul declarat de Andrei Șurîghin ca fiind

inadmisibil.

2

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că decizia Curții de Apel Cahul a fost emisă la data de 22

mai 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar

lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 17 august 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Andrei Șurîghin completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Șurîghin nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

3

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Andrei Șurîghin.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Andrei Șurîghin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

4