3ra-1419/18 — cu privire la constatarea ilegalității refuzului de a prezenta informația privind transferurile internaționale, obligarea eliberării informației și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra-1419/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – O. Cernei

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciună

ÎNCHEIERE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului, declarat de către Valeriu Duca și Angela

Melnic,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Duca și

Angela Melnic împotriva Băncii Comerciale ,,Victoriabank” Societatea pe Acțiuni,

intervenienți accesorii Banca Națională a Moldovei și Arcadie Lidvinschi cu privire

la constatarea ilegalității refuzului de a prezenta informația privind transferurile

internaționale, obligarea eliberării informației și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Valeriu Duca și Angela Melnic, s-a menținut

hotărârea din 21 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

constată:

La 06 aprilie 2016 Valeriu Duca și Angela Melnic au depus cerere de chemare

în judecată, ulterior concretizată, împotriva Băncii Comerciale ,,Victoriabank”

Societate pe Acțiuni ( în continuare BC ,,Victoriabank” SA), intervenienți accesorii

Banca Națională a Moldovei și Arcadie Lidvinschi cu privire la constatarea

ilegalității refuzului BC „Victoriabank” SA de a prezenta în Judecătoria Soroca

informația privind transferurile internaționale de la Angela Melnic către Acardie

Lidvinschi prin sistemul de transfer internațional în perioada 01 ianuarie 2007 – 31

decembrie 2008, inclusiv refuzul eliberării acestor date prin utilizarea bazei de date

Smart Reporter, Voyager și neprezentarea extrasului din actul de nimicire a

documentelor privind transferurile bănești de la Angela Melnic către Arcadie

Lidvinschi, obligarea eliberării informației privind data nimicirii documentelor

privind transferurile bănești în sistemul achitărilor internaționale în perioada 2007 –

2008, obligarea eliberării informației și datelor de contact privind operatorul

sistemului de plăți internaționale (Western Union, Money Gram) în RM pentru

perioada 2007 -2008, încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d.3-5, 109-110, 209-212,

vol.I)

1

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat, că la 14 noiembrie 2006 Arcadie

Lidvinschi și Anna Lidvinschi au încheiat cu Angela Melnic un contract de vânzare-

cumpărare a apartamentului din or. Soroca, str. Viilor. La 28 noiembrie 2006

Angela Melnic și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra apartamentului în

Registrul bunurilor imobile. Reclamanții au mai menționat că în perioada 2007 -

2008 de către Angela Melnic din Federația Rusă pe numele lui Arcadie Lidvinschi

au fost efectuate mai multe transferuri bănești prin sistemul Western Union și

Money Gram, banii care urmau să fie investiți în apartamentul procurat.

Angela Melnic la 16 iunie 2011 a depus cererea de chemare în judecată pentru

revendicarea apartamentului și evacuarea lui Arcadie Lidvinschi și Anna Lidvinschi.

În cadrul examinării cauzei date Anna Lidvinschi a depus cerere reconvențională

privind declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare și restituirea banilor.

Prin hotărârea din 26 martie 2012 a Judecătoriei Soroca s-a respins cererea Angelei

Melnic, s-a admis acțiunea reconvențională, s-a anulat contractul de vânzare -

cumpărare. Prin decizia din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bălți s-a casat

hotărârea primei instanțe și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a admis

cererea Angelei Melnic. Prin decizia din 04 iunie 2014 a Curții Supreme de Justiție

s-a casat decizia instanței de apel și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Reclamanții au mai menționat că odată ce Angela Melnic a fost lipsită de

dreptul de proprietate, a apărut dreptul la restituirea banilor cheltuiți pentru

procurarea acestui apartament și pentru îmbunătățirile aduse în mărimea totală de

10 000 dolari SUA. Astfel, pentru a confirma faptul primirii banilor de către Arcadie

Lidvinschi de la Melnic Angela, la 28 mai 2012 Valeriu Duca, în baza procurii

eliberate de Angela Melnic, s-a adresat cu interpelări privind solicitarea informației

date de la instituțiile financiare, inclusiv și BC „Victoriabank” SA, filiala Soroca,

care a recepționat scrisoarea la 02 iunie 2012, dar nu a răspuns.

Reclamanții au indicat că nefiind satisfăcuți de acțiunile BC „Victoriabank”

SA, la 29 octombrie 2014 au depus cerere de chemare în judecată împotriva a trei

bănci privind încălcarea dreptului la informație. BC „Victoriabank” SA în ședința de

judecată a recunoscut că toate transferurile de la Angela Melnic către Lidvinschi

Arcadie au fost efectuate prin BC „Victoriabank” SA. Totuși, prin hotărârea

Judecătoriei Centru din 16 martie 2015 a fost respinsă cererea de chemare în

judecată, hotărârea a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din

13 ianuarie 2016. Iar prin încheierea din 13 aprilie 2016 a Curții Supreme de Justiție

recursul împotriva deciziei instanței de apel din 13 ianuarie 2016 a fost declarat

inadmisibil.

Reclamanții au mai menționat că la 18 noiembrie 2015 s-au adresat la

Judecătoria Soroca cu acțiune, prin care au solicitat încasarea de la Arcadie

Lidvinschi și Anna Lidvinschi în beneficiul Angelei Melnic a sumelor cu titlul de

prejudiciu material, transferate de Angela Melnic către Arcadie Lidvinschi prin

sisteme internaționale în perioada anilor 2007 - 2008. În cadrul pregătirii pricinii

pentru dezbateri, Judecătoria Soroca a expediat în adresa BC „Victoriabank” SA

scrisoarea privind interpelarea unei astfel de informații. La 29 decembrie 2015 BC

„Victoriabank” SA a refuzat în eliberarea informației, în legătură cu expirarea

termenului păstrării acesteia.

2

Reclamanții au indicat că răspunsul dat de BC „Victoriabank” SA este unul

neîntemeiat. Astfel, la 04 februarie 2016 s-au adresat la BNM și BC „Victoriabank”

SA cu demersuri, solicitând explicarea normelor legale pe care își întemeiază banca

refuzul, când au fost întocmite actele de nimicire, dacă au fost utilizate baze de date

Smart Reporter, Voyager pentru prezentarea informației și să fie eliberată informația

despre operatorul sistemelor internaționale de achitări în RM în perioada anilor

2007 - 2008. BNM a răspuns că eliberarea unei astfel de informații intră în obligația

băncii comerciale BC „Victoriabank” SA.

La 27 februarie 2016 au primit răspuns de la BC „Victoriabank” SA, în care nu

a fost eliberată informația solicitată, motiv din care au solicitat ca prin hotărârea

judecătorească banca să fie obligată a prezenta informația solicitată.

Prin hotărârea din 21 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Duca și

Angela Melnic. (f.d.235,242-249, vol.I)

Prin decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Valeriu Duca și Angela Melnic, s-a menținut hotărârea din 21

martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. (f.d. 56, 57-61, vol.II)

La 04 august 2018 Valeriu Duca și Angela Melnic au declarat recurs împotriva

deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârilor

judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea. (f.d.64-

66, vol. II)

În motivarea cererii de recurs recurenții au invocat, că instanțele de judecată au

interpretat în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material. Instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor sale nu au luat în

considerație faptul refuzului BC „Victoriabank” SA de a prezenta informația cu

privire la transferurile bănești, cu toate că avea posibilitatea folosirii sistemului de

căutare Smart Reporter și Voyager. Totodată, BC „Victoriabank” SA în răspunsurile

sale au indicat că urmează să se adreseze pentru obținerea informației necesare la

organele competente, iar Banca Națională a Moldovei în răspunsul său a menționat

că organ competent este anume BC „Victoriabank” SA, informație ce nu a fost luată

în vedere de instanțele de judecată în hotărârile sale.

La 23 octombrie 2018 Banca Națională a Moldovei a depus referință,

invocând că nu deține informația a cărei prezentare constituie obiect al acțiunii.

(f.d.81, vol. II)

La 26 octombrie 2018 BC „Victoriabank” SA a depus referință, solicitând ca

cererea de recurs declarată de Valeriu Duca și Angela Melnic să fie considerată

inadmisibilă, ori răspunsul dat este complet, întrunește explicații la toate întrebările

adresate. (f.d. 83-84, vol. II)

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

20 iunie 2018, expediată participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal la

data de 23 iulie 2018, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele

dosarului lipsește. (f.d.62, vol. II)

3

În aceste circumstanțe recursul, declarat la 04 septembrie 2018, se consideră

depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Valeriu

Duca și Angela Melnic este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că Valeriu Duca și Angela Melnic au indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul

în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat

circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste

argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Valeriu Duca și Angela Melnic asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

4

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Valeriu Duca și Angela Melnic, și, respectiv, nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Valeriu Duca și Angela Melnic inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Valeriu Duca și Angela Melnic, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

5