2rac-156/18 — incasarea dobanzii majorate, penalitatii de intarziere la plata dobanzii si a taxei de stat

2rac-156/18 — incasarea dobanzii majorate, penalitatii de intarziere la plata dobanzii si a taxei de stat (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2rac-156/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (judecător L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători N. Budăi, I. Muruianu și V. Efros)

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Ion Druță

Iuliana Oprea

Luiza Gafton

examinând recursul declarat de BC „Victoriabank“ SA,

în cauza civilă în procedura contencioasă la cererea de chemare în judecată

înaintată de BC „Victoriabank“ SA împotriva ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL,

intervenient accesoriu „Infoton-Com“ SRL, cu privire la încasarea dobânzii

majorate, penalității de întârziere la plata dobânzii și a taxei de stat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, prin care

s-a admis apelul declarat de „Infoton-Com“ SRL, prin intermediul avocatului

Sidorenco Maxim; s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din

18 iulie 2017; și s-a emis o nouă hotărâre,

C O N S T A T Ă:

La 26 aprilie 2017 BC „Victoriabank“ SA a înaintat o cerere de chemare în

judecată împotriva ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL (f.d. 4), solicitând: (1) încasarea

în beneficiul său, din contul ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL, a dobânzii majorate în

sumă de 163 157, 08 dolari SUA; (2) încasarea în beneficiul său, din contul ÎCS

„Grand Imobiliare“ SRL, a penalității de întârziere la plata dobânzii în sumă de

119 185, 49 de dolari SUA; și (3) încasarea în beneficiul său, din contul ÎCS

„Grand Imobiliare“ SRL, a taxei de stat în sumă de 50 000 de lei.

În motivarea acțiunii, BC „Victoriabank“ SA a relatat că la 06 decembrie

2011 a încheiat cu ÎCS „Cristal-Impex“ SRL contractul de credit nr. 5005, prin

care a pus la dispoziția ÎCS „Cristal-Impex“ SRL suma de 11 500 000 de dolari

SUA, obligația de restituire a căreia a ajuns la scadență în data de 05 decembrie

2015.

1

A arătat că în temeiul contractului de preluare a datoriei f/n din 07 noiembrie

2014, ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL a preluat datoria născută din contractul de

credit, compusă din următoarele sume: (1) 6 404 000 de dolari SUA cu titlu de

datorie de bază; (2) 853 131, 65 de dolari SUA cu titlu de dobânzi; (3) 110 075, 87

de dolari SUA cu titlu de penalitate de întârziere la plata dobânzii; și (4) 50 000 lei

cu titlu de taxă de stat.

A susținut că ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL a achitat următoarele sume: (1)

6 404 000 de dolari SUA la 21 noiembrie 2014 cu titlu de datorie de bază; (2)

700 739, 03 dolari SUA la 20 noiembrie 2014 cu titlu de dobândă; și (3) 18 678, 33

de dolari SUA la 21 noiembrie 2014 cu titlu de dobândă.

A specificat că ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL nu și-a executat integral

obligațiile asumate în baza contractului de preluare a datoriei.

A invocat că potrivit pct. 7.1 din contractul de credit, asupra soldului

creditului, care este la dispoziția debitorului, acesta va plăti băncii o dobândă

flotantă calculată la rata de 7% anual, iar potrivit pct. 7.5 lit. a) din același contract,

dobânda prevăzută la pct. 7.1 va fi calculată începând cu data eliberării mijloacelor

bănești debitorului până la restituirea deplină a sumei creditului asupra căreia se

calculează dobânda.

A declarat că potrivit pct. 10.1 din contractul de credit, pentru neachitarea la

scadență a plăților dobânzilor calculate în baza contractului, debitorul va plăti

băncii o penalitate în mărime de 0, 1% pentru fiecare zi de întârziere, care se va

aplica la suma dobânzii neachitate.

A notat că în conformitate cu art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, Nu este

necesară somație în cazul în care este stabilită o dată calendaristică pentru

executarea obligației.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 05 iulie 2017

(f.d. 46-48), s-a atras în proces „Infoton-Com“ SRL în calitate de intervenient

accesoriu.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 18 iulie 2017 (f.d.

57; 61-64), (1) s-a admis integral acțiunea; (2) s-a încasat în beneficiul BC

„Victoriabank“ SA, din contul ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL, suma de 163 157, 08

dolari SUA cu titlu de dobândă majorată; (3) s-a încasat în beneficiul BC

„Victoriabank“ SA, din contul ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL, suma de 119 185, 49

de dolari SUA cu titlu de penalitate de întârziere la plata dobânzii; și (4) s-a încasat

în beneficiul BC „Victoriabank“ SA, din contul ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL,

suma de 50 000 de lei cu titlu de taxă de stat.

La 21 iulie 2017 „Infoton-Com“ SRL a depus, prin intermediul avocatului

Sidorenco Maxim, o cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe

(f.d. 60), solicitând: (1) casarea acesteia; și (2) emiterea unei noi hotărâri, prin care

să fie admisă acțiunea.

În ședința de judecată în apel din 09 noiembrie 2017, reprezentantul

„Infoton-Com“ SRL, avocatul Sidorenco Maxim, a depus cererea de apel motivată

(f.d. 81-83; 86-90).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017 (f.d. 91; 92-98),

2

s-a admis apelul declarat de „Infoton-Com“ SRL, prin intermediul avocatului

Sidorenco Maxim; s-a casat hotărârea primei instanțe; și s-a emis o nouă hotărâre,

prin care: (1) s-a respins ca neîntemeiată pretenția privind încasarea dobânzii

majorate; și (2) s-a respins ca tardivă pretenția privind încasarea penalității de

întârziere la plata dobânzii.

La 28 decembrie 2017 BC „Victoriabank“ SA a depus o cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel (f.d. 103-104), solicitând: (1) casarea integrală

a acesteia; (2) menținerea hotărârii primei instanțe; și (3) încasarea în beneficiul

său, în mod solidar, din contul ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL și al „Infoton-Com“

SRL, a taxei de stat în sumă de 25 000 de lei, achitate la declararea recursului.

În motivarea recursului, BC „Victoriabank“ SA a afirmat că instanța de apel,

ajungând la concluzia privind netemeinicia pretenției de încasare a dobânzii

majorate, în mod inexplicabil a făcut trimitere la art. 869 Cod civil, care

reglementează dobânda în baza contractului de împrumut.

De asemenea, a punctat că mărimea dobânzii majorate se află într-o relație

rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei, iar instanța de apel în

mod eronat a considerat că dobânda prevăzută la pct. 7.2 din contractul de credit

este o dobândă suplimentară, și nu o dobândă de întârziere.

A evidențiat că instanța de apel a aplicat în mod eronat prevederile art. 271

Cod civil, or „Infoton-Com“ SRL, fiind debitor ipotecar și apărând în proces în

calitate de intervenient accesoriu, nu a fost îndreptățit să invoce expirarea

termenului de prescripție extinctivă în legătură cu pretenția privind încasarea

penalității de întârziere la plata dobânzii.

În acest sens, a precizat că prescripția dată nu a curs în favoarea „Infoton-

Com“ SRL.

Mai mult, a susținut că în contradicție cu prevederile art. 271 Cod civil,

„Infoton-Com“ SRL nu a depus o cerere prin care să solicite aplicarea prescripției

extinctive.

La 06 aprilie 2018, „Infoton-Com“ SRL a depus, prin intermediul avocatului

Sidorenco Maxim, o referință (f.d. 111-114), solicitând respingerea recursului și

menținerea deciziei instanței de apel.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2018 (f.d. 115), s-a

considerat admisibil recursul.

Examinând recursul declarat de BC „Victoriabank“ SA împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, studiind materialele dosarului în

raport cu prevederile legale care guvernează speța, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia să

respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu

recurs.

Cu referire la încadrarea BC „Victoriabank“ SA în termenul de declarare a

3

recursului, Colegiul relevă următoarele.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că dispozitivul deciziei contestate a fost pronunțat la 09

noiembrie 2017, declararea recursului la 28 decembrie 2017 a fost îndeplinită cu

respectarea termenului prevăzut de art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

În continuare, verificând, în limitele invocate în recurs și pe baza referinței

depuse, legalitatea deciziei instanței de apel, Colegiul constată următoarele

temeiuri de respingere a recursului.

Potrivit art. 1236 alin. (1) Cod civil, Prin contractul de credit bancar, o bancă

(creditor) se obligă să pună la dispoziția unei persoane (debitor) o sumă de bani

(credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită și să plătească dobânda și

alte sume aferente prevăzute de contract.

Art. 1236 alin. (3) Cod civil prevede că Față de contractul de credit bancar se

aplică prevederile referitoare la contractul de împrumut în măsura în care regulile

prezentului capitol nu prevăd altfel sau din esența contractului de credit bancar nu

reiese contrariul.

În conformitate cu art. 1237 alin. (1) Cod civil, Părțile contractului de credit

bancar pot conveni asupra unei dobânzi fixe sau flotante.

Pct. 7.1 din contractul de credit nr. 5005 din 06 decembrie 2011 (f.d. 8-14)

prevede că Asupra soldului Creditului, care este în dispoziția Debitorului, acesta va

plăti Băncii o dobândă flotantă calculată la rata de 7% anual.

Colegiul subliniază că dobânda este flotantă, atunci când părțile, la

încheierea contractului, convin că, în funcție de anumiți factori (modificarea

substanțială a ratei de bază a Băncii Naționale a Moldovei sau a ratei inflației,

evoluția pieței monetare etc.), părțile pot renegocia rata dobânzii.

Conform art. 1243 alin. (2) Cod civil, În cazul în care debitorul întârzie să

efectueze plățile datorate în baza contractului și părțile nu au convenit în contract

asupra unor penalități de întârziere, pentru suma datorată se încasează o dobândă

cu 5% mai mare decît rata dobînzii prevăzute în contract.

Astfel, pct. 7.2 din contractul de credit stipulează că Dobânda indicată în p.

7.1 se va majora cu 5 (cinci) puncte procentuale în cazul în care Creditul sau o

tranșă a Creditului este restantă. Dobânda majorată se va aplica la Creditul restant

sau la tranșa de Credit restantă, începând cu ziua înregistrării restanței la Credit.

În esență, dobânda prevăzută la pct. 7.2 din contractul de credit este una

penalizatoare, sancționând neexecutarea obligațiilor de către debitor, dar are și

scopul de reparare a prejudiciului cauzat băncii prin neexecutare.

Evaluarea echității financiare a dobânzii și a dobânzii majorate se face în

lumina ratei de bază a Băncii Naționale a Moldovei, întrucât aceasta corespunde

finalității unei reparări adecvate a prejudiciului suferit de bancă: este rata la care va

împrumuta banca fondurile necesare, pe care nu le-a primit de la debitorul său.

Ca efect, debitorul poate cere reducerea sau chiar declararea nulității clauzei

referitoare la mărimea dobânzii penalizatoare, dacă va dovedi că prejudiciul cauzat

creditorului prin întârziere, inclusiv prin necesitatea atragerii unor fonduri

4

financiare suplimentare, este mai mic decât suma dobânzii.

În această conjunctură, Colegiul consideră justă concluzia instanței de apel

precum că rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei stabilită în data de 07

noiembrie 2014, când a fost încheiat contractul de preluare a datoriei, era de 3, 5%

anual, din care motiv, dobânda majorată exprimată în valută străină nu se află într-

o relație rezonabilă cu rata de bază.

Colegiul reține argumentul recurentului precum că instanța de apel a făcut în

mod eronat trimitere la art. 869 Cod civil, care reglementează dobânda în baza

contractului de împrumut.

Această carență este compensată prin motivarea oferită de instanța de recurs,

cât și de faptul că trimiterea la art. 869 Cod civil nu a produs efecte juridice, norma

dată nefiind totuși aplicată de către instanța de apel.

În continuare, cu referire la invocarea de către recurent a netemeiniciei

aplicării prescripției extinctive, Colegiul observă că, criticile aduse vizează doar

dreptul intervenientului accesoriu „Infoton-Com“ SRL de a solicita aplicarea

prescripției extinctive, nu și tardivitatea propriu-zisă a pretenției de încasare a

penalității de întârziere la plata dobânzii.

Potrivit art. 271 Cod civil, Acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se

respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea

persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea

dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit

numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.

Norma dată nu utilizează termenul „parte” sau „pârât”, ci expresia „la

cererea persoanei în folosul căreia a curs prescripția”, adică în folosul oricărui

participant la proces cointeresat. Prin urmare, o astfel de formulare permite și

intervenientului accesoriu să vină cu cererea despre omiterea termenului de

prescripție. În caz contrar, intervenientul accesoriu ar fi lipsit de posibilitatea de a-

și apăra drepturile pe cale judecătorească.

În speță, instanța de apel corect a conchis că „Infoton-Com“ SRL, fiind

debitor ipotecar, poate fi considerată persoană în folosul căreia a curs prescripția.

Or, în conformitate cu art. 454 alin. (2) Cod civil, Gajul se află în legătură cu

obligația garantată prin gaj, reprezintă un raport de drept accesoriu față de obligația

principală și este condiționat în timp de durata acesteia dacă legea sau contractul de

gaj nu prevede altfel.

Astfel, caracterul accesorial al gajului îi determină existența: gajul subzistă

numai atâta timp cât există obligația pe care o garantează.

De asemenea, este declarativ și argumentul recurentului precum că, în

contradicție cu prevederile art. 271 Cod civil, „Infoton-Com“ SRL nu a depus o

cerere prin care să solicite aplicarea prescripției extinctive.

Colegiul evidențiază că „Infoton-Com“ SRL a invocat prescripția în referința

depusă până la încheierea dezbaterilor în fond (f.d. 43-44).

Față de cele ce preced, ținând cont că decizia instanței de apel este

întemeiată și legală, Colegiul va respinge recursul și va menține decizia instanței

de apel.

5

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și alin. (3) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

D E C I D E:

Se respinge recursul declarat de BC „Victoriabank“ SA.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, emisă în

în cauza civilă în procedura contencioasă la cererea de chemare în judecată

înaintată de BC „Victoriabank“ SA împotriva ÎCS „Grand Imobiliare“ SRL,

intervenient accesoriu „Infoton-Com“ SRL, cu privire la încasarea dobânzii

majorate, penalității de întârziere la plata dobânzii și a taxei de stat

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Ion Druță

Iuliana Oprea

Luiza Gafton

6