2ra-1967/18 — Anularea mărcii nationale

2ra-1967/18 — Anularea mărcii nationale (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1967/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător: O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: L. Bulgac, Gr. Dașchevici, S. Gîrbu

DECIZIE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nina Vascan

Victor Burduh

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de avocatul Grigore Ciubuc, în interesele SRL

„Ariton Lux”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „IRobot”

către SRL „Artion Lux” cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului asupra mărcii,

împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel a avocatului Iulian Iorga, în interesele SRL „IRobot” și

casată hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani de

respingere a acțiunii,

constată:

La 20.01.2015, SRL „IRobot” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată

către SRL „Artion Lux” cu privire la protecția dreptului la marcă și încasarea

prejudiciului.

În motivarea acțiunii, a indicat că societatea-reclamantă este titularul dreptului

exclusiv de utilizare a mărcilor comerciale БAPЬEP (verb.) nr. R 12156, HOBAЯ

BOДA (verb.) nr. R12157, ambele cu prioritate din 27.01.2004, înregistrate în

clasele 11, 21, 35 CIPS, cât și marca ГEЙ3EP (verb.) nr. R 12155A cu aceiași

prioritate din 27.01.2004, dar protejată numai în clasa CIPS 11. Însă societatea-

pârâtă utilizează mărcile БAPЬEP, HOBAЯ BOДA și ГEЙ3EP, aducând astfel

atingere drepturilor exclusive ale societății-reclamante, iar în limita revendicării

încasării despăgubirii pentru prejudiciul cauzat, s-au învederat prevederile art. 16

alin. (1) și art. 45 alin. (1) din Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor

de proprietate intelectuală (TRIPS).

Prin raportul de evaluare depus la cauză, în temeiul dispozițiilor instanței,

conform încheierilor din 02.07.2015 și din 06.07.2015, realizat în corespundere cu

prevederile Regulamentului cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate

1

intelectuală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 783 din 2003, s-a stabilit că

valoarea prejudiciului cauzat societății-reclamante prin utilizarea mărcii БAPЬEP

constituie suma de 137 985 (o sută treizeci și șapte mii nouă sute optzeci și cinci)

de lei, împrejurări care nu au fost negate și nici combătute de către societatea-

pârâtă.

La 21.12.2017, prin acțiunea concretizată, reprezentantul reclamantei SRL

„IRobot”, Iorga Iulian, a solicitat obligarea societății-pârâte SRL „Artion Lux” să

plătească în beneficiul SRL „IRobot” suma de 137 985 de lei cu titlu de reparație a

prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor asupra mărcii БAPЬEP, obligarea

societății pârâte „Artion Lux” SRL să plătească în beneficiul SRL „IRobot” suma

de 20 922 de lei 20 bani cu titlu de cheltuieli pentru petrecerea expertizei conform

încheierilor din 02.07.2015 și din 06.07.2015, a sumei de 42 431 de lei 5 bani cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar în total suma de 63 353 de lei 7 bani.

În continuare a mai menționat că, societatea-reclamantă este titularul dreptului

exclusiv de utilizare a mărcilor comerciale БAPЬEP, HOBAЯ BOДA și ГEЙ3EP,

fiind depuse la materialele cauzei deciziile de înregistrare a contractelor indicate,

cât și extrasele corespunzătoare din Buletinele Oficiale de Proprietate Intelectuală

care conțin publicările informațiilor corespunzătoare.

Conform art. 16 alin. (1) din Acordul privind aspectele comerciale ale

drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), titularul unei mărci de fabrică sau

de comerț înregistrate va avea dreptul exclusiv de a împiedica orice terți acționând

fără consimțământul său să utilizeze în cadrul operațiunilor comerciale semne

identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare celor pentru

care marca de fabrică sau de comerț este înregistrată [...], iar Legea nr. 38 din

29.02.2008 privind protecția mărcilor, prevede la art. 9 alin.(l) lit. (a) că, titularul

mărcii este în drept să interzică terților să utilizeze în activitatea lor comercială,

fără consimțământul său: un semn identic cu marca pentru produse și/sau servicii

identice cu cele pentru care marca este înregistrată.

În virtutea dobândirii drepturilor izvorâte din înregistrarea mărcii prin

contractele de licență, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 38 din 29.02.2008

privind protecția mărcilor, titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele

acțiuni ale terților: aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, oferirea

produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste

scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn; importul

[...] produselor sub acest semn; multiplicarea, stocarea sau comercializarea

semnului în scopurile menționate la lit. a)-d).

Angajarea răspunderii pecuniare a societății-pârâte este prevăzută de art. 45

alin. (1) din Acordul TRIPS, precum și de prevederile art. 72 alin. (1) lit. a), b) din

Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecția mărcilor. Astfel, în corespundere cu

normele enunțate, anume SRL „IRobot”, licențiat exclusiv, este titularul de

drepturi care a suportat prejudiciul revendicat pe seama încălcării exclusivității pe

care o deține.

În privința cuantumului raportului de evaluare și a cuantumului solicitat cu

titlu de prejudiciu cauzat prin utilizarea mărcii БAPЬEP, reprezentantul

reclamantului SRL „IRobot”, Iorga Iulian, a invocat că prin raportul de evaluare a

2

fost stabilit că valoarea prejudiciului cauzat societății-reclamante prin utilizarea

mărcii БAPЬEP constituie 137 985,00 de lei.

Societatea-pârâtă a adus doar critici declarative față de raportul de evaluare,

fără să demonstreze în vreun anumit fel necorespunderea acestuia metodologiilor și

formulelor de calcul aplicate în corespundere cu Standardele Internaționale de

Evaluare, ediția a 7-a, apărute în martie 2005, în special Standardul International

de Practica 4, Evaluarea activelor necorporale, cât și Standardele Europene de

Evaluare ale TEGo VA, în special Standardul GN 8, indicate în raportul de

evaluare.

Evaluarea prejudiciului cauzat de societatea-pârâtă reclamantei s-a făcut pe

baza documentelor contabile primare puse la baza tabelului sistematizat, care au în

vedere vânzările cu amănuntul, gen principal de activitate pe care îl desfășoară

reclamanta, depuse la cauză pe seama solicitării societății-pârâte ca urmare a

primei audieri a expertului. Mai mult, în conformitate cu certificatul privind

atribuirea codurilor subdiviziunilor companiei, eliberat de IFS Chișinău, toate

subdiviziunile societății-reclamante sunt înregistrate conform prevederilor Codului

fiscal. Astfel, în toate cele 24 de unități comerciale ale reclamantei, este practicată

vânzarea cu amănuntul a produselor corespunzătoare și doar în depozit, ocazional,

au avut loc vânzările conform facturilor reclamate.

Societatea-pârâtă nu a cerut petrecerea unei expertize suplimentare repetate,

depunând anterior la cauză, un calcul al său al prejudiciului, recunoscând astfel

încălcarea dreptului, însă obiectând asupra cuantumului prejudiciilor revendicate

de către reclamantă.

La 09.12.2016, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău, a fost admisă acțiunea

înaintată de SRL „IRobot”, iar la 26.04.2017, prin Decizia Colegiului Civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

hotărârea din 09.12.2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată declarată de SRL „IRobot” către SRL „Artion Lux”

cu privire la încălcarea drepturilor asupra mărcilor și repararea prejudiciului

material, a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare după competență la

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a SRL „IRobot”

împotriva SRL „Artion Lux” privind încasarea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului asupra mărcii.

Împotriva hotărârii date, la 19 ianuarie 2018, SRL „IRobot”, reprezentată de

avocatul Iulian Iorga, a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

SRL „IRobot”, casată hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani și pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă.

S-a încasat de la SRL „Artion Lux” în beneficiul SRL „IRobot” suma de

137985 de lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcarea dreptului asupra mărcii,

suma de 20922, 20 de lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, suma de

3

15000 de lei cu titlu de asistență juridică, suma de 4139,55 de lei cu titlu de taxă de

stat pentru prima instanță și suma de 3104,66 de lei pentru instanța de apel.

La 20.07.2018, avocatul Grigore Ciubuc, în interesele SRL „Ariton Lux”, a

declarat recurs împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a admis inexactități care

justifică că examinarea apelului a fost unilaterală, inechitabilă și cu semne vădite

de interpretare în favoarea apelantului. La fel, instanța de apel a interpretat și a

aplicat eronat unele noțiuni de bază din Legea privind protecția mărcilor, anume

cele de titular/deținător al drepturilor asupra mărcii și cea de licențiat, titular al

drepturilor exclusive de utilizare a mărcii.

Conform art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din

29.02.2008, înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra

acesteia. Titularul mărcii este în drept să interzică terților să utilizeze în activitatea

lor comercială, fără consimțământul său un semn identic cu marca pentru produse

și/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată.

Prevederile art. 61 alin. (2) al legii enunțate stabilesc că sunt în drept să

inițieze acțiune privind încălcarea unui drept exclusiv ori a unui interes legitim

care decurge din dreptul exclusiv următoarele persoane:

a) titularul mărcii;

b) orice persoană autorizată să utilizeze marca înregistrată, în special

licențiații în condițiile art.27 alin.(6);

c) alte persoane fizice sau juridice care reprezintă titularul de drepturi.

Potrivit art. 27 alin. (6) din lege, fără a aduce atingere clauzelor contractului

de licență, licențiatul poate iniția o procedură de apărare a drepturilor asupra mărcii

doar cu consimțământul titularului acesteia. Titularul unei licențe exclusive poate

iniția o astfel de procedură în cazul în care, după somație, titularul mărcii nu a

intentat el însuși o asemenea acțiune în termenul prescris.

Astfel, reclamantul cu respectarea prevederilor legale, putea iniția o acțiune

doar numai în interesul titularului mărcii, or, prevederile art. 61 fără echivoc

stabilesc persoana îndreptățită să acționeze.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea decizia instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

La 03.09.2018, SRL „IRobot” a depus referință la cererea de recurs, prin care

a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 21

iunie 2018, iar recursul, conform ștampilei de primire a Curții Supreme de Justiție,

a fost depus la 20 iulie 2018.

Prin urmare, se constată că asociația-recurentă s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în termen.

Prin încheierea din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de avocatul Grigore Ciubuc, în interesele SRL „Ariton Lux”, a fost

considerat admisibil.

4

Examinând materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Fiind învestită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanță s-a pronunțat

în favoarea respingerii acțiunii. Pentru a emite soluția enunțată, instanța a reținut că

anterior formulării unei acțiuni privind protecția mărcilor și încasarea prejudiciului,

reclamantul urma să obțină consimțământul titularului mărcii, or, reieșind din

natura contractului de licență și efectele pe care le produce, titularul mărcii își

păstrează dreptul de a continua exploatarea mărcii sale, el fiind singurul care poate

iniția acțiunea în apărarea drepturilor asupra mărcii, cu excepțiile prevăzute.

Instanța de apel a admis apelul declarat de către SRL „IRobot”, a casat

hotărârea atacată și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă.

În justificarea soluției, instanța de apel a indicat că instanța de fond a reținut

în mod greșit faptul, precum că SRL „IRobot” nu ar fi putut iniția acțiunea de

despăgubire, pe seama faptului că nu ar fi fost întrunite condițiile prevăzute de art.

27 alin. (6) din Legea privind protecția mărcilor, care statuează expres că fără a

aduce atingere clauzelor contractului de licență, licențiatul poate iniția o procedură

de apărare a drepturilor asupra mărcii doar cu consimțământul titularului acesteia,

dat fiind faptul că, la caz, potrivit contractului de licență, apelanta/reclamanta a

inițiat o acțiune în realizarea propriului drept subiectiv, ca urmare a încălcării

dreptului său exclusiv care își are izvorul din contractele de licență, dar nu a inițiat

o acțiune în realizarea drepturilor licențiatorului, fie a altor persoane.

Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs și referință, Colegiul constată că instanța de apel la examinarea

cauzei a interpretat și a aplicat eronat prevederile legale ce guvernează prezentul

litigiu, iar concluziile expuse în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei.

După cum atestă materialele speței, la 25.05.2007, între Licențiatul

„AUTONEON SRL”, Republica Moldova (ulterior denumirea modificată în SRL

„IRobot” – f. d. 21, 22, Vol. I) și Licențiarul ZAO „METTEM-Tehnologii”,

Federația Rusă (titularul drepturilor exclusive pentru marca БAPЬEP), a fost

încheiat contractul de licență nr. 1096, prin care Licențiarul a transmis

Licențiatului dreptul de folosire a mărcii pe teritoriul Republicii Moldova pentru

comercializarea produselor Licențiatarului (f. d. 5-6, Vol. I).

La 11.06.2013, între Licențiatul „AUTONEON SRL” și Licențiarul

Gomeniuc Vitalii, Republica Moldova (titularul drepturilor exclusive pentru

obiectele de proprietate intelectuală: NOVAEA VODA, etc.), a fost încheiat

contractul de licență, prin care Licențiarul a transmis Licențiatului dreptul de

folosire exclusivă pe teritoriul Republicii Moldova a obiectelor de proprietate

conform Anexei 1 la acest contract, pentru fabricarea și comercializarea produselor

cu folosirea obiectelor de proprietate intelectuală (f. d. 9-10, Vol. I).

La 01.05.2011, între Licențiatul „AUTONEON SRL” și Licențiarul

Borsucovscaia Ecaterina, Republica Moldova (titularul drepturilor exclusive pentru

5

marca ГEЙ3EP), a fost încheiat contractul de licență, prin care Licențiarul a

transmis Licențiatului dreptul de folosire exclusivă a mărcii pe teritoriul Republicii

Moldova pentru comercializarea produselor cu utilizarea obiectelor de proprietate

intelectuală.

Potrivit clauzelor contractuale ale contractelor enunțate, Licențiatarii au oferit

Licențiatului „AUTONEON” SRL (ulterior redenumită SRL „IRobot”) dreptul de

a împiedica persoanele terțe să efectueze pe teritoriul Republicii Moldova orice

activitate legată de importarea, comercializarea, stocarea, publicitatea sau să

folosească în orice alt mod produsele marcate cu marcă.

Astfel, SRL „IRobot”, în calitate de titular al dreptului exclusiv de utilizare a

mărcilor comerciale БAPЬEP (verb.) nr. R 12156, HOBAЯ BOДA (verb.) nr.

R12157, ambele cu prioritate din 27.01.2004, înregistrate în clasele 11, 21, 35

CIPS, cât și marca ГEЙ3EP (verb.) nr. R 12155A cu aceiași prioritate din

27.01.2004, dar protejată numai în clasa CIPS 11, s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată către SRL „Ariton Lux”, invocând că aceasta utilizează mărcile

БAPЬEP, HOBAЯ BOДA și ГEЙ3EP, în așa fel, aducând atingere drepturilor

exclusive ale societății-reclamante.

Prin urmare, analizând situația de fapt și de drept, Colegiul constată că

concluzia instanței de apel, precum că: „la caz, potrivit contractului de licență,

apelanta/reclamanta a inițiat o acțiune în realizarea propriului drept subiectiv, ca

urmare a încălcării dreptului său exclusiv care își are izvorul din contractele de

licență și nu a inițiat o acțiune în realizarea drepturilor licențiatorului, fie a altor

persoane”, este abuzivă și neîntemeiată, din considerentele ce urmează.

Conform art. 27 alin. (1) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din

29.02.2008, marca poate face obiectul licențelor exclusive sau neexclusive pentru

toate sau pentru o parte din produsele și/sau serviciile pentru care este înregistrată.

Prin contract de licență, titularul mărcii înregistrate (licențiar) transmite dreptul de

utilizare a acesteia oricărei alte persoane (licențiat), rezervându-și dreptul de

proprietate asupra mărcii.

Deci, contractul de licență de marcă este convenția, prin care una dintre părți

(numită licențiator sau transmițătorul licenței) conferă celeilalte părți (numită

licențiat sau beneficiarul licenței) dreptul de folosire temporară, totală sau parțială,

a unei mărci.

Contractul de licență nu transferă însuși dreptul subiectiv de proprietate

industrială asupra mărcii, ci atribuie beneficiarului un simplu drept de folosință a

mărcii, în limitele stabilite prin contract și sub un anumit control, din partea

titularului mărcii.

Prin licența exclusivă, licențiatorul se angajează să nu încheie și alte licențe

asupra aceleiași mărci, pentru produsele și pe teritoriul, pentru care s-a încheiat

licența exclusivă.

Conform art. 61 alin. (1) și (2) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din

29.02.2008, orice persoană fizică sau juridică, alte entități interesate care au

pretenții față de utilizarea unei mărci înregistrate ori solicitate spre înregistrare sunt

în drept să inițieze acțiune în instanța judecătorească pentru a-și apăra drepturile și

interesele legitime.

6

Astfel, potrivit alin. (2) al normei menționate, sunt în drept să inițieze acțiune

privind încălcarea unui drept exclusiv ori a unui interes legitim care decurge din

dreptul exclusiv următoarele persoane:

a) titularul mărcii;

b) orice persoană autorizată să utilizeze marca înregistrată, în special

licențiații în condițiile art.27 alin.(6);

c) alte persoane fizice sau juridice care reprezintă titularul de drepturi.

Conform art. 27 alin. (6) din legea enunțată, fără a aduce atingere clauzelor

contractului de licență, licențiatul poate iniția o procedură de apărare a drepturilor

asupra mărcii doar cu consimțământul titularului acesteia. Titularul unei licențe

exclusive poate iniția o astfel de procedură în cazul în care, după somație, titularul

mărcii nu a intentat el însuși o asemenea acțiune în termenul prescris.

Cu referire la dispozițiile enunțate, instanța de recurs remarcă că, legislatorul

a instituit expres regula în temeiul căreia titularul unei licențe exclusive poate iniția

o procedură de apărare a drepturilor asupra mărcii, adică doar în cazul în care,

titularul mărcii, fiind somat de către titularul unei licențe, nu a intentat el însuși o

asemenea acțiune în termenul prescris.

Acest fapt rezultă și din prevederile alin. (7) al normei citate, conform cărora,

pentru a obține despăgubirea prejudiciului suportat, orice licențiat este în drept să

intervină în cadrul acțiunii de apărare a dreptului la marcă, inițiate de titularul

mărcii.

În alți termeni, în cazul în care acțiunea de apărare a dreptului la marcă este

inițiată de către titularul mărcii, cadrul legal acordă oricărui licențiat dreptul de a

interveni și el în proces. Iar în cazul în care titularul mărcii, ca urmare a somării de

către titularul licenței exclusive, nu a inițiat el însuși o acțiune de apărare a

dreptului la marcă, ultimul ținând cont de clauzele contractului de licență, prin care

titularul mărcii a oferit titularului licenței exclusive dreptul de a împiedica terții de

a efectua orice activitate cu marca...., este îndreptățit de a iniția o acțiune de

apărare a dreptului la marcă.

Revenind la prevederile art. 61 alin. (2) lit. b) din Legea privind protecția

mărcii nr. 38 din 29.02.2008, se deduce că licențiații sunt în drept să inițieze

acțiune privind încălcarea unui drept exclusiv ori a unui interes legitim care

decurge din dreptul exclusiv doar dacă au respectat condițiile art. 27 alin. (6) din

legea dată.

În așa fel, clauzele contractului de licență privind acordarea dreptului

licențiatului de a împiedica terții de a efectua orice activitate cu marca....., urmează

a fi interpretate și aplicate prin prisma prevederilor art. 27 alin. (6) din Legea

privind protecția mărcii nr. 38 din 29.02.2008. Or, dispozițiile art. 27 alin. (6),

având un caracter imperativ, nu pot fi interpretate și aplicate altfel decât cum

prevede legea.

Prin urmare, concluzia instanței de apel, precum că, în virtutea legii, acțiunea

ar fi fost inițiată de către SRL „IRobot” în realizarea propriului drept subiectiv, ca

urmare a încălcării dreptului său exclusiv care își are izvorul din contractele de

licență, este una eronată, dat fiind faptul că, la caz, după cum atestă materialele

cauzei, SRL „IRobot” nu a respectat procedura de somație a titularului mărcii

7

prevăzută de art. 27 alin. (6) din Legea privind protecția mărcii nr. 38 din

29.02.2008.

Este de menționat că, respectarea acestei proceduri are drept scop prevenirea

introducerii de către titularul unei licențe exclusive a unor cereri abuzive sau

intempestive, având în vedere faptul că la încheierea contractului de licență nu se

transferă însuși dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra mărcii, ci se

atribuie beneficiarului un simplu drept de folosință a mărcii, în limitele stabilite

prin contract și sub un anumit control, din partea titularului mărcii.

În același timp, Colegiul relevă că cele menționate supra, mai indică și la

faptul că exigențele legale, nu în ultimul rând, impun respectarea procedurii de

somație a titularului mărcii în scopul de-a exclude pe viitor orice prezumție de

viciu a acestei proceduri.

Astfel, cele de mai sus conduc la concluzia că procedura desfășurată în

instanța de apel nu corespunde exigențelor legale ce guvernează prezentul litigiu,

iar modalitatea în care a fost examinată cauza în ordine de apel nu poate echivala

cu o soluționare efectivă a cauzei, astfel, fiind impusă casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de către avocatul Grigore Ciubuc, în interesele

SRL „Ariton Lux”.

Se casează decizia din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se menține

hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „IRobot” către SRL

„Artion Lux” cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

asupra mărcii.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nina Vascan

Victor Burduh

Svetlana Filincova

8