3ra-1494/18 — anularea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1494/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Sanduța)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

21 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Marele Stat Major al

Armatei Naționale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin

Nesterenco împotriva Marelui Stat Major al Armatei Naționale privind anularea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 05 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 14 septembrie 2017, Constantin Nesterenco a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Marelui Stat Major al Armatei Naționale, solicitînd

anularea deciziei conținută în răspunsul nr.31/355 din 18 august 2017 privind

refuzul eliberării certificatului de participant la lichidarea urmăririlor avariei la

CAE și obligarea eliberării certificatului de participant la lichidarea urmărilor și

consecințelor avariei la CAE Cernobîl în perioada 01 august 1987 – 30 august

1987.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin hotărîrea din 25 iunie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun.Chișinău a fost anulat procesul-verbal nr.27 din 26

noiembrie 2013 a deciziei Comisiei Marelui Stat Major al Armatei Naționale

pentru examinarea autenticității documentelor confirmative în vederea eliberării

legitimațiilor participanților la lichidarea consecințelor catastrofei de la CAE

Cernobîl privind refuzul confirmării cet.Constantin Nesterenco ca participant la

lichidarea consecințelor catastrofei de la CAE Cernobîl. Prin aceeași hotărîre a fost

obligat Marele Stat Major al Armatei Naționale de a elibera lui Constantin

Nesterenco legitimația participantului la lichidarea consecințelor catastrofei de la

CAE Cernobîl.

La 11 noiembrie 2016 hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău a devenit

definitivă și irevocabilă, respectiv obligatorie pentru executare.

La 26 iunie 2017 Departamentul administrativ-militar al Ministerului Apărării

i-a eliberat legitimația nr.3314 în care se menționează că „Titularul legitimației

1

este participant la lichidarea consecințelor avariei de la Cernobîl în anul 1987 și are

dreptul la înlesnirile și privilegiile prevăzute de legislația Republicii Moldova”.

Ulterior, în scopul exercitării drepturilor sale la înlesniri și privilegii, s-a

adresat Marelui Stat Major al Armatei Naționale pentru a se elibera certificatul de

participant la lichidarea urmărilor avariei la CAE Cernobîl. Acest certificat este

solicitat de către Casa Națională de Asigurări Sociale pentru asigurarea înlesnirilor

prevăzute la art. 7 și art. 8 din Legea privind protecția socială a cetățenilor care au

suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl.

Prin scrisoarea din 18 august 2017 a Marelui Stat Major al Armatei Naționale,

a fost informat că a fost luată decizia de a nu i se elibera asemenea certificat, fără a

fi indicate careva motive sau temeiuri legale. Astfel, prin decizia de a nu i se

elibera certificatul solicitat, dînsul este vătămat într-un drept recunoscut de lege,

din care considerent decizia necesită a fi anulată, iar dînsul repus în drepturi.

Prin hotărîrea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Nesterenco împotriva

Marelui Stat Major al Armatei Naționale privind anularea actului administrativ.

S-a constatat răspunsul Marelui Stat Major al Armatei Naționale nr.31/355

din 18 august 2017 privind refuzul eliberării certificatului de participant la

lichidarea urmărilor avariei de la CAE Constantin Nesterenco, ca fiind ilegal.

S-a obligat Marele Stat Major al Armatei Naționale de a elibera lui Constantin

Nesterenco certificatul de participant la lichidarea urmărilor și consecințelor

avariei la CAE Cernobîl cu indicarea perioadei în care Constantin Nesterenco a

participat la lichidarea urmărilor avariei la CAE: 01 august 1987 – 30 august 1987.

Prin decizia din 05 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Marele Stat Major al Armatei Naționale, ca neîntemeiat, fiind

menținută hotărîrea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

considerat ca fiind temeinică concluzia instanței de fond cu privire la obligarea

Marelui Stat Major al Armatei Naționale de a elibera lui Constantin Nesterenco

certificatul de participant la lichidarea urmărilor și consecințelor avariei la CAE

Cernobîl cu indicarea perioadei în care apelantul a participat la lichidarea urmărilor

avariei de la CAE Cernobîl de la 01 august 1987 – 30 august 1987. Or, acest

certificat confirmă circumstanțe care deja au fost stabilite și executate, cu atît mai

mult că aceste fapte au fost confirmate prin autoritatea lucrului judecat, precum

calitatea sa de participant la lichidarea urmărilor și consecințelor avariei la CAE

Cernobîl pentru perioada 01 august 1987 – 30 august 1987.

La data de 03 septembrie 2018 Marele Stat Major al Armatei Naționale, a

declarat recurs împotriva deciziei din 05 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărîrii din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

casarea acestora cu emiterea unei hotărîri noi de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului recurentul a indicat prevederile art. 432 alin.(2), lit.a),

b), alin.(4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că nici instanța de fond și nici cea de apel nu

a ținut cont de faptul că însăși Constantin Nesterenco comunică că a participat la

lichidarea consecințelor avariei timp de cîteva zile și nu toate 30 zile, cît s-a aflat la

cantonamente, însă delegarea în zona de înstrăinare nu se certifică prin nici un

document (delegație, extras din ordin, alte înscrisuri). Eliberarea unui certificat

care ar confirma participarea la lichidarea catastrofei pentru termenul indicat de

2

instanțele de judecată ar fi în contradicție cu materialele anexate la dosar de către

intimat, de altfel nici Legea nr.909-XII din 30 ianuarie 1992 privind protecția

socială a cetățenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl,

nu prevede eliberarea unui asemenea certificat, legitimația fiind documentul care îi

acordă drepturi și înlesniri. În cazul în care Casa Națională de Asigurări Sociale a

solicitat certificatul care nu este prevăzut de legea sus-menționată și i-a refuzat

intimatului în asigurarea înlesnirilor, Constantin Nesterenco urma să acționeze în

judecată Casa Națională de Asigurări Sociale și nu Marele Stat Major al Armatei

Naționale.

Or, Marele Stat Major al Armatei Naționale urma să elibereze certificatul

solicitat cu indicarea perioadei în mod arbitrar, în lipsa a careva documente

confirmative care ar stabili perioada participării la lichidarea consecințelor

catastrofei de CAE Cernobîl, mai mult ca atît hotărîrea Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău din 25 iunie 2016 nu stabilește perioada participării, aceasta variind

în întreaga hotărîre, stabilind doar participarea intimatului la lichidarea

consecințelor CAE Cernobîl.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 05 iunie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la data de

09 iulie 2018 (f.d. 77), recursul declarat la 03 septembrie 2018 de Marele Stat

Major al Armatei Naționale, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La data de 10 octombrie 2018, în adresa intimatului Constantin Nesterenco, a

fost expediată copia recursului declarat de Marele Stat Major al Armatei Naționale

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 08 noiembrie 2018 Constantin Nesterenco a depus referință, solicitînd

declararea ca fiind inadmisibil recursul declarat de Marele Stat Major al Armatei

Naționale, pe motiv că nu au fost indicate argumente ce se referă la ilegalitatea sau

netemeinicia actelor judecătorești, iar temeiul invocat de recurent că au fost

aplicate eronat actele normative, este un argument declarativ.

În conformitate cu art. 439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Marele Stat Major al Armatei

Naționale este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

3

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Marele Stat Major al Armatei

Naționale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

4

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere vs Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen vs Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §

1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-

se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Marele Stat Major al Armatei Naționale.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Marele Stat Major al Armatei

Naționale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5