2ra-1968/18 — nulitatea testamentului sia certificatului de mostenitor sia contractului de vinzare cumparare

2ra-1968/18 — nulitatea testamentului sia certificatului de mostenitor sia contractului de vinzare cumparare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1968/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (judecător I. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători A. Panov, M. Anton și V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Valeriu Doagă

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Trofim Larionov, Inga

Larionova și Igor Ivlencov, prin intermediul avocatului Gheorghe Macovei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolai Fiodorov

împotriva lui Trofim Larionov, Ingăi Larionova și Igor Ivlencov, intervenienți

accesorii notarul public Oleg Gladîș și I.P. „Agenția Servicii Publice“, cu privire la

declararea nulității testamentului, a certificatului de moștenitor testamentar și a

contractului de vânzare-cumpărare al bunului imobil, precum și recunoașterea

dreptului de proprietate asupra bunului imobil,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

apelul declarat de Nicolai Fiodorov, prin intermediul avocatului Constantin Lazari,

împotriva hotărârii din 13 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

a fost admis, s-a casat hotărârea primei instanțe și s-a emis o nouă hotărâre, prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 15 martie 2016, Nicolai Fiodorov a depus cerere de chemare în judecată

(f.d. 2-13) împotriva lui Trofim Larionov, Ingăi Larionova și Igor Ivlencov,

intervenienți accesorii notarul public Oleg Gladîș și Î.S. „Cadastru“ (din data de 19

iulie 2017, I.P. „Agenția Servicii Publice“), cu privire la declararea nulității parțiale

a testamentului Ninei Larionova nr. 9344 din 27 septembrie 2013, a nulității parțiale

a certificatului de moștenitor testamentar nr. 13606 din 10 noiembrie 2015 al lui

Trofim Larionov și Ingăi Larionova, și a nulității contractului de vânzare-cumpărare

nr. 16 din 04 ianuarie 2016, încheiat între Trofim Larionov, Inga Larionova și Igor

Ivlencov; recunoașterea dreptului de proprietate asupra a 1/3 cotă-parte din

apartamentul nr. 77, str. A. Pușkin nr. 44, mun. Chișinău, nr. cadastral

XXXXXXXXXXXXXX; și constatarea intrării în posesia patrimoniului succesoral

al Ninei Larionova (apartamentul cu nr. cadastral XXXXXXXXXXXXXX).

1

În motivarea acțiunii, Nicolai Fiodorov a formulat următoarele argumente.

La 04 ianuarie 2002, a încheiat căsătoria cu Nina Larionova, cu care, începând

cu anul 1998, a locuit împreună în apartamentul nr. 77, str. A. Pușkin nr. 44, mun.

Chișinău, nr. cadastral XXXXXXXXXXXXXX, iar la 07 mai 2015, Nina Larionova

a decedat.

A deținut un apartament cu drept de proprietate, pe care l-a vândut la 27 mai

2002, iar suma obținută de 1 800 de dolari S.U.A. a investit-o în reparația capitală a

apartamentului de pe str. A. Pușkin, prețul acestuia crescând considerabil, fapt ce ar

putea fi confirmat de către meșteri.

În context, a opinat că 1/2 cotă-parte din apartamentul în cauză urmează a fi

recunoscută drept proprietate comună în devălmășie a soților, în acord cu art. 372

alin. (3) Cod civil și art. 23 Codul familiei.

Pe parcursul conviețuirii cu Nina Larionova, aceasta le spunea copiilor săi,

Trofim Larionov și Inga Larionova, ca după decesul ei, să aibă grijă de Nicolai

Fiodorov ca de propriul lor părinte.

În decursul traiului comun cu Nina Larionova, Inga Larionova nu a locuit

împreună cu dânșii, aceasta având întemeiată propria sa familie, iar Trofim

Larionov, fiind tânăr, nu dispunea de mijloace financiare proprii pentru a le investi

în reparația apartamentului.

Nu a solicitat obținerea certificatului de moștenitor legal în termenul de șase

luni de la decesul Ninei Larionova, deoarece a avut încredere că Trofim Larionov și

Inga Larionova vor executa voința defunctei.

Ulterior a aflat despre participarea lui Trofim Larionov și a Ingăi Larionova

la privatizarea apartamentului.

A explicat că prin testamentul nr. 9344 din 27 septembrie 2013, autentificat

de notarul public Oleg Gladîș, Nina Larionova a testat copiilor săi 1/2 cotă-parte din

apartament.

Acceptând succesiunea Ninei Larionova, Trofim Larionov și Inga Larionova

au tăinuit existența lui Nicolai Fiodorov în calitate de moștenitor rezervatar, iar la

10 noiembrie 2015, cu referire la 1/2 cotă-parte din apartament, notarul public Oleg

Gladîș le-a eliberat certificatul de moștenitor testamentar nr. 13606.

Trofim Larionov și Inga Larionova au decis să vândă apartamentul și i-au

cerut lui Nicolai Fiodorov să-l elibereze.

Nina Larionova era în drept să testeze doar 1/4 cotă-parte din apartament,

ținând cont de rezerva succesorală și de îmbunătățirile pe care Nicolai Fiodorov le-

a adus apartamentului.

A intrat în posesia patrimoniului succesoral al defunctei, fiindcă a locuit în

apartament și a plătit serviciile comunale.

Invocând nulitatea certificatului de moștenitor testamentar al lui Trofim

Larionov și Ingăi Larionova, a considerat că și contractul de vânzare-cumpărare nr.

16 din 04 ianuarie 2016, încheiat între Trofim Larionov, Inga Larionova și Igor

Ivlencov, este lovit de nulitate, fiind un act juridic subsecvent.

La 31 martie 2016, Nicolai Fiodorov a depus o cerere prin care a renunțat la

pretenția privind constatarea intrării în posesia patrimoniului succesoral al Ninei

2

Larionova (f.d. 32-37).

Prin hotărârea din 13 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea înaintată de Nicolai Fiodorov a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 127-132).

La 19 septembrie 2017, Nicolai Fiodorov a declarat, prin intermediul

avocatului Constantin Lazari, apel împotriva hotărârii primei instanțe (f.d. 137-139;

136).

Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

Nicolai Fiodorov, prin intermediul avocatului Constantin Lazari, a fost admis (f.d.

185-196). S-a casat hotărârea primei instanțe și s-a emis o nouă hotărâre, prin care

acțiunea înaintată de Nicolai Fiodorov a fost admisă parțial. S-a recunoscut dreptul

de proprietate al lui Nicolai Fiodorov asupra a 1/4 cotă-parte ideală din apartamentul

nr. 77, str. A. Pușkin nr. 44, mun. Chișinău, nr. cadastral XXXXXXXXXXXXXX.

S-a declarat nulitatea testamentului Ninei Larionova nr. 9344 din 27 septembrie

2013, în partea testării a 1/3 cotă-parte din apartament, luând în considerare rezerva

succesorală. S-a declarat nulitatea certificatului de moștenitor testamentar nr. 13606

din 10 noiembrie 2015 al lui Trofim Larionov și Ingăi Larionova, în partea a 1/3

cotă-parte din apartament, luând în considerare rezerva succesorală. S-a declarat

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 16 din 04 ianuarie 2016, încheiat

între Trofim Larionov, Inga Larionova și Igor Ivlencov. S-a încasat în beneficiul

statului, în mod solidar din contul lui Trofim Larionov și al Ingăi Larionova, taxa de

stat în sumă de 26 535, 8 lei.

În consolidarea soluției sale, instanța de apel a menționat că potrivit art. 23

Codul familiei, bunurile ce aparțin fiecăruia dintre soți pot fi recunoscute de instanța

judecătorească proprietate în devălmășie a acestora dacă se va stabili că, în timpul

căsătoriei, din contul mijloacelor comune ale soților sau al mijloacelor unuia dintre

soți, valoarea acestor bunuri a sporit simțitor (reparație capitală, reconstrucție,

reutilare, reamenajare etc.).

La acest capitol, instanța de apel a considerat că este eronată concluzia primei

instanțe referitoare la aportul adus de Nicolai Fiodorov reparației capitale și

mentenanței apartamentului nr. 77, str. A. Pușkin nr. 44, luând în considerare gradul

cert de implicare a lui Nicolai Fiodorov în sporirea valorii acestui bun imobil pe

parcursul a 17 ani de căsătorie, fapt determinant pentru recunoașterea regimului

juridic de proprietate în devălmășie.

În această privință, instanța de apel a reținut faptul că Nicolai Fiodorov a

deținut un imobil cu drept de proprietate, pe care l-a vândut în anul 2002, iar suma

obținută de 1 800 de dolari S.U.A. a investit-o în reparația capitală a apartamentului

nr. 77, str. A. Pușkin nr. 44.

În continuare, instanța de apel a constatat că Nicolai Fiodorov, începând cu

data de 04 ianuarie 2002 și până nu demult, a locuit oficial în apartamentul nr. 77,

str. A. Pușkin nr. 44, ceea ce demonstrează că Nicolai Fiodorov a intrat în posesia

cote-părți din apartament ce i-a revenit după decesul Ninei Larionova, inclusiv în

calitatea sa de moștenitor rezervatar.

În context, instanța de apel a făcut trimitere la art. 64 alin. (5) Legea nr. 1453

din 08 noiembrie 2002 cu privire la notariat, care prevede că până la eliberarea

3

certificatului de moștenitor legal sau testamentar, notarul stabilește cercul de

persoane care au dreptul la succesiune și la rezerva succesorală, prevenind

moștenitorul despre răspunderea ce îi revine pentru tăinuirea faptului existenței altor

moștenitori.

Incidența normei date a survenit ca efect al calității lui Nicolai Fiodorov de

succesor de clasa I inapt pentru muncă, care conform art. 1505 Cod civil, are dreptul

de a moșteni, independent de conținutul testamentului, cel puțin o doime cotă-parte

din cota ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală.

Astfel, ținând cont de faptul că potrivit art. 220 alin. (1) Cod civil, actul juridic

care contravine normelor imperative este nul, instanța de apel a declarat nulitatea

parțială a testamentului Ninei Larionova nr. 9344 din 27 septembrie 2013, or aceasta

nu era în drept să testeze copiilor săi câte o doime cotă-parte din apartament.

De asemenea, bazându-se pe răspunderea pe care Trofim Larionov și Inga

Larionova o poartă pentru tăinuirea existenței moștenitorului rezervatar, instanța de

apel a declarat și nulitatea parțială a certificatului de moștenitor testamentar nr.

13606 din 10 noiembrie 2015.

La 13 iulie 2018, Trofim Larionov, Inga Larionova și Igor Ivlencov au

declarat, prin intermediul avocatului Gheorghe Macovei, recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea integrală a acesteia și menținerea hotărârii primei

instanțe (f.d. 200-206).

În motivarea recursului, recurenții au susținut că Nicolai Fiodorov nu a

dovedit cu probe veridice și suficiente investirea sumei de 1 800 de dolari S.U.A. în

îmbunătățirea apartamentului, iar instanța de apel nu urma să constate faptul

îmbunătățirii.

De asemenea, consideră că instanța de apel a interpretat în mod eronat

conceptul de îmbunătățire a bunului imobil, or mobila pretins cumpărată de Nicolai

Fiodorov nu a crescut prețul apartamentului, iar legea prevede în mod expres

definiția reparației capitale.

A arătat că instanța de apel a interpretat în mod eronat termenul de incapacitate

de muncă, fapt determinant pentru stabilirea incidenței rezervei succesorale.

A reliefat că interpretarea instanței de apel contravine Regulamentului sanitar

privind supravegherea sănătății persoanelor expuse acțiunii factorilor profesionali

de risc, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1025 din 07 septembrie 2016, care

statuează că inaptitudinea în muncă se determină de către Centrul republican de boli

profesionale.

A notat că este lipsită de putere de convingere aprecierea instanței de apel

privind temeiurile nulității testamentului Ninei Larionova.

A invocat că instanța de apel, constatând, în lipsa lui Nicolai Fiodorov,

caracterul fictiv al contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului, a atentat la

principiul contradictorialității procesului civil.

Totodată, a criticat aprecierea de către instanța de apel a probelor ce țin de

circumstanțele încheierii contractului nominalizat.

A menționat că instanța de apel, pornind de la pretinsul drept de preemțiune

al lui Nicolai Fiodorov, a invocat din oficiu nulitatea absolută a contractului, deși în

4

conformitate cu art. 352 alin. (3) Cod civil, încălcarea dreptului de preemțiune

presupune nulitatea relativă, pe care Nicolai Fiodorov nu a invocat-o.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de două luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Având în vedere că la dosar nu există probe ce țin de recepționarea de către

Trofim Larionov, Inga Larionova și Igor Ivlencov a deciziei integrale a instanței de

apel, recursul este în termen.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Trofim Larionov, Inga

Larionova și Igor Ivlencov, prin intermediul avocatului Gheorghe Macovei

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge în mod unanim la

concluzia că recursul urmează a fi considerat inadmisibil, din următoarele

raționamente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.

(2).

Art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă statuează că cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă reglementează expres cazurile când

se consideră că instanța judecătorească a încălcat sau aplicat eronat normele de drept

material, iar art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă reglementează expres cazurile

când se consideră că instanța judecătorească a încălcat sau aplicat eronat normele de

drept procedural.

Totodată, art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă stipulează că săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că temeiurile prevăzute la

alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea că judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, privește în

exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-se legalitatea

deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs este de a verifica temeiurile recursului și

argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost

5

formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite la art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de acces

liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile

Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27

martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru

o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare

unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind

în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate

varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce

la modificarea soluției în prezenta cauză, or acestea nu atestă examinarea raportului

juridic litigios de către instanțele ierarhic inferioare cu încălcarea normelor de drept

material și procesual sau a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

neîncadrându-se astfel în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din raționamentele nominalizate, completul va considera inadmisibil recursul

declarat de Trofim Larionov, Inga Larionova și Igor Ivlencov, prin intermediul

avocatului Gheorghe Macovei.

Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Trofim Larionov, Inga Larionova și Igor Ivlencov, prin

6

intermediul avocatului Gheorghe Macovei, împotriva deciziei din 29 martie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, emise în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Nicolai Fiodorov împotriva lui Trofim Larionov, Ingăi Larionova și Igor

Ivlencov, intervenienți accesorii notarul public Oleg Gladîș și I.P. „Agenția Servicii

Publice“, cu privire la declararea nulității testamentului, a certificatului de

moștenitor testamentar și a contractului de vânzare-cumpărare al bunului imobil,

precum și recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecător

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7