2ra-2257/18 — constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral

2ra-2257/18 — constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2257/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Roman Pascari)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Liuba Pruteanu, Virgiliu Buhnaci, Maria Guzun)

ÎNCHEIERE

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere

limitată „Autotransconstruct”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea cu răspundere limitată „Autotransconstruct” împotriva Ministerului

Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinare în termen

rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Autotransconstruct”

și s-a menținut hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, prin care s-a respins ca fiind tardivă acțiunea depusă de societatea cu

răspundere limitată „Autotransconstruct”,

constată:

La 28 noiembrie 2017, societatea cu răspundere limitată

„Autotransconstruct” (denumirea prescurtată SRL „Autotransconstruct”) a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 22 noiembrie 2013, Andronic

Veaceslav a înaintat acțiune împotriva SRL „Autotransconstruct” cu privire la

încasarea salariului restant și a altor plăți salariale. Astfel, acesta fiind un litigiu

de muncă, urma a fi examinat în mod prioritar și de urgență, conform art. 192

alin. (2) din Codul de procedură civilă. Însă, din cauza unor incidente de

procedură, printre care abținerea de la judecată declarată de magistratul cui i-a

fost repartizată cauza spre examinare, neexpedierea copiei cererii de chemare în

judecată și a citației, depunerea acțiunii reconvenționale, examinarea litigiului a

început abia la 11 august 2014, cu întârziere de 10 luni. Mai mult decât atât,

ședințele de judecată au fost amânate sub diferite pretexte, iar

SRL „Autotransconstruct” nici nu i-a fost comunicată data, ora și locul petrecerii

ședinței de judecată, cauza fiind examinată în absența sa.

1

Prin hotărârea din 04 mai 2015 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, s-a

admis parțial acțiunea depusă de Veaceslav Andronic și s-a respins acțiunea

reconvențională depusă de SRL „Autotransconstruct”.

Nefiind de acord cu hotărârea din 04 mai 2015 a Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău, la 04 iunie 2015, SRL „Autotransconstruct” a declarat apel

împotriva acesteia. Însă, peste 3 luni de la declararea apelului, prin încheierea din

23 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, cererii de apel nu i s-a dat curs,

acordându-i-se termen pentru a prezenta cererea de apel motivată și dovada de

plată a taxei de stat, ședința de judecată fiind stabilită pentru data de 09

decembrie 2015. Astfel, examinarea cauzei în ordine de apel a durat un an și prin

decizia din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL „Autotransconstruct” și s-a menținut hotărârea din 04 mai 2015 a

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

Prin încheierea din 17 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost

considerat inadmisibil recursul declarat de SRL „Autotransconstruct” împotriva

deciziei din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

În această ordine de idei, reclamanta a relevat că procedura judiciară de

examinare a litigiului de muncă a durat pe parcursul a 4 ani, din anul 2013 până

în 2017, fiind tergiversată nejustificat, or, speța nu prezintă o complexitate sporită

și nu a necesitat audierea martorilor.

Respectiv, SRL „Autotransconstruct” a opinat că statul este vinovat de

faptul că procedura judiciară nominalizat a fost excesiv de îndelungată,

circumstanță care a compromis eficienta și credibilitatea justiției. Or, autoritatea

judecătorească nu a întreprins nici un efort în sensul accelerării procedurii.

Astfel, reclamanta a invocat că prin acțiunile pasive ale autorității

judecătorești i-a fost cauzat un prejudiciu moral, care-l estimează la suma de

800 000 de lei, adică câte 16 000 de lei pentru fiecare lună de tergiversare a

examinării cauzei. Or, în accepțiunea sa, această sumă reprezintă o satisfacție

echitabilă prejudiciului ce i-a fost cauzat.

Reclamanta SRL „Autotransconstruct” a solicitat constatarea faptului

încălcării dreptului său la judecare în termen rezonabil a litigiului de muncă

intentat la cererea de chemare în judecată depusă de Veaceslav Andronic

împotriva SRL „Autotransconstruct”; încasarea de la bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției, a sumei de 800 000 de lei, cu titlu de satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat prin încălcarea acestui drept; și

examinarea cauzei, în instanțele de toate jurisdicțiile, în absența sa.

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

(f.d. 97, 99-105) acțiunea depusă de SRL „Autotransconstruct” s-a respins ca fiind

tardivă.

Prin decizia din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 123, 124-129) s-

a respins apelul declarat de SRL „Autotransconstruct” și s-a menținut hotărârea

din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe

dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (2), art. 4 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21

aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești; art. 271 din Codul civil; art. 112

2

alin. (1), art. 113 alin. (1), art. 116 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură

civilă.

În consolidarea soluțiilor sale, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, și

Curtea de Apel Chișinău au reținut că, în condițiile speței, începutul curgerii

termenului de 6 luni de adresare în instanța de judecată în temeiul Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011 a început să curgă la 18 mai 2017, adică ziua imediat următoare

datei calendaristice când a fost emisă încheierea din 17 mai 2017 a Curții Supreme

de Justiție.

Astfel, reclamanta SRL „Autotransconstruct” a înaintat acțiunea civilă cu

omiterea termenului de prescripție instituit la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21

aprilie 2011. Or, cererea de chemare în judecată a fost predată oficiului poștal la 28

noiembrie 2017, însă termenul limită de a depune cererea de chemare în judecată a

fost data de 20 noiembrie 2017, ora 24.00.

La 11 septembrie 2018, SRL „Autotransconstruct” a declarat recurs împotriva

deciziei din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 132-135).

În motivarea recursului au invocat că instanța de apel a încălcat normele de

drept procedural, deoarece a examinat cauza în absența reprezentantului

SRL „Autotransconstruct”. Mai mult decât atât, instanța de apel nici nu a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, fapt ce i-a încălcat dreptul de a

participa la proces și de a face uz de drepturile procedurale garantate la art. 56 din

Codul de procedură civilă.

La fel, recurenta a menționat că instanța de apel nu a soluționat cererea sa

întocmită în temeiul art. 122 din Codul de procedură civilă privind solicitarea

Plenului Curții Supreme de Justiție de a emite un Aviz consultativ vis-a-vis de

modul de aplicare a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 în partea termenului de

adresare în judecată.

În privința soluției instanțelor inferioare, SRL „Autotransconstruct” a

considerat drept eronată ipoteza precum că, în speță, termenul urmează a fi calculat

începând cu ziua imediat următoare datei calendaristice când a fost emisă

încheierea din 17 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție. Or, această încheiere i-a

fost adusă la cunoștință abia la 31 mai 2017. Prin urmare, publicarea încheierii

Curții Supreme de Justiție pe pagina web nu-i este opozabilă, deoarece conform

Codului de procedură civilă nu avea obligația de a se informa de pe pagina web

despre rezultatul examinării recursului. Astfel, termenul de adresare în instanță

urmează a fi calculat din data comunicării fizice, de facto, a încheierii din 17 mai

2017 a Curții Supreme de Justiție, care în speță a avut loc la 31 mai 2017.

În această ordine de idei, recurenta SRL „Autotransconstruct” a solicitat

emiterea unui Aviz consultativ de către Plenului Curții Supreme de Justiție cu

privire la modul de aplicare a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 în partea termenului

de adresare în judecată; admiterea recursului, casarea deciziei din 03 iulie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă integral

acțiunea depusă de SRL „Autotransconstruct”.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

3

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs atestă că, în speță, calea de atac a fost demarată în interiorul

4

termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilită data când

decizia din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată

SRL „Autotransconstruct”, iar drept consecință nu poate fi stabilit momentul când

începe să curgă termenul de exercitare a dreptului acestuia de a ataca hotărârea

judecătorească.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță. Astfel, nu poate fi acceptat

argumentul recurentei precum că instanța de apel a încălcat normele de drept

procedural, deoarece a examinat cauza în absența reprezentantului

SRL „Autotransconstruct”, căruia nu i-a fost comunicată data, ora și locul

petrecerii ședinței de judecată. Or, din analiza cererii de chemare în judecată

rezultă în afara oricărui dubiu rezonabil că SRL „Autotransconstruct” a solicitat

inter alia examinarea cauzei în absența sa.

Astfel, se desprinde faptul că, prin prisma art. 56 coroborat cu art. 206

alin. (1) din Codul de procedură civilă, SRL „Autotransconstruct” a făcut uz de

dreptul său procedura de a solicită instanței judecătorești examinarea cauzei în

lipsa sa.

Prin urmare, este incertă critica SRL „Autotransconstruct” precum că,

examinând cauza în absența reprezentantului acesteia, instanța de apel i-a îngrădit

posibilitatea de a face uz de drepturile procedurale. Or, însăși recurenta a solicitat

acest fapt.

La fel, este lipsit de fundament și argumentul precum că instanța de apel nu i-

a comunicat data, ora și locul examinării cauzei, deoarece din materialele cauzei

rezultă că, la 24 mai 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

SRL „Autotransconstruct” citația, prin care a informat-o despre faptul că ședința de

judecată a fost stabilită pentru data de 05 iunie 2018, ora 10.00 în sala 7 de la etajul

2 din sediul Curții de Apel Chișinău, amplasat pe str. Teilor, 4, mun. Chișinău

(f.d. 116). Deopotrivă, la 20 iunie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa SRL „Autotransconstruct” citație repetată, prin care a informat despre

ședința de judecată stabilită pentru 03 iulie 2018 (f.d. 118).

Succesiv, completul de admisibilitate apreciază ca fiind inacceptabile criticile

recurentei în partea începutului calculării termenului de adresare în judecată,

precum și că publicarea încheierii Curții Supreme de Justiție pe pagina web nu-i

este opozabilă, deoarece conform Codului de procedură civilă nu avea obligația de

a se informa de pe pagina web despre rezultatul examinării recursului.

În acest sens, este notabil faptul că, în conformitate cu art. 440 alin. (11) din

Codul de procedură civilă, încheierea privind inadmisibilitatea recursului se

plasează pe pagina web a Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite

tuturor participanților la proces și reprezentanților acestora.

În sensul autentic al normei precitate, coroborată cu dispozițiile art. 56

alin. (3) și art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recurenta

SRL „Autotransconstruct” urma să se folosească cu buna-credință de drepturile

sale procedurale și avea obligația prezumată de a manifesta diligență și atitudine

activă și, cunoscând data examinării chestiunii admisibilității recursului declarat

împotriva deciziei din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, să se

intereseze de rezultatul acesteia, întru respectarea termenelor procedurale.

Respectiv, aceasta trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă,

5

interesându-se la 17 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție, inclusiv prin

intermediul paginii web a Curții Supreme de Justiție, de soarta recursului declarat.

În altă ordine de idei, nu poate fi acceptat nici faptul că recurenta face parte

din pătura civilă și nu are studii în domeniul jurisprudenței. Or, prin prisma

principiului nemo censetur ignorare legem, necunoașterea sau cunoașterea greșită

a legii nu exonerează persoanele de obligația de a se conforma legii.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece SRL „Autotransconstruct” nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de

instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest

capitol instanță de recurs reține că recursul declarat SRL „Autotransconstruct” nu

s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a

fost depusă după ce SRL „Autotransconstruct” a avut posibilitatea de a fi auzită

de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină

jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva

Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Autotransconstruct”

împotriva deciziei din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în baza art. 433

lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

6

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de societatea cu răspundere

limitată „Autotransconstruct” împotriva deciziei din 03 iulie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de societatea cu răspundere limitată „Autotransconstruct” împotriva

Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinare în

termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7