2ra-656/19 — constatarea încălcării dreptului la judecrarea în termen rezonabiș a cauzei și repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-656/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) R. Pascari

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, S. Gîrbu, Gr. Dașchevici

Î N C H E I E R E

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată ”Inventconstruct”, reprezentată de avocatul Arhiliuc Ion,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Inventconstruct” împotriva Ministerului Justiției cu privire la

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Inventconstruct” și

s-a menținut hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 02 mai 2018, Societatea cu Răspundere Limitată ”Inventconstruct” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că la 15 septembrie 2016,

Consiliul raional Criuleni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății

cu Răspundere Limitată ”Inventconstruct” cu privire la demontarea ușilor și

ferestrelor din termopan de la toate instituțiile de învățământ din raionul Criuleni, cu

înlocuirea acestora, conform calității specificate în contractul de antrepriză nr. 214

din 13 august 2013.

A relatat că la 23 noiembrie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată

”Inventconstruct” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional

Criuleni cu privire la încasarea restanței la plata lucrărilor efectuate în baza

contractului de antrepriză nr. 214 din 13 august 2013.

Prin încheierea din 16 iunie 2017 a Judecătoriei Criuleni, s-au conexat într-o

singură procedură ambele cauze civile.

1

A specificat că începând cu 16 iunie 2017, au avut loc 21 de ședințe de judecată,

iar instanța nu a purces la examinarea cauzei în fond.

A invocat reclamantul tergiversarea/amânarea nemotivată a ședințelor de

judecată de a examina cauza în termen rezonabil, or, pe parcursul de 1 an și 8 luni,

cauza nu a fost examinată în fond, care constituie un termen excesiv de mare în

sensul art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale și art. 192 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

A solicitat Societatea cu Răspundere Limitată ”Inventconstruct” constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea de la

Ministerul Justiției a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere

Limitată ”Inventconstruct”.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că litigiul de bază este compus din două cauze care au fost conexate într-o

singură procedură.

La fel, instanța a concluzionat că în speța principală au fost atrași un număr

impunător de intervenienți accesorii – 33 în total.

Astfel, prima instanță a concluzionat că litigiul este unul complex, dat fiind

numărul de părți implicate, dar și din motivul că pentru elucidarea unor aspecte din

domeniul construcțiilor, care cer cunoștințe speciale, instanța de judecată are nevoie

să recurgă la concluziile experților.

Totodată, prima instanță a reținut că ședințele de judecată au fost stabilite în

termeni reduși, amânări din vina instanței nu au fost admise, iar amânările care au

avut loc se justifică exclusiv prin faptul că participanții la proces s-au folosit de

drepturile lor procedurale.

Prin urmare, instanța a ajuns la concluzia că termenul de examinare a cauzei nu

poate fi considerat unul excesiv, în condițiile în care a fost justificat prin existența

unor circumstanțe întemeiate, înfăptuirea actului justiției, la caz nu a fost

caracterizată de întârzieri neconforme, astfel încât să-i fie compromisă eficacitatea și

relevanța.

Prin decizia din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Inventconstruct” și s-a menținut

hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 18 februarie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată ”Inventconstruct”,

reprezentată de avocatul Arhiliuc Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și

emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul Societatea cu Răspundere Limitată ”Inventconstruct”, în motivarea

recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material.

A menționat recurentul că reieșind din limitele judecării apelului, instanța de

apel a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor pricinii, referindu-se în mod

general și formal la argumentele greșite din hotărârea primei instanțe, fără a examina

legalitatea obiecțiilor în raport cu legislația care guvernează litigiul.

Astfel a relatat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate

2

în apel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 06 decembrie 2018, însă

date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei

lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 18 februarie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

3

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Inventconstruct”, reprezentată de avocatul Arhiliuc Ion, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Inventconstruct”, reprezentată de avocatul Arhiliuc Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

4